GIURGIU v. ROMANIA

Reclamantul, dl Dorin Mircea Giurgiu, a fost un cetățean român care s-a născut în 1955 și a trăit în Urziceni. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl V. Gafiuc, un avocat care practică în Urziceni. Reclamantul a murit la 16 decembrie 2009. Fiica sa, dna Dora Samira Giurgiu, născută în 1983, a solicitat urmărirea cererii în fața Curții în numele său și a păstrat același avocat pentru a o reprezenta. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, a Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 18 decembrie 2000, Departamentul de Poliție Sibiu a deschis proceduri penale împotriva reclamantului și două co-accusate pentru fraudă, ajutor și abutare a fraudei. 5ne-am adunat pentru a trage țepe, dar nu am gandit-o de oță mare amploare). 6 7. În aceeași dată reclamantul a fost luat în arestul poliției timp de douăzeci și patru de ore. El a fost eliberat în ziua următoare. La 28 decembrie 2000, reclamantul s-a plâns la Procuratura din Sibiu în legătură cu acțiunea Departamentului de Poliție din Sibiu pentru a confisca mai multe obiecte de proprietate mobilă folosite de el în ziua în care a fost în custodie de poliție. La 23 august 2001, în urma unei anchete efectuate de Departamentul de Poliție Sibiu, Ministerul de Justiție din România a informat departamentul de poliție menționat anterior că reclamantul nu a fost reținut în nici un loc de detenție. 11. La 10 septembrie 2001, Departamentul de Poliție Sibiu a verificat datele de identitate ale reclamantului și adresa înregistrată cu Agenția pentru Registre Informatizate de Persoane (Hotărârea Generală de Evidență Informațiază a Persoanei). Într-un raport produs în aceeași dată, Departamentul de Poliție Sibiu a remarcat că, în conformitate cu informațiile disponibile, adresa înregistrată a reclamantului era cea a domiciliului său și că un mandat de căutare a fost emis în numele reclamantului la 30 mai 2001 de către Departamentul de Poliție Ialomița, deoarece acesta (departamentul de Poliție Ialomița) a inițiat o anchetă împotriva reclamantului de fraudă. 12. Potrivit unui raport de poliție produs la 21 noiembrie 2001, Departamentul de Poliție Sibiu a contactat Departamentul de Poliție Sânnicolau Mare și le-a cerut să găsească și să invite reclamantul să apară în fața Procurorului Sibiu, astfel încât să poată fi servit cu documentul de urmărire penală. În răspuns, Departamentul de Poliție Sânnicolau Mare a informat Departamentul de Poliție Sibiu că, în ultimul an, reclamantul nu a trăit în fostul său domiciliu și că Departamentul de Poliție Ialomița a emis un mandat de căutare în numele său. De asemenea, mai multe alte departamente de Poliție au căutat reclamantul în legătură cu o serie de infracțiuni financiare. 13. La 7 decembrie 2001, Biroul Procurorului Sibiu a inculpat atât reclamantul – în absența sa –, cât și cele două co-acusate și și-a trimis cauzele pentru proces pe baza documentarului și a dovezilor de testificare și a declarațiilor lor. În actul de inculpare, Biroul Procurorului a remarcat că reclamantul și coacusatul său au fost interogați la 18 decembrie 2000, dar că ulterior a fost imposibil să servească reclamantul cu documentul de urmărire penală pentru că a fost absonat. 14. Reclamantul nu a participat la niciuna dintre audierile desfășurate înaintea instanței de primă instanță. 15. În cadrul audierii din 20 februarie și 20 martie 2002, Curtea de District Sibiu a permis Biroul Procurorului Sibiu cererea ca Departamentul de Prizoane să fie întrebat dacă reclamantul a fost reținut în orice centrul de închisoare din țară. În plus, aceasta a suspendat procedura până la 20 martie și, respectiv, 10 aprilie 2002, și a ordonat ca o convocare a reclamantului să apară în fața instanței să fie servită atât prin livrarea la domiciliu, cât și prin postarea publică în clădirea Consiliului Local Sibiu. Adresa înregistrată a reclamantului, astfel cum este prevăzută de instanță, a fost incompletă. 16. Potrivit rapoartelor de convocare produse de un judecător la 7 și 28 martie 2002, instanța de convocare din 20 februarie și 20 martie 2002 au fost amândoi publicate public în clădirea Consiliului Local Sibiu. 17. Potrivit rapoartelor de convocare produse de un judecător la 8 și 28 martie 2002, convocatele au fost notificate la 20 februarie și 20 martie la adresa înregistrată furnizată de instanță. Reclamantul a găsit mama reclamantului la adresa menționată, dar a refuzat să accepte citațiile. Deși aparent reclamantul și-a schimbat adresa, judecătorul nu a putut afla noua sa adresă de la ea. 18. La 15 martie 2002, Oficiul Primarului Sibiu a informat Curtea de District Sibiu că au înlăturat convocările posteazate de judecătorul din cadrul Consiliului Local Sibiu la 7 martie 2002 (a se vedea punctul 16 de mai sus). 19. În cadrul audierii din 13 noiembrie 2002 înaintea Curții de District Sibiu, reclamantul a fost reprezentat de dl F., un reprezentant juridic numit public. Co-apărătorii săi au fost, de asemenea, asistați de un reprezentant juridic desemnat public, și anume dl M. avocatul reclamantului nu a solicitat instanței să recunoască nici o dovadă în favoarea sa și au convenit că instanța poate rezista la interogarea unui martor care nu ar putea fi adus în fața instanței pentru că nu mai locuia la adresa sa înregistrată. În plus, el a susținut instanței că faptele au fost dovedit și că unul dintre co-apărătorii reclamantului, și anume V., a admis parțial că a comis infracția. Prin urmare, reclamantul poate fi condamnat pentru a fi un accesoriu la fraudă, dar dl F. a solicitat instanței să țină seama de circumstanțele atenuate în favoarea sa atunci când impune sentința reclamantului. 20. În aceeași dată, Curtea de District Sibiu a condamnat reclamantul pentru a sprijini și a suferi fraudă și l-a condamnat la patru ani de închisoare. În plus, a ordonat reclamantului și co-apăraților săi să plătească în comun o compensație de 114.757.865 lei român (ROL) (aproximativ 3.132 euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile materiale. 21. Biroul Procurorului Sibiu și co-apărătorii reclamantului au interzis un recurs împotriva hotărârii la Curtea Județeană Sibiu. 22. Reclamantul nu a participat la niciuna dintre audieri înaintea tribunalului de secundare. 23. La 11 februarie 2004, în cadrul unei audieri de la Curtea Județeană Sibiu, reclamantul și unul dintre co-apărătorii săi, și anume V., au fost reprezentate de același reprezentant juridic numit public, și anume dl C. Acesta din urmă nu a prezentat niciun argument instanței în numele reclamantului și a lăsat condamnarea și condamnarea la discreția instanței. 24. În aceeași dată, Curtea județului Sibiu a permis apelurile depuse de Oficiul Procurorului Sibiu și de co-apărătorii reclamantului, din cauza faptului că instanța de primă instanță a calculat în mod incorect sentința lui V... A anulat hotărârea de primă instanță și a ordonat o reexaminare. 25. În timpul retragerii de la prima instanță, reclamantul a fost reprezentat de același reprezentant juridic numit public ca V. și nu a participat la nici o ședință deținută de instanța de primă instanță. Condamnarea și condamnarea la discreția instanței. 27. Între 13 mai și 31 august 2004, Curtea de District Sibiu a emis trei „angajați care să apară” în numele reclamantului. Potrivit rapoartelor privind aplicarea legii produse de judecători la 13 mai, 15 iunie și 31 august 2004, vecinii reclamantului au declarat că nu locuia la adresa înregistrată ca domiciliu de patru sau cinci ani. În plus, mama reclamantului a vândut apartamentul cu un an mai devreme și nimeni nu a putut furniza informații despre noua sa adresă. 28. Între 23 septembrie 2004 și 27 martie 2005, Curtea de District Sibiu a eliberat trei mandate de căutare în numele reclamantului. Potrivit rapoartelor de executare produse de judecători la 23 septembrie și 20 octombrie 2004 și 27 martie 2005, nici reclamantul, nici mama sa nu locuiau încă la adresa înregistrată ca domiciliu. Ei au vândut apartamentul și au plecat din oraș. Nici vecinii, nici persoanele care au cumpărat apartamentul de la mama reclamantului, nu știau unde pot fi contactate. În plus, mai multe mandate de apariție au fost emise în numele reclamantului de către diferite instanțe de district din țară, după numeroase proceduri care au fost înființate împotriva lui. 29. La 26 octombrie și 5 noiembrie 2004 și 24 martie 2005, în urma anchetelor de către instanța de primă instanță, Agenția Națională pentru Registrele Persoanelor (Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor) a informat că înregistrările lor au arătat că adresa cunoscută a reclamantului este adresa sa înregistrată. În plus, reclamantul nu a notificat niciodată autorităților relevante cu privire la orice modificare a adresei. 30. În cadrul ședinței din 4 mai 2005, Curtea de District Sibiu a remarcat că, în conformitate cu informațiile prezentate de Departamentul de Părți din București în urma unei anchete de la instanță, reclamantul a fost reținut la închisoarea Timișoara. Prin urmare, a suspendat procedura până la 18 mai 2005 și a ordonat ca reclamantul să fie notificat la închisoare. De asemenea, a ordonat transferul reclamantului la închisoarea Aiud și a cerut Ministerului de Justiție din România să asiste la transfer. În cele din urmă, a ordonat ca o convocare să fie servită și pe el în închisoarea Aiud. 31. În timpul audierii din 18 mai și la 8 și 29 iunie 2005, Curtea de district Sibiu a remarcat absența reclamantului de la ședințe și faptul că el nu a fost transferat din închisoarea Timișoara. Acesta a suspendat procedura și a ordonat ca o convocare să fie servită la închisoarea Timișoara și Aiud, precum și transferul său din fosta închisoare la celălalt. În plus, la cererea tuturor părților, instanța a auzit unul dintre martori în acest caz. 32. La 30 iunie și 11 iulie 2005, în răspuns la ordonanța instanței de primă instanță din 4 mai 2005 (a se vedea punctul 30 de mai sus) Departamentul de închisoare a informat Curții de district Sibiu că nu au putut transfera reclamantul deoarece a fost pus la dispoziție pentru o compariție în fața Curții de Constanța, dar a fost eliberat de aceasta la 23 iunie 2005. În plus, după eliberarea sa, reclamantul le-a furnizat aceeași adresă de domiciliu pe care le-a adresat autorităților anterior. 33. În audierea din 28 septembrie 2005, Curtea de District Sibiu a suspendat procedura. În plus, acesta a ordonat ca reclamantul să depună o invitație la adresa de domiciliu furnizată de el și ca acesta să fie postat atât la Consiliile Locale Sibiu, cât și Sânnicolau Mare. De asemenea, a solicitat Agenției Timiș pentru înregistrările computerizate a persoanelor să furnizeze noua adresă de domiciliu a reclamantului. 34. Potrivit unui raport de convocare produs de judecători la 5 octombrie 2005, instanța de convocare din 28 septembrie 2005 a fost postată atât la Consiliile Locale Sibiu, cât și Sânnicolau Mare, precum și la ușa principală a clădirii în care reclamantul a avut ultima sa adresă de domiciliu cunoscută. 35. La 16 decembrie 2005, Curtea de District Sibiu a reexaminat cazul, a condamnat reclamantul pentru a sprijini și a suferi fraudă și l-a condamnat la patru ani de închisoare. În plus, a ordonat reclamantului și codefendenții săi să plătească împreună unei compensații pentru o parte terță în valoare de 3,132 EUR în ceea ce privește prejudicii materiale. 36. Co-acuzanții reclamanților au depus un recurs împotriva hotărârii în fața Curții de județ Sibiu. 37. Reclamantul nu a participat la niciuna dintre audierile desfășurate în fața instanței de a doua instanță. 38. La 11 septembrie 2006, în cadrul unei audieri în fața Curții de județ Sibiu, reclamantul a fost reprezentat de doamna H., reprezentant juridic desemnat public, în timp ce co-apărătorii săi au fost asistați de alți reprezentanți legali desemnați public. Avocatul reclamantului nu a prezentat niciun argument în fața instanței și a lăsat evaluarea circumstanțelor cazului reclamantului la discreția instanței. Curtea a remarcat că toate părțile au fost convocate în mod legal să apară în fața instanței. 39. La 18 septembrie 2006, tribunalul județului Sibiu a respins recursul depus de co-apărătorii reclamanti și a susținut hotărârea instanței de primă instanță. Co-apărătorii reclamanti au apelat la puncte de drept împotriva hotărârii. 40. Reclamantul, asistat de reprezentantul său juridic ales, a depus un recurs îndepărtat cu privire la punctele de fapt și punctele de drept împotriva hotărârii și a solicitat ca termenul pentru recurs cu privire la punctele de fapt și punctele de drept să fie reintegrat. În plus, el a solicitat instanței de ultima instanță să ordone deschiderea procedurii de recurs. El a susținut, de asemenea, că, deși a informat autorităților cu privire la adresa sa de corespondență la etapa de anchetă penală a procedurii, în cadrul stadiului de recurs al procedurii, convocarea și hotărârea au fost servite la o adresă necorespunzătoare. El a descoperit hotărârea cu ocazie după ce a fost reținută într-un set separat de proceduri. În cele din urmă, el a indicat că noua sa adresă de corespondență, la care instanța ar trebui să transmită orice convocare, a fost adresa practicii juridice alese de reprezentantul său juridic. 41. În cursul ședinței din 30 noiembrie 2006, Curtea de Apel Alba-Iulia a constatat că convocarea reclamantului pentru această audiție nu a fost corectă și că reprezentantul juridic ales al reclamantului a reiterat faptul că noua adresă de corespondență a reclamantului în scopul de a primi citații de la instanțe este adresa practicii juridice ale reprezentantului său. De asemenea, a remarcat că reprezentantul juridic al reclamantului a solicitat suspendarea procedurii pentru a avea timp să își pregătească apărarea. În consecință, acesta a suspendat procedura și a ordonat ca convocarea să fie notificată reclamantului atât la fosta sa adresă, cât și la noua sa adresă de corespondență. 42. Potrivit unui raport de convocare produs de un judecător la 15 decembrie 2006, convocarea instanței din 30 noiembrie 2006 a invitat reclamantul să asista la audiere din 4 ianuarie 2007 a fost transmisă noua adresă de corespondență și a fost transmis asistentului acuzat de primirea corespondenței pentru practicile juridice ale reprezentantului juridic. 43. La 4 ianuarie 2007, în prezența reprezentantului juridic ales al reclamantului, Curtea de Apel Alba-Iulia a permis recursul tardiv al reclamantului cu privire la puncte de fapt și de drept, a anulat hotărârea din 18 septembrie 2006 (a se vedea punctul 39 mai sus) și a ordonat o reexaminare a recursului din motive că reclamantul nu a fost convocat în mod legal și notificat de hotărâre. Acesta a remarcat faptul că reclamantul a notificat autorităților autorității adresele sale de corespondență la etapa de anchetă penală a procedurii (a se vedea punctul 5 de mai sus); dar că, în timpul procedurii de dinaintea primei și a celei de-a doua instanțe, convocarea și hotărârile au fost servite într-o adresă care nu era corectă, deoarece era greșită. 44. Între 5 martie și 2 iulie 2007, după deschiderea procedurii de recurs, Curtea județului Sibiu a suspendat procedura de cinci ori la cererea reprezentantului legal ales al reclamantului sau a celorlalte părți. La 4 iunie 2007, Curtea a hotărât, de asemenea, să ceară Departamentului de Părți din București să-l informeze dacă reclamantul sau co-apărații săi au fost încarcerate în oricare dintre închisorile din țară. Curtea a continuat să servească invitații pentru solicitant la adresa practicii juridice alese a reprezentantului său juridic. 45. La 3 septembrie 2007, avocatul reclamantului a informat instanța că reclamantul a fost reținut în urma condamnării sale de către instanța de primă instanță și a solicitat eliberarea reclamantului în așteptarea rezultatului procedurii. 46. În aceeași dată, Curtea de județul Sibiu a permis cererea avocatului reclamantului și a ordonat eliberarea reclamantului. În plus, acesta a ordonat ca reclamantul să fie notificat o convocare la adresa practicii juridice ale avocatului reclamantului. 47. La 3 octombrie 2007, reprezentantul legal al reclamantului a informat instanța că reclamantul a fost eliberat și a fost notificată o convocare la adresa sa de origine. El a lăsat la discreția instanței problema dacă reclamantul ar fi trebuit, de asemenea, să fi fost convocat la noua sa adresă de domiciliu. 48. În aceeași dată, Curtea de județ Sibiu a susținut că, având în vedere cererea sa de recurs, reclamantul a fost într-adevăr convocat în mod legal pentru această audiere. În plus, acesta a ordonat ca reclamantul să fie servit cu o convocare atât la adresa practicii juridice ale avocatului său, cât și la adresa noului domiciliu. 49. Între 12 noiembrie 2007 și 7 ianuarie 2008, Curtea județului Sibiu a suspendat procedura de trei ori, fie din motive procedurale, fie la cererea avocatului reclamantului, și a continuat să convoace reclamantul atât la adresa practicii juridice alese a reprezentantului său juridic, cât și la noua sa adresă. La 7 ianuarie 2008, când instanța a suspendat procedura până la 4 februarie 2008, fiica reclamantului a apărut în fața instanței și a notificat că reclamantul și avocatul său au fost zăpați într-un oraș diferit și că, prin urmare, nu au putut participa la audiere. La 4 februarie 2008, reprezentantul legal ales al reclamantului a solicitat Curtea de judecată Sibiu să anuleze hotărârea Curții de districtul Sibiu din 16 decembrie 2005 (a se vedea punctul 35 mai sus) și să pronunțe un judecător. El a susținut că convocarea și hotărârea au fost notificate reclamantului la o adresă necorespunzătoare, chiar dacă a notificat autorităților de investigare a adresei sale de corespondență (a se vedea punctul 5 de mai sus). În plus, reclamantul nu a avut o reprezentare juridică eficientă deoarece a fost asistat de un reprezentant juridic desemnat public, care a fost același reprezentant juridic ca cel desemnat pentru a sprijini co-apărătorul V., chiar dacă au avut interese contradictorii în acest caz. 51. Oficiul Procurorului Sibiu a susținut că dacă apelul reclamantului la o adresă necorespunzătoare de către instanța de primă instanță ar fi fost considerat ca o procedură de convocare falsă în ceea ce privește procesul său, recursul reclamantului ar fi trebuit să fie permis și procedurile înainte de instanța de primă instanță ar fi trebuit să fie redeschise. De asemenea, având în vedere modul operandi al reclamantului și al lui V., nu se pare că au avut interese contradictorii, ceea ce presupune că acestea nu ar fi trebuit să fie reprezentate de același avocat. 52. La 11 februarie 2008, Curtea județului Sibiu a permis în parte apelurile reclamantului și ale co-apărătorilor săi, a respins cererile terței pentru daune civile și a susținut partea rămasă a hotărârii instanței de primă instanță. În acest sens, Comisia a remarcat că hotărârea instanței de primă instanță a fost notificată într-o adresă necorespunzătoare, chiar dacă reclamantul a notificat autorităților investigatoare adresele sale de corespondență. În consecință, reclamantul nu a fost notificat în mod legal hotărârea. a trebuit să împărtășească același reprezentant juridic desemnat public, nu s-a putut susține că au avut interese contradictorii în acest caz și că, prin urmare, reclamantul a fost privat de dreptul său la apărare. 53. Toate părțile, inclusiv reclamantul, au apelat la puncte de fapt și la puncte de drept împotriva hotărârii. 54. La 29 aprilie 2008, reclamantul a solicitat Curtea de Apel Alba-Iulia să suspende procedura pentru a-i permite să apară în fața acesteia împreună cu reprezentantul său juridic ales și să se apere. 55. În aceeași dată, Curtea de Apel Alba-Iulia a permis solicitarea reclamantului și a suspendat procedura. De asemenea, acesta a ordonat ca reclamantul să fie convocat și indicat ca adresa sa a fostului său domiciliu. 56. La 20 mai, 10 iunie, 2 și 23 septembrie și 14 octombrie 2008 Curtea de Apel Alba-Iulia a permis cererea avocatului reclamantului de suspendare a procedurii. Curtea a continuat să invoce reclamantul și a ordonat ca convocarea să precizeze că reclamantul trebuie să asista la audiere pentru a fi interogat. Curtea a indicat ca adresă pentru convocarea fostului domiciliu. 57. În audierea din 4 noiembrie 2008, în absența reclamantului, reprezentantul său juridic ales a susținut, printre altele, că dreptul de apărare al reclamantului a fost încălcat din cauza apărării superficiale montate în cursul procedurii de către reprezentanții juridici desemnați public. În plus, în prima rundă de proceduri, deși interesele sale în cazul în care a avut conflict cu cele ale lui V., acestea au fost asistate în fața instanței de ultima instanță de același reprezentant juridic desemnat public și nu au fost formulate cereri suplimentare în fața instanței respective. În consecință, apărarea reclamantului a fost ineficientă și procedurile din fața instanței de primă instanță ar trebui să fie redeschise. 58. În aceeași dată, instanța a susținut că procedura de convocare a fost efectuată în mod legal. 59. Prin o hotărâre finală din 12 noiembrie 2008 Curtea de Apel Alba-Iulia a respins recursul reclamantului cu privire la puncte de fapt și puncte de drept. Acesta a susținut că nu există dovezi că dreptul reclamantului la apărare a fost încălcat, iar în plus, el a fost asistat în mod legal de un reprezentant juridic desemnat public, iar interesele sale au fost protejate în mod corespunzător. Cu toate acestea, instanța a permis argumentul prezentat de Procurorul Sibiu, potrivit căruia reclamațiile civile ale terței au fost respinse în mod nedrept de instanța de a doua instanță, a anulat hotărârea menționată și a susținut hotărârea instanței de primă instanță în ceea ce privește partea civilă a procedurii. 60. La 24 noiembrie 2008, reprezentantul juridic ales al reclamantului a depus un recurs extraordinar de anulare împotriva hotărârii în numele reclamantului. El a susținut că condițiile de examinare a recursului său privind punctele de fapt și punctele de drept la 4 noiembrie 2008 (a se vedea punctele 54-59 de mai sus) au fost necorespunzătoare atât în mod procedural, cât și în ceea ce privește fondurile cazului, în măsura în care acestea se referă la dispozițiile articolului 386 din Codul de Procedură Penală (denumit în continuare „CPC” – a se vedea punctul 65 de mai jos). De asemenea, el a susținut că, la momentul în care a scris cererea de recurs extraordinar de anulare, nu a fost cunoscut pe deplin de motivele invocate de instanța de ultima instanță, deoarece raționarea sa nu a fost pusă la dispoziția părților. Cu toate acestea, el a susținut că și-a depus cererea pentru a se conforma termenului de zece zile prevăzut de art. 388 din CCP (a se vedea punctul 67 de mai jos) și că a avut în vedere motivele specifice pentru apelul său extraordinar de anulare în temeiul articolului 386 din CCP, după ce a avut la vedere partea raționamentală a hotărârii. El a afirmat, de asemenea, că își rezerva dreptul de a clarifica cererea până la a doua audiere depusă de instanță 61. La 16 decembrie 2008, Curtea de Apel Alba-Iulia a respins recursul extraordinar al reclamantului pentru anulare în calitate de inadmisibil. Acesta a considerat că motivele invocate de reclamant nu corespundeau motivelor pentru un recurs extraordinar de anulare prevăzut în mod expres de art. 386 din CCP. La 4 noiembrie 2008, când dezbaterile au avut loc în fața Curții de Apel Alba-Iulia, procedura privind reclamantul a fost condusă în mod legal și el a fost asistat de reprezentantul său juridic ales. În plus, instanța a răspuns la toate punctele susținute în apelul său cu privire la punctele de fapt și punctele de drept. 62. art. 46 alineatul (1) din Legea nr. 51/1995 privind profesia juridică prevede că un avocat nu poate asista sau reprezenta părțile care au interese contradictorii în același caz. 63. Legea 356/2006, publicată în Jurnalul Oficial nr. 677 din 7 august 2006, a modificat fosta CCP. Acesta a intrat în vigoare la 6 septembrie 2006, însă, în conformitate cu dispozițiile sale tranzitorii, nu s-a aplicat procedurilor în curs de desfășurare. 64. Articolele 378 (11) și 38514 (11) din fosta CCP, introduse prin Legea nr. 356/2006 (a se vedea punctul 63 de mai sus), cu condiția ca instanța care examinează un recurs sau un recurs privind punctele de fapt și punctele de drept să audă un inculpat care a fost prezent dacă nu a fost auzit de instanțele inferioare. 65. art. 386 din fosta CCP prevede că un recurs extraordinar de anulare ar putea fi interzis împotriva unei hotărâri finale în cazul în care procedura de convocare a unei părți la audiere la care apelul privind punctele de fapt și punctele de drept a fost examinat nu a fost executat în conformitate cu legea. 356/2006 (a se vedea punctul 63 de mai sus), articolul menționat anterior al CCP prevede, de asemenea, că un recurs extraordinar de anulare ar putea fi interzis împotriva unei hotărâri finale în cazul în care, la examinarea sau reexaminarea unui recurs privind punctele de fapt și punctele de drept, instanța de ultima instanță nu a auzit un inculpat care a fost prezent, deși această audiere de către instanță a fost obligatorie în conformitate cu art. 38514 alineatul (11) din fosta CCP. 66. În conformitate cu art. 387 din fosta CCP, acuzatul a trebuit să menționeze în cererea sa de recurs extraordinar de anulare toate motivele pe care le baza acest recurs și toate argumentele justificative. 67. art. 388 din fosta CCP prevede că un recurs extraordinar de anulare ar putea fi depus de persoana împotriva căreia hotărârea finală a fost executată în termen de zece zile de la executarea hotărârii și de celelalte părți în termen de treizeci de zile de la eliberarea unei hotărâri obișnuite finale.