MOROCA v. ROMANIA
MOROCA v. ROMANIA (CtEDO, 2013)
Cererea nr. 3417/13 Ion MOROCA împotriva României depusă la 10 decembrie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Ion Moroca, este un național român, care s-a născut în 1961 și trăiește în Focsani. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 octombrie 2010, reclamantul a fost plasat în detenție preliminară la Inspectoratul Poliției din Vrancea, unde a rămas până la 23 februarie 2011. Condițiile materiale de detenție Reclamantul se plânge în legătură cu condițiile materiale de detenție din Inspectoratul Poliției din Vrancea, între 6 octombrie 2010 și 23 februarie 2011 (un total de 140 de zile). Reclamantul descrie condițiile de detenție după cum urmează: nu a existat lumină naturală și aer curat în celulă din cauza faptului că o mare parte din centrul de detenție este construit în subteran; centrul de detenție a fost suprapopulat, reclamantul care a împărtășit o celulă de aproximativ opt metri mp. cu alți trei deținuți; celulă în care a fost reținut lipsește facilități sanitare și vizite la instalațiile sanitare comune au fost programate la ora fixe, anume ora 06:00, ora 14.00 și ora 14:00, în restul zilei în care reclamantul a fost forțat să utilizeze vasele, pungile de plastic și beneficiarii de plastic pentru nevoile sale zilnice; toaletele din instalațiile sanitare comune au fost expuse pe deplin, neapărat să ofere chiar un minim de confidențialitate; nu a existat apă caldă la dușuri; între 6 octombrie 2010 și 4 Ianuarie 2011 (un total de 88 de zile) reclamantul a împărtășit celula cu trei fumatori grei, deși un nefumător însuși, și a fost expus la fum de țigară aproape toată ziua. Interferencia cu dreptul reclamantului la viața privată și de familie Reclamantul se plânge de asemenea că, în timpul sediului său la Inspectoratul Poliției din Vrancea County, autoritățile închisoare, care acționează în conformitate cu un ordin intern al Oficiului Procurorului Focsani, și-a încălcat ilegal dreptul de a face apeluri telefonice și de a primi vizite familiale între 6 octombrie 2010 și 12 decembrie 2010 (un total de 35 de zile). Potrivit reclamantului, autoritățile penitenciare, în mod repetat și arbitrar, au refuzat cererile de telefoane și vizite ale familiei sale. Reclamantul susține că, în mai multe ocazii, autoritățile penitenciare și-au părăsit familia în afara centrului de detenție timp de ore în rând până să le informeze că cererea de a vizita reclamantul nu a fost, de fapt, aprobată. În plus, reclamantul susține că autoritățile închisoare nu au dat niciun motiv pentru refuzul său de a-și acorda drepturile de contact. Clădirile reclamantului depuse la autoritățile interne (a) Procedințe depuse de reclamant pe baza Legii nr. 275/2006 La 22 noiembrie 2010, reclamantul a depus o plângere pe baza Legii nr. 275/2006 privind servirea pedepselor de închisoare cu judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor. În esență, reclamantul s-a plâns în legătură cu condițiile materiale ale detenției sale și cu încălcarea ilegală a dreptului său la apeluri telefonice și vizite. Prin hotărârea interlocutivă din 9 decembrie 2010, judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor a constatat că plângerile reclamantului în ceea ce privește condițiile materiale ale detenției sale erau de fapt exacte. Judecătorul a observat că celula în care reclamantul a fost reținut a fost suprapopulată, că nu există instalații sanitare în celula reclamantului și că, având în vedere lipsa cabinelor de toaletă individuale din centrul de detenție, deținuții nu au avut puțină intimitate. Judecătorul a subliniat, de asemenea, faptul că accesul la instalațiile sanitare comune este limitat la programul fix menționat mai sus. În cele din urmă, judecătorul a confirmat că reclamantul este singurul nefumător din celulă și că a fost expus fumului de țigară aproape toată ziua. În ceea ce privește presupusa încălcare a dreptului reclamantului de a vizita și de a telefoane în timpul detenției, judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor a constatat că autoritățile închisoare au restricționat ilegal drepturile de contact ale reclamantului pe baza unei note interne de la Procuratura de la Focsani, care a indicat că toate cererile de apeluri telefonice și vizite trebuie să fie aprobate de procurorul responsabil cu ancheta penală. Judecătorul a remarcat că Legea nr. 275/2006 a permis restricția drepturilor de contact numai în circumstanțe specifice (de exemplu, sancțiuni disciplinare) și că autoritățile închisoare nu au dat motive pentru a susține refuzul de a acorda reclamantului drepturile de contact. În consecință, judecătorul a constatat că Inspectoratul de Poliție a Județeanului Vrancea a restricționat arbitrar drepturile de contact ale reclamantului în cele patru ocazii menționate mai sus. Având în vedere cele de mai sus, în hotărârea sa interlocutivă din 9 decembrie 2010, judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor a ordonat ca Inspectoratul de Poliție din Vrancea County să ia toate măsurile necesare pentru remedierea condițiilor de închisoare necorespunzătoare și ca drepturile de contact ale reclamantului să fie reluate imediat. (b) Procedura civilă depusă de reclamant În urma hotărârii interlocutorii de către judecător responsabil pentru executarea condamnărilor, reclamantul a instituit o procedură civilă în temeiul articolelor 998-999 din fostul Cod Civil împotriva statului de la Curtea de Conturi de Focsani, cerând o atribuire de prejudiciu moral de 26 000 EUR pentru condițiile sale inumane de detenție și încălcarea ilegală a drepturilor sale de contact. La 9 noiembrie 2011, Tribunalul județului Focsani a respins plângerea reclamantului ca fiind nefondată. Reclamantul a depus un recurs împotriva hotărârii la Curtea de District Vrancea, de data aceasta în care solicită o atribuire de 30 000 de euro morală. La 24 aprilie 2012, Curtea de District Vrancea a recunoscut că condițiile materiale de detenție ale reclamantului la Inspectoratul de Poliție Vrancea County au fost incompatibile cu standardele impuse de art. 3 din Convenție și a acordat reclamantului o atribuire de 4 500 RON (aproximativ 1000 EUR) de prejudiciu moral. În ceea ce privește încălcarea ilegală a drepturilor de contact ale reclamantului în timp ce este în detenție, Curtea de district Vrancea a susținut că respectivele restricții au fost incidente relativ izolate care nu au produs nici o prejudecată semnificativă față de reclamant și au fost remediate imediat după hotărârea interlocutorie a judecătorului responsabil pentru executarea condamnărilor. În consecință, Curtea de District Vrancea a respins cererea reclamantului pentru daune în ceea ce privește încălcarea ilegală a drepturilor sale de contact ca nefondată. Reclamantul a depus un recurs împotriva deciziei în fața Curții de Apel Galati. Curtea de Apel Galati a susținut decizia Curții și, prin urmare, a respins apelul reclamantului ca nefondat la 17 octombrie 2012. COMPLAINTĂ Reclamantul, care se bazează pe art. 3 din Convenție, se plânge de condițiile sale de detenție în Inspectoratul de Poliție Vrancea County. În baza articolului 8 din Convenție, reclamantul se plânge în continuare de încălcarea drepturilor sale de contact în timpul detenției anterioare la Inspectoratul de Poliție Vrancea County. În ceea ce privește acuzațiile reclamantului în temeiul articolului 3 din Convenție: având în vedere suma plătită reclamantului de către autoritățile naționale, precum și justificarea acordată de autoritățile interne pentru atribuirea de prejudicii morale, reclamantul poate încă să pretind că este victimă de o încălcare a Convenției în sensul articolului 34 din Convenție? Reclamantul a fost supus unui tratament inuman sau degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție, datorită condițiilor sale de detenție la Inspectoarea Poliției din Vrancea County? Guvernul este invitat să furnizeze informații și documente justificative cu privire la condițiile materiale ale detenției reclamantului în Inspectoarea Poliției din Vrancea County, în special cu privire la mărimea celulelor, numărul deținuților din celule în momentul în care reclamantul a fost reținut și a facilităților disponibile. În ceea ce privește plângerea reclamantului în temeiul articolului 8 din Convenție: Având în vedere recunoașterea încălcării drepturilor reclamantului în temeiul articolului 8 din Convenție, precum și reintegrarea ulterioară a drepturilor respective de către autoritățile interne, poate solicita încă să susțină că este victimă de o încălcare a Convenției în sensul articolului 34 din Convenție? Reclamantul a suferit un „desvantaj semnificativ” în sensul articolului 35 § 3 litera (b) din Convenție? A existat o ingerință în dreptul reclamantului la viața privată și de familie în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? În cazul în care acest lucru a fost interferența în conformitate cu legea și a fost necesară în sensul articolului 8 § 2 din Convenție?