CASE OF PĂTRAȘCU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 6 - Right to a fair trial (Article 6 - Criminal proceedings;Article 6-1 - Fair hearing);Non-pecuniary damage - award (Article 41 - Non-pecuniary damage;Just satisfaction)
CASE OF PĂTRAȘCU v. ROMANIA (CtEDO, 2017)
Reclamantul s-a născut în 1986 și locuiește în Botârlău. La 23 februarie 2007 X, un ofițer de poliție cu haine simple din unitatea de crimă organizată a poliției din județul Buzău, s-a adresat reclamantului într-un club de noapte. Potrivit unui raport redactat la 1 martie 2007, întâlnirea a fost planificată pentru a verifica informațiile primite de poliție că reclamantul ar putea fi tratat cu droguri. Raportul menționa că X a discutat cu reclamantul, care a susținut că ar putea obține droguri și a promis să sune cu mai multe detalii. Într-un al doilea raport elaborat la 14 aprilie 2007 s-a declarat că reclamantul a chemat X pentru a întreba dacă este interesat să cumpere 2.000 de tablete de ecstasy cu un cost de 10 euro (EUR) fiecare. La 18 aprilie 2007, un procuror al departamentului județului Buzău pentru investigarea criminalității organizate („departamentul criminalității organizate”) a deschis o anchetă penală împotriva reclamantului cu suspiciune de trafic de droguri. O cerere de interceptare a conversațiilor sale telefonice și de efectuare a înregistrărilor vocale ambiante a fost autorizată de un judecător al Curții Județului Buzău. În aceeași dată, procurorul de la departamentul de crimă organizată a autorizat utilizarea X ca agent de poliție sub acoperire pentru a determina faptele cazului, a identificat infractorii și a obține dovezi. Procurorul a justificat eliberarea autorizației pe baza faptului că a existat motive să creadă că reclamantul este pe cale de a comite o infracțiune de trafic de droguri. Într-un raport din 17 mai 2007, șeful unității de crimă organizată a poliției din județul Buzău a declarat că X a chemat reclamantul de mai multe ori în aprilie și mai pentru a întreba când ar putea avea loc tranzacția. Raportul menționează, de asemenea, că reclamantul a răspuns în mai multe ocazii că nu era în posesia drogurilor, care trebuiau să fie aduse în țară de prietenii săi care nu s-au întors încă din străinătate. 10. La începutul serei din 19 iulie 2007, reclamantul a sunat la X și a înființat o ședință pentru mai târziu în acea seară. El si un prieten, G.G., au luat X cu masina. X a fost însoțit de Y, un coleg cu haine simple. Cei patru au condus la o benzină unde a fost aranjată o întâlnire cu C.A.O. pentru a cumpăra droguri. Reclamantul și Y au intrat în benzină în timp ce X a rămas afară și a vorbit cu C.A.O. În timp ce înțelegerea a fost în desfășurată în parcul de benzină, procurorul și zece polițiști au intervenit brusc și au arestat reclamantul, C.A.O. și G.G. În mașină condusă de C.A.O. Poliția a găsit 742 de tablete de ecstasy. Raportul infracțiunii redactat la fața locului de către poliție a fost semnat de toți, inclusiv de solicitant, fără nicio opoziție. Operațiunea a fost înregistrată pe video. 11. La 25 octombrie 2007, reclamantul a fost inculpat cu C.A.O. și G.G. pentru traficul de medicamente cu „risc ridicat”. 12. La 17 ianuarie 2008, reclamantul și C.A.O. a depus mărturie în fața Tribunalului Județean Buzău. Reclamantul a afirmat că a acționat ca intermediar pentru ședința și încheierea ulterioară între C.A.O. și X pentru că acesta l-a întrebat dacă ar putea obține droguri pentru el. În plus, X a stabilit prețul pentru droguri. C.A.O. a declarat că drogurile găsite pe el au fost pentru propriul său folos personal și că el nu avea nici o intenție de a le vinde. 13. Avocatul reclamantului a susținut în fața instanței că, de fapt, reclamantul a fost invitat de X să acționeze ca intermediar în afacere cu droguri și a solicitat ca X să fie chemat să prezinte dovezi, împreună cu doi martori în apărarea reclamantului. Curtea a permis cererea. 14. La 14 februarie 2008, instanța a auzit dovezi din partea X, G.C. și unul dintre martorii propus de reclamant care a apărut în instanță. X a declarat că reclamantul l-a chemat pentru a aranja afacerea cu droguri fără nici o incitație de partea sa. Avocatul reclamantului a avut ocazia de a încrucișa X. El a întrebat dacă rapoartele din 1 martie și 14 aprilie 2007 au fost semnate de el și dacă ancheta penală a fost deja deschisă atunci când a fost autorizat să investigheze sub acoperire. Cele două întrebări au fost neautorizate de către instanță deoarece au fost considerate o încercare de a dezvălui identitatea X. 15. Curtea județului Buzău a pronunțat hotărârea la 22 februarie 2008. Acesta a condamnat reclamantul de trafic de droguri și l-a condamnat la șase ani de închisoare. Condamnarea s-a bazat pe rapoartele din 1 martie și 14 aprilie 2007 și pe raportul privind infracțiunile din 19 iulie 2007 (a se vedea punctele 6 și 10 de mai sus), precum și pe tranșele conversațiilor telefonice ale reclamantului cu X, înregistrările ambiante ale discuțiilor dintre X și C.A.O. și mărturiile în judecată furnizate de solicitant, codefendenți și X. Curtea a considerat că acuzațiile reclamantului de a fi fost invocat de X au fost în mod clar refutate de dovezile menționate mai sus, luate în ansamblu. 16. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii. El a susținut că X și-a depășit autoritatea și că Y ar fi trebuit să fi fost chemat și să depună mărturie în instanță. De asemenea, el a susținut că X l-a incitat să comită infracțiunile sub coerciție și că instanța de primă instanță nu a răspuns în mod corespunzător la argumentele sale cu privire la această chestiune. 17. La 26 mai 2008, Curtea de Apel Ploiești a respins recursul. În răspunsul la argumentele reclamantului, instanța a susținut că autorizarea și acțiunile ofițerului de poliție sub acoperire au fost în conformitate cu legea. Declarația lui Y nu a fost relevantă pentru cazul, deoarece el nu a fost martor direct de afacere. Curtea a considerat că reclamantul nu a fost invocat de X deoarece din dovada din dosar a fost evident că a chemat ofițerul în mai multe ocazii și a planificat ședința din 19 iulie 2007 (a se vedea punctul 10 de mai sus). 18. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept (recursuri), reprezentând argumentele sale anterioare. 19. Într-o hotărâre finală din 22 octombrie 2008, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a respins recursul privind punctele de drept. Având în vedere concluziile sale privind rapoartele din 1 martie și 14 aprilie 2007 (a se vedea punctul 6 de mai sus), instanța a considerat că există motive grave pentru a suspecta că reclamantul va comite o infracțiune penală la momentul autorizației operațiunii secrete. Acesta a observat, de asemenea, că din documentele din dosar, X a acționat în mod legal. În plus, informațiile colectate de X și participarea activă a reclamantului la infracțiune în cauză au fost susținute nu numai de rapoartele de poliție, ci și de tranșele conversațiilor telefonice pe care reclamantul le-a avut cu C.A.O. și X. Curtea a afirmat că din aceste tranșe era evident că reclamantul a inițiat apeluri către X în două ocazii pentru a acționa ca intermediar în afacere cu droguri. De asemenea, a remarcat cu privire la acest punct că reclamantul și ceilalți co-apărători au semnat raportul privind infracțiunile fără nicio opoziție (a se vedea punctul 10 de mai sus). Prin urmare, acuzațiile reclamantului cu privire la ilegalitatea operațiunii secrete și la incitarea poliției au fost considerate nefondate.