- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 14 februarie 2014
- Stat pârât
- ROU
Pătrașcu împotriva României
Traducere în română Auto
Comunicat la 14 februarie 2014 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 760/09 Alex Fabian PĂTRAȘCU împotriva României depusă la 23 ianuarie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Alex Fabian Pătrașcu, este un național român, născut în 1986 și trăiește în Botîrlău. El este reprezentat în fața Curții de către dl E. A. Chira, un avocat practicant în București. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, managerul unei companii private active în domeniul brutarii și al mulinei, a fost abordat în cursul anului 2006 de B.T.F., un ofițer de poliție care s-a prezentat sub o identitate falsă, și anume cea a unui consumator de droguri. Sub presiune de la B.T.F.
reclamantul a fost de acord să-l ajute să obțină pastile de ecstasy. În acest scop, reclamantul a contactat C.A.O. care a fost de acord să-l aducă niște pastile. La 19 iulie 2007, reclamantul, B.T.F. și C.A.O. s-au întâlnit în parcarea unei stații de benzină. B.T.F. a fost însoțit de un al doilea agent sub acoperire. Când C.A.O. a refuzat să vândă pastilele B.T.F., acesta din urmă le-a luat și, în acel moment, ofițerii de poliție însoțițiți de un procuror au sosit la locul și a arestat reclamantul și C.A.O. pentru trafic de droguri. La 22 februarie 2008, Curtea județului Buzău a condamnat reclamantul și C.A.O. pentru traficul de droguri cu risc ridicat și le-a condamnat la șase ani de închisoare și la trei ani de restricție a anumitor drepturi.
Curtea a respins acuzațiile reclamantului că a fost provocat să comită infracțiunile de către un agent sub acoperire în încălcarea legislației interne și a convenției, susținând că activitatea celor doi agenți sub acoperire care lucrează la acest caz era legală. a acționat din propria sa propunere și nu a avut autorizație prealabilă de la un procuror în scopul de a-l contacta și de a-l provoca să comită o crimă.
Reclamantul s-a plâns, de asemenea, de decizia instanței de a nu auzi al doilea agent sub acoperire care a lucrat la acest caz, precum și decizia de a respinge cererea de vizualizare a înregistrării video a operației din 19 iulie 2007. Reclamantul a susținut, de asemenea, că Curtea județului Buzău nu și-a analizat acuzațiile că operațiunea finalizată cu flagrantul din 19 iulie 2007 este contrară legislației interne și a Convenției din cauza faptului că a fost provocat să comite o infracțiune, nu au existat suspiciuni anterioare de faptul că el este un traficant de droguri sau un consumator și că nu a avut un cazier penal. La 26 mai 2008, Curtea de Apel Ploiești a respins recursul reclamantului ca fiind nefondat.
Curtea a analizat în scurt timp motivele recursului reclamantului și a susținut că activitatea celor doi agenți sub acoperire a fost legală. În ceea ce privește plângerea reclamantului potrivit căreia anumite dovezi nu au fost administrate de instanța de primă instanță, Curtea de Apel a susținut că nu erau necesare în cazul respectiv. Curtea a susținut, de asemenea, că faptele cazului au fost demonstrate în mod clar prin raportul flagrantului din 19 iulie 2007, rapoartele elaborate de agentul sub acoperire B.T.F., rapoartele experților tehnici, precum și tranșurile conversațiilor telefonice ale reclamantului și tranșele înregistrărilor conversațiilor efectuate între B.T.F. și C.A.O. la 19 iulie 2007. Reclamantul a interzis un recurs asupra punctelor de drept (reclamații ) împotriva acestei decizii care reiterează acuzațiile sale formulate în apel.
10. La 22 octombrie 2008, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept și a susținut dispozițiile hotărârii din 22 februarie 2008 adoptate de Curtea Județeană Buzău. Curtea Înaltă a susținut că operațiunea sub acoperire a fost efectuată în mod legal, având toate autorizațiile anterioare necesare procurorului de investigare. Legea internă relevantă 11. Dispozițiile relevante privind utilizarea agenților sub acoperire, și anume dispozițiile Codului de procedură penală și ale Legii nr. 143 din 2000, sunt stabilite în Constantin și Stoian c. România (n. 23782/06 și 46629/06 , §§ 33-34, 29 septembrie 2009). COMPLAINT 12. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că nu a avut un proces echitabil, deoarece a fost solicitat de către agentul sub acoperire să comită o infracțiune din care a fost ulterior condamnat.
Afirmă că instanța internă l-a condamnat pe baza declarației agentului sub acoperire, care a acționat din proprie inițiativă fără supraveghere de către autoritățile relevante. El susține, de asemenea, că instanța internă nu a analizat motivul său de incitare și a respins fără a raționa dovezile pe care le-a propus în apărarea sa. În conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul a avut o audiere echitabilă în ceea ce privește determinarea acuzației penale împotriva acestuia? În special: (a) A fost solicitat de către agentul sub acoperire să comită infracțiunile de trafic de droguri? (b) Înainte de a efectua achiziționarea testului din 19 iulie 2007, autoritățile naționale au avut un motiv bun de a suspecta reclamantul de orice activitate penală în curs de desfășurare sau de a crede că a fost predispus să comită infracțiuni similare?
(c) Care au fost motivele și scopul achiziției de încercare planificate în acest caz? Procedura de autorizare a acestuia era clară și previzibilă? Achiziția de încercare a fost efectuată în acest caz sub rezerva controlului judiciar sau/și a supravegherii independente? (d) Reclamantul a beneficiat de garanții procedurale adecvate în ceea ce privește motivul său de incitare ridicat în fața instanțelor naționale?
Communicated on 14 February 2014
THIRD SECTION
Application no. 7600/09 Alex Fabian PĂTRAȘCU against Romania lodged on 23 January 2009
STATEMENT OF FACTS
1. The applicant, Mr Alex Fabian Pătrașcu, is a Romanian national, who was born in 1986 and lives in Botîrlău. He is represented before the Court by Mr E. A. Chira, a lawyer practising in Bucharest. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
The applicant, manager of a private company active in the field of bakery and milling, was approached in the course of 2006 by B.T.F., a police officer who presented himself under a fake identity, namely that of a drug consumer. Under pressure from B.T.F. the applicant agreed to help him obtain ecstasy pills. For this purpose the applicant contacted C.A.O. who agreed to bring him some pills.
On 19 July 2007, the applicant, B.T.F. and C.A.O. met in the parking lot of a gas station. B.T.F. was accompanied by a second undercover agent. When C.A.O. refused to sell the pills to B.T.F., the latter grabbed them and, at that moment, police officers accompanied by a prosecutor arrived at the scene and arrested the applicant and C.A.O. for drug trafficking.
On 22 February 2008 the Buzău County Court convicted the applicant and C.A.O. for traffic of high risk drugs and sentenced them to six years imprisonment and three years restriction of certain rights.
The court discharged the applicant's allegations that he had been provoked to commit the crime by an undercover agent in breach of the domestic law and the Convention by holding that the activity of the two undercover agents working on the case had been lawful.
The applicant appealed this decision alleging, among others, that B.T.F. acted of his own motion and did not have prior authorisation from a prosecutor in order to contact him and provoke him to commit a crime. The applicant also complained about the first instance court's decision not to hear the second undercover agent who worked on this case as well as about the decision to dismiss his request for the viewing of the video recording of the operation of 19 July 2007. The applicant also submitted that the Buzău County Court had not analysed his allegations that the operation finalised with the flagrant of 19 July 2007 was contrary to the domestic legislation and the Convention due to the fact that he was provoked to commit a crime, there were no prior suspicions that he was a drug dealer or a consumer and he did not have a criminal record.
On 26 May 2008 the Ploiești Court of Appeal dismissed the applicant's appeal as ill-founded. The court briefly analysed the applicant's reasons for appeal and held that the activity of the two undercover agents had been lawful. With respect to the applicant's complaint that certain evidence had not been administered by the first instance court, the Court of Appeal held that they were not necessary to the case. The court further held that the facts of the case were clearly demonstrated by the report of the flagrant of 19 July 2007, the reports drafted by the undercover agent B.T.F., the technical expert reports as well as the transcripts of the applicant's telephone conversations and the transcripts of recordings of the conversations conducted between B.T.F. and C.A.O. on 19 July 2007.
The applicant filed an appeal on points of law ( recurs ) against this decision reiterating his allegations made on appeal.
On 22 October 2008 the High Court of Cassation and Justice rejected the applicant's appeal on points of law and upheld the provisions of the judgment of 22 February 2008 adopted by the Buzău County Court. The High Court held that the undercover operation had been lawfully conducted, having all prior authorisations required from the investigative prosecutor. B. Relevant domestic law
The relevant provisions concerning the use of undercover agents, namely the provisions of the Code of Criminal Procedure and of Law no. 143 of 2000, are set out in Constantin and Stoian v. Romania (nos. 23782/06 and 46629/06 , §§ 33-34, 29 September 2009). COMPLAINT
The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that he had not had a fair trial in that he had been incited by the undercover agent to commit an offence of which he was subsequently convicted. He alleges that the domestic courts convicted him on the basis of the statement of the undercover agent, who had acted of his own initiative without any supervision by the relevant authorities. He further submits that the domestic courts also failed to analyse his plea of incitement and rejected without reasoning the evidence he proposed in his defence.
QUESTION TO THE PARTIES
Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charge against him, in accordance with Article 6 § 1 of the Convention? In particular: (a) Was the applicant incited by the undercover agent to commit the offence of drug trafficking? (b) Prior to carrying out the test purchase of 19 July 2007, did the national authorities have a good reason to suspect the applicant of any ongoing criminal activity or to believe that he was predisposed to commit similar offences? (c) What were the reasons for and the purpose of the planned test purchase in the present case? Was the procedure authorising it clear and foreseeable? Was the test purchase carried out in the present case subject to any judicial control or/and independent supervision?
(d) Was the applicant afforded adequate procedural safeguards with respect to his plea of incitement raised before the national courts?