PĂTRAȘCU v. ROMANIA
PĂTRAȘCU v. ROMANIA (CtEDO, 2014)
Comunicat la 14 februarie 2014 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 760/09 Alex Fabian PĂTRAȘCU împotriva României depusă la 23 ianuarie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Alex Fabian Pătrașcu, este un național român, născut în 1986 și trăiește în Botîrlău. El este reprezentat în fața Curții de către dl E. A. Chira, un avocat practicant în București. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul, managerul unei companii private active în domeniul brutarii și al mulinei, a fost abordat în cursul anului 2006 de B.T.F., un ofițer de poliție care s-a prezentat sub o identitate falsă, și anume cea a unui consumator de droguri. Sub presiune de la B.T.F. reclamantul a fost de acord să-l ajute să obțină pastile de ecstasy. În acest scop, reclamantul a contactat C.A.O. care a fost de acord să-l aducă niște pastile. La 19 iulie 2007, reclamantul, B.T.F. și C.A.O. s-au întâlnit în parcarea unei stații de benzină. B.T.F. a fost însoțit de un al doilea agent sub acoperire. Când C.A.O. a refuzat să vândă pastilele B.T.F., acesta din urmă le-a luat și, în acel moment, ofițerii de poliție însoțițiți de un procuror au sosit la locul și a arestat reclamantul și C.A.O. pentru trafic de droguri. La 22 februarie 2008, Curtea județului Buzău a condamnat reclamantul și C.A.O. pentru traficul de droguri cu risc ridicat și le-a condamnat la șase ani de închisoare și la trei ani de restricție a anumitor drepturi. Curtea a respins acuzațiile reclamantului că a fost provocat să comită infracțiunile de către un agent sub acoperire în încălcarea legislației interne și a convenției, susținând că activitatea celor doi agenți sub acoperire care lucrează la acest caz era legală. a acționat din propria sa propunere și nu a avut autorizație prealabilă de la un procuror în scopul de a-l contacta și de a-l provoca să comită o crimă. Reclamantul s-a plâns, de asemenea, de decizia instanței de a nu auzi al doilea agent sub acoperire care a lucrat la acest caz, precum și decizia de a respinge cererea de vizualizare a înregistrării video a operației din 19 iulie 2007. Reclamantul a susținut, de asemenea, că Curtea județului Buzău nu și-a analizat acuzațiile că operațiunea finalizată cu flagrantul din 19 iulie 2007 este contrară legislației interne și a Convenției din cauza faptului că a fost provocat să comite o infracțiune, nu au existat suspiciuni anterioare de faptul că el este un traficant de droguri sau un consumator și că nu a avut un cazier penal. La 26 mai 2008, Curtea de Apel Ploiești a respins recursul reclamantului ca fiind nefondat. Curtea a analizat în scurt timp motivele recursului reclamantului și a susținut că activitatea celor doi agenți sub acoperire a fost legală. În ceea ce privește plângerea reclamantului potrivit căreia anumite dovezi nu au fost administrate de instanța de primă instanță, Curtea de Apel a susținut că nu erau necesare în cazul respectiv. Curtea a susținut, de asemenea, că faptele cazului au fost demonstrate în mod clar prin raportul flagrantului din 19 iulie 2007, rapoartele elaborate de agentul sub acoperire B.T.F., rapoartele experților tehnici, precum și tranșurile conversațiilor telefonice ale reclamantului și tranșele înregistrărilor conversațiilor efectuate între B.T.F. și C.A.O. la 19 iulie 2007. Reclamantul a interzis un recurs asupra punctelor de drept (reclamații ) împotriva acestei decizii care reiterează acuzațiile sale formulate în apel. 10. La 22 octombrie 2008, Curtea Înaltă de Casare și Justiție a respins recursul reclamantului asupra punctelor de drept și a susținut dispozițiile hotărârii din 22 februarie 2008 adoptate de Curtea Județeană Buzău. Curtea Înaltă a susținut că operațiunea sub acoperire a fost efectuată în mod legal, având toate autorizațiile anterioare necesare procurorului de investigare. Legea internă relevantă 11. Dispozițiile relevante privind utilizarea agenților sub acoperire, și anume dispozițiile Codului de procedură penală și ale Legii nr. 143 din 2000, sunt stabilite în Constantin și Stoian c. România (n. 23782/06 și 46629/06 , §§ 33-34, 29 septembrie 2009). COMPLAINT 12. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că nu a avut un proces echitabil, deoarece a fost solicitat de către agentul sub acoperire să comită o infracțiune din care a fost ulterior condamnat. Afirmă că instanța internă l-a condamnat pe baza declarației agentului sub acoperire, care a acționat din proprie inițiativă fără supraveghere de către autoritățile relevante. El susține, de asemenea, că instanța internă nu a analizat motivul său de incitare și a respins fără a raționa dovezile pe care le-a propus în apărarea sa. În conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, reclamantul a avut o audiere echitabilă în ceea ce privește determinarea acuzației penale împotriva acestuia? În special: (a) A fost solicitat de către agentul sub acoperire să comită infracțiunile de trafic de droguri? (b) Înainte de a efectua achiziționarea testului din 19 iulie 2007, autoritățile naționale au avut un motiv bun de a suspecta reclamantul de orice activitate penală în curs de desfășurare sau de a crede că a fost predispus să comită infracțiuni similare? (c) Care au fost motivele și scopul achiziției de încercare planificate în acest caz? Procedura de autorizare a acestuia era clară și previzibilă? Achiziția de încercare a fost efectuată în acest caz sub rezerva controlului judiciar sau/și a supravegherii independente? (d) Reclamantul a beneficiat de garanții procedurale adecvate în ceea ce privește motivul său de incitare ridicat în fața instanțelor naționale?