ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2712/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 februarie 2015, reclamanta Academia de Științe Agricole și Silvice "A." a solicitat, în contradictoriu cu Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Murfatlar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului și S.C. B. S.R.L., prin lichidator judiciar C. SPRL:

- să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate, respectiv a procesului-verbal de licitație nr. x din 16 iunie 2006 emis de AVAS adjudecătorului S.C. B. S.R.L., cu privire la imobilul - Stația de Vinificație, compus din clădire în suprafață de 1.120 mp din actul atacat (respectiv 1.734 mp în evidențele domeniului public și în H.G. nr. 27/2006, iar din măsurători 2038 mp) și linie de îmbuteliere marca D., situat în județul Constanța, înscris în CF x cu nr. cadastral x a localității Murfatlar;

- să se constate dreptul de proprietate al reclamantei asupra acestui imobil construcție, în temeiul art. 6 alin. (5) din Legea nr. 45/2009;

- să fie obligată pârâta S.C. B. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul;

- să se dispună rectificarea Cărții funciare nr. x (fost CF x și nr. cadastral x) a localității Murfatlar, județul Constanța, în sensul radierii dreptului de proprietate asupra construcției CI - Stație de Vinificație a pârâtei S.C. B. S.R.L. și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra acestei construcții.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art. 6 și urmat, și art. 31 din Legea nr. 45/2009, cu modificările ulterioare, H.G. nr. 27/2006, art. 948 și 968 C. civ., art. 908 Noul C. civ. și art. 33 din Legea nr. 7/1996.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1843 din 23 iunie 2015, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, secția civilă, constatând, în esență, că procesul-verbal de licitație, emis în cadrul unei proceduri de executare silită, nu întrunește condițiile definitorii ale unui act administrativ, așa cum sunt conturate prin art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 227 din 24 februarie 2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția de necompetență teritoriala exclusivă. A declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, având în vedere că reclamanta a formulat mai multe capete de cerere principale, respectiv constatare drept de proprietate, revendicare și rectificare carte funciară privind un imobil situat în circumscripția Tribunalului Constanța.

Prin încheierea din 5 septembrie 2017, prin care s-a încuviințat proba cu înscrisuri, Tribunalul Constanța, secția civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității formulării acțiunii, întrucât procesul-verbal de licitație contestat este și titlu de proprietate, instanța apreciind că acesta nu poate fi tratat doar prin prisma naturii sale de act de executare, sens în care ar fi lipsit de posibilitatea de a se invoca nulitatea absolută.

Tribunalul Constanța, secția I civilă, prin sentința nr. 856 din 26 aprilie 2017, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei. A respins acțiunea formulată de reclamantă, ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, în esență, că reclamanta nu poate invoca drept motiv de nulitate absolută vânzarea lucrului altuia, nefiind parte în actul contestat și nici proprietara bunului în momentul încheierii respectivului act.

A constatat, de asemenea, că la data încheierii procesului-verbal de licitație din 16 iunie 2006, bunul se afla în proprietatea privată a statului și în patrimoniul Stațiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Murfatlar, astfel că putea fi executat silit pentru datoriile acesteia din urmă.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin Decizia nr. 158/C din 23 octombrie 2017, prin care s-au respins, ca nefondate, apelul principal declarat de reclamantă și apelul incident declarat de pârâții Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Murfatlar, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului și S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C. SPRL împotriva sentinței și a încheierii din 5 septembrie 2017 pronunțate de tribunal.

S-a constatat că procesul-verbal de licitație nu este lovit de nulitate, ambele părți fiind de bună-credință, cunoscând că bunul aparține domeniului privat și că poate fi executat silit.

S-a reținut, de asemenea, că în speță nu a fost fraudată legea, așa cum a susținut apelanta - reclamantă, procesul-verbal de licitație fiind valabil încheiat, cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie.

Cu privire la tardivitatea acțiunii, motiv invocat prin apelul incident, curtea a constatat că reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în constatarea nulității absolute a procesului-verbal de licitație ca titlu de proprietate și nu ca modalitate de executare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Academia de Științe Agricole și Silvice "A.", ale cărui motive au fost circumscrise pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

A criticat decizia din apel ca fiind dată cu încălcarea normelor de drept material, instanța reținând în mod greșit că la adjudecarea imobilului construcție, părțile ar fi fost de bună credință și că nu s-a urmărit fraudarea legii.

A învederat că prin actul de adjudecare atacat a fost executat silit un bun de utilitate publică, cu destinație specială, proprietatea statului român și nu a debitorului urmărit în procedura de executare reglementată de O.U.G. nr. 51/2001, procedură prin care statul prin AVAS și-a vândut propriul bun pentru a stinge datoria unui terț, de asemenea, instituție publică a statului.

Recursul este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispozițiilor inițiale ale art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în procesele pornite începând cu data intrării "în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Aplicarea acestei norme a fost prorogată succesiv, ultima dată până la 1 ianuarie 2019, prin articolul unic alin. (1) al O.U.G. nr. 62/2015, precum și prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013.

Textul legal menționat a fost declarat neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, în ceea ce privește sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Prin Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018, la care s-au conexat Dosarele nr. x/2018 și nr. y/2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 C. proc. civ., cu referire la art. 147 alin. (4) din Constituția României, s-a stabilit că efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 RON inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).

Or, în speță, prin procesul-verbal de licitație nr. x din 16 iunie 2006, pentru care s-a solicitat a se constata nulitatea absolută, s-a stabilit ca preț de adjudecare pentru imobilul în litigiu suma de 148.248 USD.

Totodată, se reține că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești la 16 februarie 2015, anterior publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 369/2017 în Monitorul Oficial.

Ca atare, având în vedere că decizia Curții de Apel Constanța, atacată, este pronunțată într-un litigiu pornit anterior publicării deciziei de neconstituționalitate evocată mai sus, aceasta nu este incidență cauzei pendinte, regimul juridic al căilor de atac susceptibile a fi exercitate în speță stabilindu-se potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum era în vigoare înainte de a fi declarat neconstituțional și anume, cu luarea în considerare a faptului că hotărârile pronunțate în cererile evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON nu sunt susceptibile de recurs.

Pentru aceste considerente, recursul declarat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Academia de Științe Agricole și Silvice "A." împotriva Deciziei nr. 158/C din 23 octombrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27.06.2018.