ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 440/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 24.08.2010, sub nr. x/2/2010, reclamantul Sindicatul Salariaților din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (M.D.R.T.), să se dispună următoarele:

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 3795 din 29 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția lipsei de interes și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Salariaților din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca lipsită de interes.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 54/2003 (act normativ în vigoare la data introducerii acțiunii) sindicatele sunt constituite în scopul apărării drepturilor și promovării intereselor membrilor acestora. Aceasta înseamnă că interesul unui sindicat de a promova o cerere de chemare în judecată în condițiile art. 28 alin. (2) din actul normativ menționat nu există în lipsa unui folos practic ce ar fi dobândit de către membrul de sindicat în numele căruia este formulată cererea și nici dacă cererea este promovată în numele unei persoane care nu are calitatea de membru al sindicatului respectiv.

În speță, Curtea a constatat că pentru niciunul dintre salariații pe care reclamantul îi reprezintă în cauză (conform tabelului de la fila 93) nu s-a făcut dovada calității de membri ai sindicatului, la dosar neexistând adeziuni, chitanțe de plată a cotizației ori alte asemenea înscrisuri cu valoare probatorie.

Pe de altă parte, prima instanță a reținut că pentru cei mai mulți dintre pretinșii membri de sindicat reprezentați de reclamant în prezenta cauză (A., B., C., D., E. și F.) nu există un folos practic obținut prin anularea Ordinului MDRT nr. 1477/2010, în condițiile în care la dosar nu există dovezi că persoanelor menționate li s-ar fi desfăcut contractul de muncă ori li s-ar fi încetat raporturile de serviciu, ca efect al actului administrativ atacat.

Recursul

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamantul Sindicatul Salariaților din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada calității de membru de sindicat a membrilor în numele cărora a promovat acțiunea.

Or, instanța de fond a pus în vedere reclamantului să precizeze care sunt membrii de sindicat în numele cărora a formulat acțiunea și nicidecum să facă dovada calității acestora de membri ai organizației sindicale.

Chiar și așa, sindicatul a depus la dosar un document în care se precizează numele membrilor de sindicat în numele cărora sindicatul a promovat acțiunea.

Astfel, recurentul apreciază că, în măsura în care la dosar s-a depus un document oficial emis de sindicat care confirmă și atestă calitatea de membru de sindicat a persoanelor menționate și nu a fost contestat sau criticat de către instanță și nici de către pârât, dovada s-a făcut pe deplin.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând actele și lucrările dosarului în raport de probele administrate, de prevederile legale incidente și față de motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant, ce pot fi circumscrise motivului legal de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în lipsa indicării temeiului legal în chiar cererea și motivele de recurs, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motive care să impună fie casarea, fie modificarea hotărârii atacate, în considerarea celor în continuare arătate.

Acțiunea promovată de reclamantul-recurent Sindicatul Salariaților din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, astfel cum rezultă din partea introductivă, în numele membrilor de sindicat, în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 54/2003, are ca obiect principal anularea Ordinului MDRT nr. 1477/2010 prin care s-a dispus restructurarea și reorganizarea acestei autorități.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 54/2003 "Sindicatele, denumite în continuare organizații sindicale, sunt constituite în scopul apărării drepturilor prevăzute în legislația națională, în pactele, tratatele și convențiile internaționale la care România este parte, precum și în contractele colective de muncă și promovării intereselor profesionale, economice, sociale, culturale și sportive ale membrilor acestora."

În speță, prima instanță a pus în vedere reclamantului Sindicatul Salariaților din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice să precizeze în numele căror membri de sindicat acționează și care este interesul pe care îl justifică acei membri de sindicat, însă acesta nu s-a conformat celor dispuse de instanță, limitându-se doar la a învedera în cadrul concluziilor scrise existența la dosar a unei liste cu membrii de sindicat ale căror interese le susține în cauză.

În lipsa dovedirii calității de membri de sindicat a titularilor drepturilor în numele cărora a fost promovată cererea de chemare în judecată și nefiind suficientă doar prezentarea unui tabel cu numele acestora, având în vedere totodată că pentru o parte dintre pretinșii membri de sindicat nu s-a făcut dovada încetării raporturilor de serviciu, ca efect al actului administrativ atacat, Înalta Curte constată că instanța de fond cu deplin temei a respins acțiunea de față ca fiind lipsită de interes.

Prin urmare, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recursurile formulate în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Sindicatul Salariaților din cadrul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului împotriva Sentinței nr. 3795 din 29 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2016.

Procesat de GGC - NN