THOMAS c. FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Irrecevable
THOMAS c. FRANCE (CtEDO, 2008)
SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 14279/05 prezentate de Alix THOMAS împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 29 aprilie 2008 într-o cameră compusă din Peer Lorenzen, președinte, Snejana Botoutarova, Jean-Paul Costa, Volodymyr Butkevych, Rait Maruste, Isabelle Berro-Lefevre, Mirjana Lazarova Trajkovska, judecători; și de Claudia Westerdiek graffière de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 7 aprilie 2005, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a lua în considerare în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie CU FAPT pe reclamant, dl Alix Thomas, este un resortisant francez, născut în 1949 și rezident în Marsilia. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Y. Rio, avocat la Paris. Guvernul francez ( Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Un vehicul înmatriculat în numele reclamantului a fost controlat la 30 ianuarie 2004, ora 6:14, care circulă la o viteză estimată de 143 km/h în loc de 110 km/h (viteza maximă permisă la punctul de control), pe autostrada A50, în sensul Marsilia-Toulon. Acest control s Prin scrisoarea simplă din 11 martie 2005, reclamantul, în singura sa calitate de titular al certificatului de înmatriculare a vehiculului verificat în încălcarea dreptului comunitar, a primit un aviz de rejudecare În conformitate cu alineatul (3) din formular, pentru a contesta încălcarea dreptului de proprietate și pentru a putea revendica dreptul de a fi judecat de instanța de poliție competentă, reclamantul trebuia să înregistreze o sumă de 135 EUR (EUR). Dacă, dimpotrivă, reclamantul ar recunoaște încălcarea dreptului de proprietate, ar trebui să plătească o amendă forfetară de 90 EUR. La 24 martie 2004, recurentul a prezentat o cerere în detenție de la .. ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 529-10 din Codul de procedură penală în măsura în care acestea impuneau consemnarea sumei de l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . El a adăugat că primirea unui anunț de plată cu o amendă forfetară plus ar constitui manifestarea explicită a privării de dreptul de acces la judecător și ar justifica sesizarea Curții Europene a Drepturilor Omului. La 30 martie 2004, serviciul verbal Traffipax i-a trimis reclamantului cererea sa în regim de scutire de taxe vamale și documentele anexate cu unica indicație: obiectul transmiterii: pentru ca dosarul dumneavoastră să poată fi transmis procurorului public din Toulon, vă rugăm să completați formularul de cerere de scutire de taxe vamale anexat și să vi se dea un timbru amendat de 135 de euro la 17 decembrie 2004, Trezoreria Var-Amende, în care se solicită reclamantului un anunț de recuperare în avans forfetar plus plata unei sume de 375 de euro. La 31 decembrie 2004, reclamantul a prezentat, în conformitate cu dispozițiile articolului 530 din Codul de procedură penală (a se vedea partea Dreptul intern relevant de mai jos), o plângere împotriva anunțului de plată : a solicitat ca dosarul său să fie examinat de instanța competentă, deoarece intenționa să conteste realitatea dreptului de proprietate și aplicarea art. 530 în acest sens stabilește o obligație de a consemna o sumă de 375 EUR. La 29 martie 2005, ofițerul procurorului public a respins cererea reclamantului și Trezoreria Publică i-a dat o poruncă de plată. La momentul faptelor, dispozițiile relevante din Codul de procedură penală se citeau astfel Art. 529-10 atunci când avizul din partea statului membru forfetar privind una dintre amenzile menționate la art. L. 121-3 din Codul rutier a fost trimis titularului certificatului de înmatriculare (...), cererea în regim de scutire prevăzută la art. 529-2 sau plângerea prevăzută la art. 530 nu este admisibilă decât dacă este adresată prin scrisoare recomandată cu cerere de notificare de primire și dacă este însoțită fie de una dintre următoarele documente: (a) recipisa de la depunerea plângerii pentru furt sau distrugere a vehiculului sau pentru uzurparea plăcii de înmatriculare prevăzută în art. L.317-4-1 din Codul rutier (...) fie un document care să ateste că a fost achitat o declarație prealabilă a unei sume egale cu suma de la ; Această consemnare nu este asimilabilă plății în termen de două luni forfetar și nu duce la retragerea punctelor din permisul de conducere(..) Ofițerul din ministerul public verifică dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii sau a reclamației prevăzute în prezentul articol. (...) Plângerea trebuie să fie însoțită de un aviz care să corespundă celui în care a fost luată în considerare în mod forfetar, precum și, în cazul prevăzut în art. 529-10, de unul dintre documentele prevăzute în acest articol [consignația prealabilă a unei sume de 375 €], în caz contrar nu va anula titlul executoriu. art. 530-1 (...) În cazurile prevăzute în art. 529-10, în caz de clasificare fără întârziere sau de relaxare, dacă s-a efectuat consemnarea prevăzută în acest articol, suma consemnării se restituie, la cererea sa, persoanei căreia i s-a adresat anunțul de plată a celui forfetar sau care a făcut obiectul urmăririi penale. 530-2 Incidentele legate de executarea unui titlu executoriu și de corectarea erorilor materiale pe care le poate conține sunt deferite instanței de proximitate, care se pronunță în conformitate cu dispozițiile art. 711. Printr-o hotărâre din 16 mai 2002 (n 286), Curtea de Casație a hotărât că procedura de încununare forfetară majorată este compatibilă cu dispozițiile art. 6 din Convenție, dacă contravenientul dispune de acțiuni, având posibilitatea de a-și exercita drepturile în fața instanței de poliție, cu ocazia unei dezbateri contradictorii. La 16 iunie 1999, Consiliul Constituțional francez a considerat că o prezumție simplă de nevinovăție cu obligația de a plăti o amendă stabilită de judecător, care îi revine titularului certificatului de înmatriculare al vehiculului înregistrat în încălcarea dreptului comunitar, prin intermediul unui radar automat, nu este conformă cu Constituția și Convenția decât dacă titularul poate să-și exercite în mod util mijloacele de apărare în toate etapele procedurii. De o oprire n 182/2004 din 16 noiembrie 2004, Curtea de arbitraj belgiană a decis că măsura care condiționa plata integrală a sumei datorate recursului contravenientului la instanța de poliție în vederea retragerii sau reducerii sumei, cu excepția cazului în care persoana în cauză putea apela la asistență judiciară, priva, fără o justificare rezonabilă, justițiabilul dreptului său la ca o acuzație în materie penală introdusă împotriva sa să fie supusă unei instanțe independente și imparțiale. Curtea de Arbitraj a declarat că justițiabilul pierdea într-adevăr orice posibilitate de a introduce o cale de atac admisibilă atunci când a fost luat cu dificultăți financiare, pe termen scurt, că nu îndeplinește condițiile legale pentru a putea beneficia de asistență judiciară și că nu era în măsură să colecteze suma necesară în termen de paisprezece zile de la notificarea ordinului de plată. Prin hotărârea din 13 martie 2007, în cauza Unibet, Curtea de Justiie a Comunităilor Europene a precizat că a incumbă instanelor naionale să interpreteze modalităile procedurale într-un mod astfel încât aceste modalităi să poată beneficia de o aplicare care contribuie la punerea în aplicare a obiectivului proteciei judiciare efective. Prin urmare, acest principiu a impus în mod explicit căile de drept intern astfel încât acestea să acorde o protecție maximă justițiabililor, ceea ce ar putea duce la revizuirea condițiilor de admisibilitate a anumitor acțiuni. Invocând art. 6 alineatele (1) și (2) din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului său de a avea acces la o instanță judecătorească și la prezumția de nevinovăție, din cauza obligației care i-a fost impusă prin Codul de procedură penală de a declara o anumită sumă de bani pentru a sesiza instanța competentă și a contesta realitatea infracțiunii. Recurentul susține că obligația de a declara o sumă egală cu cea de la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide, (...) cu privire la temeinicia oricărei acuzații în materie penală îndreptată împotriva ei. Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până când vinovăția sa a fost stabilită legal. Invocând hotărârile Curții în cauzele Ashingdane c. Regatul Unit (28 mai 1985, seria A n 93), Ait-Mouhoub c. Franța (28 octombrie 1998, Rec., 1998, Rec., 1998, 1998-VIII), Kreuz (1) c. Polonia 28249/95, EHR 2001-VI) și Peltier c. France 32872/96, 21 mai 2002), guvernul subliniază că interesele unei bune administrări a justiției pot justifica impunerea unei restricții financiare la accesul unei persoane la un tribunal. Guvernul amintește că, în temeiul articolelor 529-2, 529-10 și 530 din Codul de procedură penală, contravenientul poate contesta încălcarea dreptului și poate revendica dreptul de a fi judecat de instanța de poliție, să consemneze o sumă determinată și să trimită un formular de cerere cu scutire de taxe. Ofițer al procurorului general verifică dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii, în special dacă regulamentul a fost efectuat cu un călcâi de consemnare și pentru exact suma de la mai mult decât forfetar. Prin urmare, reclamantul dispune de acces efectiv la o instanță. Potrivit guvernului, acest acces este totuși limitat de condiții de admisibilitate, din care face parte și consemnarea, prin caracterul său neinhibator, contribuie la buna administrare a justiției. Statul a subliniat faptul că autoritățile au acordat reclamantului tot timpul necesar pentru a-și pune la dispoziție cererea. : în urma primei acțiuni a reclamantului, la 24 martie 2004, i-a fost returnată o nouă tipografie, reamintindu-i de necesitatea acestei consemnări, acordându-i un termen suficient pentru a-și reglementa acțiunea; nu mai târziu de 17 decembrie 2004, reclamantul a primit un aviz de recuperare în avans forfetar majorat. Recurentul susține că jurisprudența invocată de guvern nu este relevantă în speță. Cauzele menționate anterior fie nu se refereau la o problemă de consemnare ca o condiție prealabilă pentru accesul judecătorului (Asingdane c. Regatul Unit), fie nu se refereau la materie penală (Ait Mouhoub c. France Kreuz (1) c. Polonia În speță, reclamantul nu este solicitant de acțiune civilă, ci acuzat în materie penală. Reclamantul susține că, în trei din patru cazuri privind o problemă de consemnare care trebuie soluționată de solicitant pentru o acțiune civilă, (Tolstoy Miloslavsky c. Regatul Unit (13 iulie 1995, seria A n 316-B), Ait-Moub c. Franța menționată anterior, Garcia Manibardo c. Spania (38695/97, 15 februarie 2000) și Kreuz (1) c. Polonia menționată anterior), Curtea a constatat o încălcare în trei dintre ele, în timp ce suma consemnării era stabilită de un judecător independent care putea scuti, în mod discreționar, reclamantul de orice consemnare și de un sistem de asistență judiciară era prevăzută pentru a permite o astfel de scutire. Or, în Franța, acuzatul nu poate avea acces la un judecător independent, pentru a fi scutit de la consemnarea de la inculpat, adică de la pedeapsă, în timp ce acesta are calitatea de acuzat și dreptul francez oferă garanții precum ajutorul juridic persoanei care se constituie parte civilă. Reclamantul invită Curtea, în analiza sa a prezentei cauze, să ia în considerare decizia nr. 99-411 al Consiliului Constituțional francez din 16 iunie 1999, hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene (în cauza Unibet) din 13 martie 2007 și hotărârea Curții de Arbitraj belgiene privind același tip de dispoziție care exista în Belgia (a se vedea partea Dreptul intern relevant de mai sus). Curtea reamintește că, în cauze care decurg dintr-o rejudecare individuală, aceasta nu are ca sarcină de a controla în mai puțin legislația în litigiu; aceasta trebuie să se limiteze la examinarea în concret a problemelor ridicate de cazul în care a fost sesizat (a se vedea, printre multe altele, Hotărârea Padovani c. Italia din 26 februarie 1993, seria A n 257-B, p. 20, § 24). Curtea reamintește că dreptul de a dispune de o instanță judecătorească, al cărei drept de acces constituie un aspect particular, nu este absolut și este gata să fie limitat în mod implicit, în special în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei acțiuni, deoarece, prin însăși natura sa, solicită o reglementare prin intermediul statului, care beneficiază, în această privință, de o anumită marjă de apreciere (a se vedea, printre multe altele, Hotărârea Tribunalului de Primă Instanță (a se vedea, printre altele, Cu toate acestea, aceste limitări nu pot restrânge accesul la un justițiar într-un mod sau într-un punct cum ar fi dreptul său la o instanță judecătorească din statul membru respectiv. În cele din urmă, acestea nu conciliază cu art. 6 alineatul (1) decât dacă au un scop legitim și dacă există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul vizat (a se vedea în special Brualla Gómez de la Torre Hotărârea din 19 decembrie 1997, Rec., 1997-VIII, p. 2955, § 33 și Rodríguez Valínc. Spania, nr 47792/99, § 22, 11 octombrie 2001). În sfârșit, Curtea amintește că art. 529-10 din Codul de procedură penală condiionează dreptul de acces la instanța de poliie de plata prealabilă a unei sume a cărei valoare este egală cu cea a celui de la . Curtea consideră că reglementarea formelor care trebuie respectate pentru introducerea unei căi de atac urmărește cu siguranță să asigure o bună administrare a justiției. Cei interesați trebuie să se aștepte ca aceste norme să fie aplicate. Curtea consideră atunci legitim scopul urmărit de această obligație de a consemna : să prevină acțiunile dilatorii și abuzive și să evite supraîndatorarea rolului instanței de poliție, în domeniul circulației rutiere care privește întreaga populație și să se pregătească pentru contestații frecvente. Curtea arată că recurentul și-a exprimat refuzul de a avea acces la instanța de poliție pe motiv că nu a achitat inițial suma de 135 EUR corespunzătoare sumei de la mai mult de o lună la alta și, într-o a doua etapă, suma de 375 EUR corespunzătoare sumei de la . Dacă este adevărat, după cum subliniază reclamantul, că nu a fost prevăzută niciun ajutor juridic pentru a evita plata acestor consemnări, Curtea constată că nu este invocat de solicitant că acesta avea dificultăți financiare care nu îi permiteau să plătească această sumă în termenele stabilite. În plus, valoarea lacunei forfetare este limitată de Codul de procedură penală (articolele 49 și 49- Curtea consideră utilă sublinierea faptului că prezenta cauză se distinge de cauza Peltier c. Franța menționată anterior, în care reclamantul se plângea de respingerea, de către ofițerul procurorului public, a plângerii sale în legătură cu anunțul de recuperare a lapei pentru încălcarea Codului rutier și a cererii sale de convocare în fața instanței de poliție, pe motiv că aceste cereri erau Nu poate fi admis[] deoarece, având în vedere marja de apreciere recunoscută statelor în ceea ce privește condițiile de admisibilitate a unei căi de atac și având în vedere circumstanțele cauzei, reclamantul nu a suferit un obstacol disproporționat în calea dreptului său de a avea acces la o instanță judecătorească. Curtea concluzionează că nu a fost afectată substanța dreptului de a avea acces la o instanță. Având în vedere concluzia de mai sus, Curtea consideră că nu se ridică nicio întrebare distinctă pe teren de la art. 6 alineatul (2) din Convenție. În consecință, cererea este vădit nefondată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție. 3 din Convenție și să declare cererea inadmisibilă. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Modulul Președinte