ÎCCJ, Decizia nr. 96/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința civilă nr. 3268 din 10 martie 2016, Judecătoria Sectorului 2 a admis excepția perimării acțiunii invocate din oficiu și a constatat perimată cererea formulată de contestatorii A. și B. în contradictoriu cu intimații C. și D.

Prin Decizia civilă nr. 437R din 24 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a judecării contestației în anulare și, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii B. și A. împotriva Deciziei civile nr. 835R din 7 octombrie 2016 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 12 martie 2018, B. a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr. 437R din 24 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Prin cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul B. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 437R din 24 octombrie 2017 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, susținând că este contrară Deciziei civile nr. 2361 din 27 octombrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. x/2003.

Prin Decizia nr. 1712 din 10 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis excepția tardivității și a anulat cererea de revizuire formulată de B. împotriva Deciziei civile nr. 437R din 24 octombrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2016, pentru considerentele arătate în continuare.

Cererea de revizuire are ca obiect Decizia civilă nr. 437R din 24 octombrie 2017 a Tribunalului București, care, în opinia revizuentului, este contrară Deciziei civile nr. 2361 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel București.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 12 martie 2018, fiind depășit termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a început să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri, respectiv de la data de 24 octombrie 2017, când a rămas definitivă Decizia civilă nr. 437R.

Împotriva deciziei date în revizuire a declarat recurs revizuentul B., recursul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2018.

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul formulează critici cu privire la soluția de perimare a contestației împotriva executării silite, susținând că au fost încălcate prevederile art. 420 C. proc. civ., și reia motivele de recurs din Dosarul nr. x/2018 referitoare la excepția tardivității executării silite dispuse de H., perimarea executării silite, cererea de întoarcere a executării silite, lipsa Dosarelor nr. x/2016 și nr. y/2018 de la Tribunalul București și problemele de incompatibilitate din Dosarul nr. x/2016.

II. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare" (iii) prezentul dosar a fost început la data de 6 martie 2015, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018.

III. Pregătirea dosarului de recurs

Recursul fiind de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului, în sensul celor arătate în continuare: (i) cererea de recurs a fost comunicată intimaților C. și D. la data de 01 octombrie 2018, prin depunere la cutia poștală; (ii) intimații nu au formulat întâmpinare; (iii) la 14 și 15 februarie 2019, au fost înregistrate la dosar notele depuse de recurentul-revizuent prin care se invocă excepția perimării acțiunii de executare silită, excepția autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 2361/2003 a Curții de Apel București, excepția tardivității executării silite, excepția necompetenței materiale a Tribunalului București de a judeca litigiul, excepția nulității tuturor hotărârilor pronunțate în baza unor documente false și excepția de neconstituționalitate a hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză.

IV. Procedura de filtrare a recursului

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a concluzionat în sensul că: (i) potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 304/2004 coroborate cu cele ale art. 483 alin. (1) teza finală și art. 513 alin. (6) C. proc. civ., Completului de 5 judecători în materie civilă îi revine competența de soluționare a recursului; (ii) cererea de recurs îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cu excepția cerinței prevăzute la lit. d), întrucât motivele invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., deoarece recurentul nu formulează nicio critică referitoare la soluția de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire, ci numai critici și excepții privind fondul litigiului dedus judecății; (iii) excepția de neconstituționalitate invocată de recurent prin notele înregistrate la dosar la datele de 14 și 15 februarie 2019 nu reprezintă o veritabilă excepție de neconstituționalitate, întrucât vizează hotărâri judecătorești, astfel că reprezintă o critică referitoare la soluțiile pronunțate de instanțe, expuse la pct. I.1 din prezentul raport; (iv) recurentul nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, datorată conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru; (v) recursul a fost declarat cu respectarea termenului prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. (vi) în situația în care recurentul nu-și va îndeplini obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, datorată conform art. 24 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013, completul de filtru are posibilitatea de a anula recursul, în temeiul art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ. (vii) întrucât motivele invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., completul de filtru are posibilitatea de a anula recursul, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac; (viii) în măsura în care se vor considera a fi neîntemeiate excepțiile menționate, recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 18 februarie 2019, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

Recurentul B. a depus taxa judiciară de timbru și punct de vedere asupra raportului, prin care contestă aspectele reținute de raportor, expunând aspecte referitoare la fondul litigiului.

V. Considerentele Înaltei Curți

În condițiile art. 493 alin. (5) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată incidența sancțiunii nulității recursului pentru considerentele arătate în continuare.

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că susținerile invocate de recurentul-revizuent în cuprinsul căii de atac, rezumate la pct. I.6 din prezenta decizie, nu răspund cerințelor reglementate de dispozițiile procedurale menționate și nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., deoarece, pe de o parte, acestea nu cuprind nicio critică referitoare la soluția dată în revizuire, recurentul rezumându-se la expunerea criticilor și nemulțumirilor sale cu privire la hotărârile pronunțate anterior în litigiul anterior deciziei din revizuire, menționate la pct. I.1-3 din prezenta decizie.

Pentru considerentele arătate, completul de filtru este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul declarat de B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de B. împotriva Deciziei nr. 1712 din 10 mai 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2019.

Procesat de GGC - CT