ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 594/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 594/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 23 martie 2021
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, contestatorul A. a formulat contestație la executare, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu intimata B., să dispună anularea executării efectuate în dosarul de executare nr. 580/AD/2016 aflat pe rolul BEJ C., precum și lămurirea titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x.
Sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București:
Prin sentința civilă nr. 931 din data de 3 martie 2017, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția netimbrării contestației la executare, invocată din oficiu, a anulat contestația la executare ca netimbrată și a obligat contestatorul la plata către BEJ C. a sumei de 69 RON reprezentând contravaloare fotocopiere dosar de executare nr. 580/AD/2016.
Decizia pronunțată de Tribunalul București:
Prin decizia nr. 1910 A din data de 10 mai 2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția primării și, pe cale de consecință, a constatat perimat apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 931 din data de 3 martie 2017 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata B..
Decizia pronunțată de Curtea de Apel București:
Prin decizia nr. 642 din data de 6 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis excepția de perimare și a constatat perimat recursul formulat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1910 A din 10 mai 2018, pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.
Decizia dată de Curtea de Apel București în cererea revizuire:
Prin decizia civilă nr. 220 din 22 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 642 din 6 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Instanța a reținut că, pe de o parte, prin hotărârea atacată cu revizuire (decizia civilă nr. 642 di 06.09.2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie) nu a fost soluționat fondul cauzei, ci s-a constatat intervenit incidentul procedural al perimării judecății recursului, iar, pe de altă parte, revizuentul nu a invocat niciun motiv dintre cele expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Calea de atac exercitată în cauză:
Împotriva deciziei nr. 220 din data de 22 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuentul A. a declarat recurs.
Prin recursul formulat, recurentul-revizuent A. nu a invocat niciunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.
Fără a dezvolta critici concrete care să vizeze hotărârea recurată, recurentul-revizuent a susținut că aceasta este nelegală și netemeinică și a solicitat admiterea căii de atac formulate, conform legii și articolelor C. proc. civ.
Procedura de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar ulterior s-a fixat termen în ședința din camera de consiliu de astăzi, 23 martie 2021, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele și lucrările dosarului, precum și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că este incidentă sancțiunea procedurală a nulității, în aplicarea prevederilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.
Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Totodată, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței de apel în soluționarea cauzei, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.
În cauză, prin recursul formulat, recurentul-revizuent nu a invocat niciunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. ci a susținut doar că decizia pronunțată de curtea de apel este nelegală și netemeinică și a solicitat admiterea căii de atac formulate, conform legii și articolelor C. proc. civ.
Din conținutul cererii de recurs, se constată că recurentul nu a formulat nicio critică de nelegalitate cu privire la hotărârea împotriva căreia a exercitat calea de atac, acesta nearătând care sunt argumentele pentru care nu este legală soluția prin care curtea de apel a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Or, condiția legală a dezvoltării criticilor din recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.
Așa fiind, cum aspectele invocate de recurentul-revizuent nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 220 din 22 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 martie 2021.