ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 102/2021

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, secția civilă la data de 18 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, contestatorul A., în contradictoriu cu intimații B. A și Biroul Executorului Judecătoresc C., a solicitat anularea încheierii din 1 noiembrie 2016 emisă în dosarul de executare nr. 12/2016 înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc C., prin care a fost respinsă cererea privind depunerea cu afectațiune specială a sumei de 38.357,48 RON.

Prin sentința civilă nr. 6911 din 7 iunie 2017, Judecătoria Sectorului 3 București, secția civilă a admis excepția netimbrării; a anulat contestația privind pe contestatorul A. și pe intimații B. A și Biroul Executorului Judecătoresc C., ca netimbrată; a obligat contestatorul la plata către intimata B. A a sumei de 600 RON reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu de avocat.

Prin încheierea din 20 aprilie 2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă a anulat ca netimbrată cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de apelantul-contestator; a menținut măsura suspendării cauzei privind apelul formulat de apelantul-contestator A. împotriva sentinței civile nr. 6911/07.06.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București.

Prin încheierea din 27 iunie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a suspendat judecata cauzei având ca obiect soluționarea recursului formulat de recurentul-contestator A. împotriva încheierii din 20 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 173 din 5 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a constatat perimat recursul formulat de recurentul-contestator A. împotriva încheierii din 20 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă.

Împotriva încheierii din 27 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs contestatorul A..

Prin cererea de recurs, ce nu a fost motivată în drept, contestatorul A. a solicitat admiterea căii de atac, cu consecința anulării încheierii atacate și continuarea judecății cauzei, susținându-se nelegalitatea încheierii recurate fără a se aduce critici din această perspectivă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 30 iunie 2020, sub nr. x/2016/a4.2, și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 6.

Prin raportul privind admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut că partea are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate, iar recursul nu este motivat, nefiind formulate critici care să poată fi subsumate dispozițiilor art. 488 din C. proc. civ.

Completul filtru nr. 6, prin rezoluția din 08 decembrie 2020, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților pentru ca acestea să depună punct de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Părțile nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată la 27 ianuarie 2021, în camera de consiliu, fără citarea părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, iar instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici la adresa hotărârii pronunțate în apel prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, care să permită încadrarea acestora în vreunul dintre motivele de recurs strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

În cauza de față se constată că prin încheierea recurată, reținând că părțile, legal citate pentru termenul din 27 iunie 2019, nu s-au înfățișat și nici nu au solicitat judecarea pricinii în lipsă, curtea de apel a dispus suspendarea judecății recursului declarat împotriva încheierii din 20 aprilie 2018 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că prin demersul judiciar inițiat, recurentul nu a invocat incidența vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. și nici nu a expus critici apte a susține nelegalitatea încheierii atacate care să permită încadrarea într-unul dintre motivele de recurs prevăzute de textul legal menționat.

Astfel fiind, simpla susținere a recurentului în sensul că încheierea atacată este nelegală nu se circumscrie noțiunii de critici de nelegalitate a actului procedural atacat care să permită exercitarea controlului judiciar de către instanța de recurs, atâta timp cât nu au fost expuse și argumentele ce au condus la această concluzie care să se grefeze pe raționamentul curții de apel ce a determinat adoptarea soluției de suspendare a judecății prin încheierea recurată.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

Prin urmare, având în vedere că recurentul nu a prezentat critici de nelegalitate a încheierii atacate, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 27 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 27 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2016.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2021.