ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4531/2018

Sancționarea conform prevederilor legale, deoarece la data de 1 februarie 2016 i-a fost suspendat stimulentul de inserție ce se acordă până la împlinirea vârstei de 2 ani (respectiv 3 ani după completarea și modificarea prin Legea nr. 66/2016, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 304 din 20 aprilie 2016, adică până la 7 august 2017) a copilului său (7 august 2016), prevăzut la art. 7 și 13 din O.U.G. nr. 111/2010 - ordonanță privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copilului, aprobată cu H.G. nr. 52/2011- Norme metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 111/2010 cu completările și modificările ulterioare, drept recunoscut de lege, fără notificare scrisă (prevăzut la art. 14 din O.U.G. nr. 111/2010 și art. 32 din H.G. nr. 52/2011), abuziv cu încălcarea prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 111/2010, fiind decăzut din drepturile părintești de către C. București fără a exista o decizie definitivă și irevocabilă în acest sens;

Achitarea (plata) indemnizației de mutare prin C. București, drept prevăzut la art. 26 - alin. (1) din Anexa VII, Secțiunea a 3-a - Drepturi specifice activității desfășurate în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și unde contabilul șef din C. București, interpretează eronat, prin exces de putere prevederile alin. (2), răspuns nefavorabil, ce i-a fost comunicat cu Adresa nr. x din 2 februarie 2016, în urma raportului cu nr. CR 64 din 26 ianuarie 2016;

Suspendarea actelor până la soluționarea acțiunii în anulare (declararea Hotărârii comandantului nr. A - 90 din 8 ianuarie 2016, comunicată cu Adresa nr. x - 92 din 8 ianuarie 2016, cu privire la anularea Deciziei de imputare nr. A - 2329 din 27 noiembrie 2015 comunicată cu Adeverința nr. A - 2330 din 27 noiembrie 2015 nulă, a deciziei de imputare mai sus menționată nulă și hotărârea comisiei de jurisdicție a imputațiilor din M.A.N. nulă, deoarece acestea sunt ilegale, abuzive, lipsite de temei, nemotivate și viciate, fiind rezultatul încălcării mai multor acte normative în vigoare și prezentate mai departe, precum și încălcarea dreptului la apărare) și restituirea imediată a sumei de 1220 RON reținută, prin exces de putere, de F. Târgoviște. 2.Apărările pârâților Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâții au invocat următoarele excepții: a) pârâții E. - contabil șef F. Târgoviște, G. - Șef de Stat Major F. Târgoviște, H. - F. Târgoviște, I. - F. Târgoviște, J. - F. Târgoviște, K. - F. Târgoviște, L. - F. Târgoviște, M. - F. Târgoviște, N. - F. Târgoviște, O. - F. Târgoviște, P. - Comandant F. Târgoviște: - excepția necompetenței materiale a Tribunalului București; - excepția prematurității cererii de anulare a Deciziei de imputare nr. A-2329 din 27 noiembrie 2015 și a actelor subsecvente. b) pârâtul Ministerul Apărării Naționale: - excepția necompetenței materiale a Tribunalului București; - excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, a U.M. nr. 01308 București și a U.M. nr. 02527 Târgoviște; - excepția rămânerii fără obiect a cererii de suspendare a Deciziei de imputare nr. A-2329 din 27 noiembrie 2015, motivat de faptul că executarea s-a finalizat în luna ianuarie 2016. c) pârâtul D.: - excepția necompetenței materiale a Tribunalului București; - excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a U.M. nr. 01308 București. d) pârâtul B.: - excepția inadmisibilității și tardivității cererii de obligare la plata indemnizației de mutare; - excepția inadmisibilității cererii având ca obiect ridicarea dreptului de a mai face control financiar preventiv, a cererii având ca obiect sancționarea și a cererii având ca obiect tragerea la răspundere pentru inducerea în eroare a superiorului, vicierea actului de comandă, reținerea abuzivă a sumelor, nerespectarea și interpretarea eronată a legislației în vigoare prin exces de putere; - excepția lipsei calității procesuale pasive; - excepția lipsei de obiect a cererii privind acordarea stimulentului de inserție. 3.Soluția de declinare a competenței Prin Sentința civilă nr. 7042 din 8 decembrie 2016, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului, invocată de pârâți prin întâmpinări și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2847 din 5 iulie 2017: - a respins, ca neîntemeiate, excepțiile lipsei capacității procesuale de exercițiu, lipsei calității procesuale pasive, prematurității cererii de anulare a Deciziei de imputare nr. A-2329 din 27 noiembrie 2015, a inadmisibilității și tardivității cererii de obligare la plata indemnizației de mutare; - a admis excepția inadmisibilității cererii având ca obiect ridicarea dreptului de a mai face control financiar preventiv, a cererii având ca obiect sancționarea și a cererii având ca obiect tragerea la răspundere pentru inducerea în eroare a superiorului, vicierea actului de comandă, reținerea abuzivă a sumelor, nerespectarea și interpretarea eronată a legislației în vigoare prin exces de putere și, în consecință, a respins aceste cereri ca inadmisibile; - a admis excepția rămânerii fără obiect a cererii privind acordarea stimulentului de inserție și a cererii de suspendare a executării Deciziei de imputare nr. A-2329 din 27 noiembrie 2015 și, în consecință, a respins aceste cereri ca inadmisibile; - a respins în rest acțiunea, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., care a solicitat instanței să constate nelegalitatea acesteia. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a alte instanțe. Recurentul a precizat că a invocat excepția de necompetență materială, însă instanța nu a pus în discuție această excepție, după cum impun prevederile art. 131 C. proc. civ. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurentul a precizat faptul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești. În dezvoltarea acestui motiv de recurs, partea a arătat faptul că instanța a încălcat principiul contradictorialității, dreptul la un proces echitabil, întrucât nu i-a fost încuviințată proba cu interogatoriul pârâților. În cel de-al treilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a menționat faptul că instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, deoarece a încuviințat pentru pârâtul D. proba cu interogatoriul reclamantului, în condițiile în care această parte nu a formulat întâmpinare în cauză. În cel de-al patrulea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a arătat faptul că hotărârea atacată cuprinde considerente contradictorii, că există contradicție între considerentele sentinței și dispozitivul acesteia, dar și că motivele prezentate de instanță nu sunt suficient de clare. În cel de-al cincilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a precizat faptul că hotărârea judecătorească a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare. * Soluția pronunțată cu privire la capătul de cerere având ca obiect ridicarea dreptului de a face control financiar preventiv este nelegală. * Contractul de închiriere înregistrat la ANAF constituie dovada titlului locativ, alături de declarațiile notariale, iar mutarea în interesul serviciului constituie motivul temeinic pentru acordarea indemnizației de mutare, după cum se menționează și în conținutul art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 284/2010. * Instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art. 771 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, întrucât a apreciat că încetarea împuternicirii produce efecte doar asupra salarizării, în condițiile în care, în realitate, încetarea împuternicirii înseamnă încetarea obligațiilor funcției, dar și a drepturilor salariale corespunzătoare funcției; ca atare, atât decizia de imputare emisă de Șeful de stat major cât și actele derivate din aceasta sunt nule de drept. * Prima instanță a încălcat dispozițiile art. 2 pct. 13 și 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, deoarece nu a ținut seama de faptul că deconturile au fost aprobate de comandantul unității. * Curtea de apel a reținut în mod eronat incidența în cauză a prevederilor art. 24 alin. (2) din O.G. nr. 121/1998.

Apărările formulate în cauză Intimații D. și B. au formulat întâmpinări în care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar. Recurentul a formulat răspuns la cele două întâmpinări depuse în cauză.

Procedura derulată în recurs La data de 22 noiembrie 2017, recurentul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, cu modificările și completările ulterioare, arătând că acesta normativ încalcă dispozițiile art. 1 alin. (3) și (4), art. 4, art. 9, art. 15, art. 16, art. 21, art. 24, art. 47, art. 51, art. 52, art. 124, art. 126 și art. 129 din Constituția României, Carta europeană a drepturilor omului, precum și tratatele semnate de România. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Recurentul a formulat punct de vedere la raport . În raport de Hotărârile Colegiului de conducere al instanței nr. 106/2016, nr. 109/2018 și nr. 110/2018, dar și de dispozițiile art. 494 raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin prevederile XVII alin. (3) raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii În aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte a fixat termen de judecată în ședință publică pentru data de 14 decembrie 2018.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaților, a precizărilor din răspunsurile la întâmpinări, precum și a cadrului normativ aplicabil în cauză, Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.: "când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii". Recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect: 1. sancționarea pârâților, conform prevederilor legale; 2. achitarea (plata) indemnizației de mutare prin C. București; 3. suspendarea actelor administrative contestate până la soluționarea acțiunii în anulare. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 23 din 12 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, a statuat în sensul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 43 din O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999, raportat la art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, litigiile având ca obiect acțiuni în anularea deciziilor de imputare și a hotărârilor comisiilor de jurisdicție a imputaților constituite la nivelul ministerelor și autorităților publice centrale, promovate de militarii nominalizați de art. 7 din O.G. nr. 121/1998, de militarii aflați în misiune în afara granițelor țării, prevăzuți de art. 9 din O.G. nr. 121/1998 și de funcționarii publici din structura instituțiilor publice, prevăzute la art. 2 din O.G. nr. 121/1998, sunt de competența tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal. Ca atare, în raport de dezlegarea dată în recursul în interesul legii anterior amintit, competența materială și teritorială în cauza de față aparține Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal. Față de soluția pronunțată cu privire la acest motiv de casare, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs. De asemenea, instanța de trimitere competentă urmează să analizeze cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, aprobată prin Legea nr. 25/1999.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.