ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5347/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 28.07.2021pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale - Unitatea Militară 02405 și Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, solicitând anularea Deciziei de imputare nr. x/13.04.2021, emisă de Unitatea Militară 02405, a Hotărârii nr. A 2258/14.05.2021 dată pentru soluționarea contestației de către Unitatea Militară 02405, a Deciziei nr. 57/CJI 632/2021 din data de 29.06.2021, exonerarea de la plata sumei de 4.545 RON reprezentând drepturi bănești încasate necuvenit cu titlu de indemnizație lunară de creștere copil pentru perioada 01.10.2020-31.12.2020, obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute prin poprire în baza Deciziei de imputare nr. x/13.04.2021, obligarea pârâților să îi plătească indemnizația lunară de creștere copil pentru perioada 31.12.2020-06.01.2022, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 173/11.03.2022, Tribunalul Argeș, secția civilă, Complet specializat de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului.

Calea de atac exercitată în cauză Reclamantul A. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 173/11.03.2022, solicitând casarea acesteia și reținerea cauzei spre rejudecare. În motivare, după reluarea pe larg a situației de fapt, recurentul arată că prima instanță de judecată a aplicat greșit prevederile art. 16 alin. (1) lit. i) și alin. (3) din O.U.G. nr 111/2010, întrucât, în opinia recurentului, prin prevederile legale respective se are în vedere ca venitul lunar realizat de beneficiar să nu depășească de 5 ori cuantumul indemnizației, și nu venitul anual.

Hotărârea pronunțată în recurs Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 808/R-CONT din 25 septembrie 2023, a respins excepția nulității recursului. Totodată, a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A., împotriva sentinței nr. 173 din 11 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă, complet specializat contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, intimați fiind pârâții Ministerul Apărării Naționale - UNITATEA MILITARĂ 02405 și Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Pitești, recurentul A. a declarat recurs.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Apărării a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil, având în vedere dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul în raport de excepția inadmisibilității, Înalta Curte constată că acesta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, fiind declarat împotriva unei hotărâri definitive, care nu are deschisă calea de atac a recursului. Prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din același cod, sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Coroborând dispozițiile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului. În speță, decizia civilă nr. 808/R-CONT din 25 septembrie 2023 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, atacată prin prezenta cale de atac, a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 173/11.03.2022 a Tribunalului Argeș. În raport de dispozițiile legale menționate, această decizie este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată pe calea unui alt recurs. Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Cum recursul de față înfrânge această regulă a procedurii civile, el se privește ca inadmisibil și va fi respins în consecință, recalificarea căii de atac exercitate de recurent în recurs în casație neputând conduce la o altă soluție.