ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1598/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20 ianuarie 2020, pe rolul Tribunalului Maramureș – secția a I-a civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la schimbarea temeiului care a stat la baza trecerii sale în rezervă, din cel prevăzut de art. 43 lit. "i" din Statutul Corpului Ofițerilor, ediția 1965, în cel prevăzut de art. 43 lit. "d", din cadrul aceluiași statut; obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 RON, cu titlu de daune morale, reprezentând prejudiciul efectiv cauzat prin luarea măsurii a cărei anulare o solicită; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Prin sentința civilă nr. 506 din 17 iunie 2020, Tribunalul Maramureș – secția a I-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal. 1.

Prin sentința civilă nr. 107 din 4 septembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. 1.

Prin sentința civilă nr. 26 din 20 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Maramureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestui conflict. 1.

Prin decizia nr. 1756 din 18 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 171 din 11 iunie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției formulării plângerii prealabile, invocată de pârât și a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 171 din 11 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În motivarea căii de atac, reclamantul susține că acțiunea a fost formulată cu respectarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în raport de data comunicării adresei nr. C. pen. 218/28.05.2019, emisă de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale. 4. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, potrivit cărora: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) – e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță. Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o soluție de admitere a excepției prescripției formulării plângerii prealabile, cu consecința respingerii acțiunii, ca inadmisibilă, în temeiul art. 7 alin. (1) și alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004. Este adevărat că, în considerentele sentinței recurate, prima instanță a reținut, cu caracter subsidiar, că este întemeiată și excepția prescripției dreptului la acțiune, conform art. 11 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, însă excepția în temeiul căreia a fost soluționată cauza și a fost respinsă acțiunea, ca inadmisibilă, este excepția prescripției formulării plângerii prealabile. Prin cererea de recurs, reclamantul a criticat doar concluzia instanței de fond referitoare la excepția prescripției dreptului la acțiune, care, după cum s-a arătat anterior, a fost reținută cu caracter subsidiar în considerentele hotărârii. Recursul nu prezintă niciun fel de critici cu privire la excepția prescripției formulării plângerii prealabile, necontestând soluția din dispozitivul sentinței recurate. Totodată, deși a încadrat recursul în prevederile de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., reclamantul nu a prezentat argumente subsumate acestui caz de casare. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.. De aceea, simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu vizează concret soluția instanței de fond. Deoarece recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a criticat efectiv soluția din dispozitivul sentinței recurate, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula, ca nemotivat, recursul declarat de reclamantul A..