ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5228/2023

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data 21.02.2023 și înregistrată sub dosar nr. x/2023 pe rolul Tribunalului Maramureș, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale, să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, prin neactualizarea și neindexarea pensiei, confrom dispozițiilor Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, fapt datorat O.U.G. nr. 59/2017.

Reclamantul a mai solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor rezultate din calculul actualizării și indexării pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea 223/2015.

De asemenea, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale la calcularea drepturilor de pensie datorate și la plata acestora într-o singură tranșă, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflației la data plății efective, precum și daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatorii, conform dispozițiilor art. 1-3 din O.G. nr. 13/2011, pe ultimii 3 ani și în continuare, până la data plății efective.

Reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin 1 din Constituție.

Prin sentința civilă nr. 550 din 15.06.2023 pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția a I-a civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Maramureș și a fost declinată cauza în favoarea Curții de Apel Cluj, spre competentă soluționare.

Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că, din modul în care este formulată cererea de chemare în judecată, rezultă că reclamanții se consideră vătămați în drepturile și interesele legitime prin adoptarea art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, act normativ apreciat ca fiind neconstituțional. În fapt, aceasta este cererea principală care face obiectul prezentului litigiu.

Tribunalul a constatat că, întrucât se solicită constatarea producerii unei vătămări printr-un act emis de Guvern, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, competența în soluționarea cauzei în primă instanță revine Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal .

Prin sentința civilă nr. 448 din 11.10.2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a I-a civilă.

S-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curțe de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantul urmărește să obțină diferența dintre suma de bani încasată cu titlu de pensie și cea de care ar fi beneficiat prin indexarea și actualizarea pensiei, raportat la Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, dacă nu interveneau modificările aduse de către O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015.

A mai reținut Curtea de apel că cererea reclamantului nu se subsumează niciuneia dintre categoriile reglementate de Legea nr. 554/2004 sau de alte legi speciale pentru ca instanța de contencios administrativ să fie competentă în a soluționa acțiunea, întrucât reclamantul a înțeles să învestească inițial instanța de conflicte de muncă și de asigurări sociale cu o acțiune având ca obiect restituirea unor sume de bani reținute din pensia încasată, neintrând în sfera de competență a instanței de contencios soluționarea unei cereri de chemare în judecată cum este cea din speță.

În fine, Curtea de apel a constatat că, deși Tribunalului Maramureș a reținut în cuprinsul considerentelor sentinței de declinare că reclamantul și-a întemeiat acțiunea și pe prevederile art. 7 alin. (5), precum și ale art. 9 alin. (1), (2), (4) și 5 din Legea nr. 554/2004, totuși nu a putut identifica aceste temeiuri legale în cuprinsul cererii de chemare în judecată, fiind astfel evident că obiectul și cauza acțiunii reclamantului nu vizează un raport de drept administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că prin cererea formulată, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale, să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, prin neactualizarea și neindexarea pensiei, confrom dispozițiilor Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, fapt datorat O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor rezultate din calculul actualizării și indexării pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea 223/2015, obligarea pârâtului Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale la calcularea drepturilor de pensie datorate.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate. (2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond. (3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă. (4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Contrar celor reținute de Curtea de apel, Înalta Curte constată că, deși reclamantul nu a menționat art. 9 din Legea nr. 554/2004 în cadrul acțiunii sale, s-a raportat la prevederile acestui text de lege, întrucât, din modul în care este formulat petitul acțiunii, rezultă că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri, însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G nr. 59/2017, reclamantul fiind nemulțumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărui beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015.

În acest context, înregistrarea cererii pe rolul Tribunalului Maramureș, secția a I-a civilă nu înlătura obligația primei instanțe de a lămuri temeiul de drept al acțiunii formulate și de a soluționa cauza prin raportare la obiectul ei și dispozițiile legale incidente.

Raportat la obiectul acțiunii, formulată de reclamantul care se consideră persoană vătămată într-un drept al său prin dispoziții dintr-o ordonanță de urgență, însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G nr. 59/2017, motivele invocate de reclamant și scopul urmărit prin introducerea acțiunii, competența materială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv poziționarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În cauză, este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte (Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale) față de care reclamantul, care se consideră persoană vătămată, a solicitat acordarea de despăgubiri, competența materială de soluționare revenind Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.