ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4845/2023

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 23.02.2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale,

- a se constata vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime cu privire la actualizarea și indexarea pensiilor aflate în plată prin măsura adoptată la art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015

- obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a MApN la actualizarea și indexarea drepturilor de pensie, dacă nu interveneau modificările aduse prin O.U.G. nr. 59/2017, și la repararea pagubelor cauzate, respectiv achitarea sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, majorate, actualizate și indexate.

Prin acțiune, a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 79 alin. (1) și art. 147 alin. (4) din Constituție.

În drept, a invocat art. 9 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004.

1.2. Prin sentința civilă nr. 669 din 23 mai 2023, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale ridicată din oficiu și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și faptul că reclamantul urmărește obligarea unei autorități publice centrale (Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale) la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 12.06.2023.

Prin sentința civilă nr. 196 din 7 septembrie 2023, Curtea a admis excepția necompetenței materiale ridicată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța că nu este competentă material a soluționa acțiunea întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât obiectul acțiunii nu este reprezentat de anularea/contestarea unui act administrativ propriu-zis sau asimilat emis de o autoritate publică centrală, ci plata unor despăgubiri.

Reclamantul nu a formulat o cerere la Casa de pensii sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale de recalculare a pensiei de serviciu și nu și-a îndreptat acțiunea împotriva refuzului acestei instituții de a proceda la recalcularea pensiei în forma solicitată prin acțiune, ci a solicitat despăgubiri, doar modul de calcul al acestora fiind legat de aplicarea prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind actualizarea pensiei.

A apreciat Curtea că nu se poate reține că dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se pot aplica fără a exista și ipoteza premisă, respectiv un act administrativ contestat sau un litigiu privind taxele și impozitele, în acest caz fiind incidente dispozițiile art. 95 pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc competența tribunalului ori de câte ori nu este dată prin lege în competența altei instanțe.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Curtea a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport cu hotărârile pronunțate și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamant în cuprinsul acțiunii, însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

Reclamantul este nemulțumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu al căror beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din ordonanța de urgență menționată, iar, în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004. Cererea de chemare în judecată privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

În raport cu scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acțiunii și cu obiectul acesteia, constând în obligarea autorităților pârâte la plata de despăgubiri, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Reclamantul, socotindu-se vătămat în drepturile și interesele sale legitime, a solicitat obligarea autorităților la repararea prejudiciului, astfel că, acțiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte (Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale) față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curților de apel.

În consecință, în raport și cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Constanța, domiciliul reclamantului aflându-se în circumscripția teritorială a acesteia.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.