ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1633/2024

Ședința publică din data de 21 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 23.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne,

- a se constata vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, prin neactualizarea și neindexarea pensiei, conform Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, fapt datorat aplicării O.U.G. nr. 59/2017,

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor rezultate din calculul indexării și actualizării pensiei, conform Legii nr. 223/24.07.2015, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne la calcularea drepturilor de pensie datorate și la plata acestora într-o singură tranșă, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflației la data plății efective, precum și daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform art. 1-3 din O.G. nr. 13/2011, pe ultimii 3 ani și în continuare, până la data plății efective.

Prin acțiune, reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 79 alin. (1) din Constituție.

1.2. Prin sentința civilă nr. 454 din 5 mai 2023, Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de conflicte de muncă și asigurări sociale a aceleiași instanțe.

A reținut instanța, în esență, în raport cu art. 100-102 din Legea nr. 223/2015, că pricina are natura juridică de litigiu de asigurări sociale, nefiind incidente norme speciale de competență în materia contenciosului administrativ, ci de drept comun în materie de asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 25.05.2023.

Prin sentința nr. 964 din 12 octombrie 2023, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța, în esență, că acțiunea are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 59/2017 care se produc direct asupra unui drept legitim al reclamantului și sunt apreciate de către reclamant vătămătoare, fiind, astfel, incidentă procedura specială prevăzut de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate al actului Guvernului, sesizare care a fost formulată în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 15.11.2023, sub nr. x/2023.

Prin sentința nr. 604 din 27 noiembrie 2023, Curtea a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

A reținut instanța că, chiar dacă reclamantul a invocat neconstituționalitatea art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, competența materială se determină în raport cu obiectul principal al cererii de chemare în judecată, care vizează restituirea diferenței dintre pensia la care ar fi avut dreptul prin aplicarea art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și pensia plafonată prin aplicarea ordonanței de urgență apreciate de reclamant ca neconstituțională. Scopul invocării excepției de către reclamant este acela de a obține și pe viitor, ca efect al admiterii excepției, un anumit mod de calcul al pensiei militare.

Astfel, obiectul acțiunii constă într-un conflict de asigurări sociale, deoarece reclamantul urmărește înlăturarea efectelor modificărilor aduse Legii nr. 223/2015 prin art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, pretenția derivând din raportul său de asigurat social, în calitate de pensionar.

De altfel, dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu au fost invocate de reclamant, acesta neînțelegând să solicite și despăgubiri pentru prejudicii cauzate prin ordonanțele guvernului, devenind aplicabile dispozițiile art. 101 din Legea nr. 223/2015.

Curtea, reținând art. 133 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflict negativ de competență și, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit urmare a declinărilor succesive, în raport cu hotărârile pronunțate și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Reclamantul a solicitat despăgubiri cauzate de aplicarea măsurii prevăzute de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 și a invocat excepția de neconstituționalitate a aceleiași dispoziții legale.

Astfel, Înalta Curte apreciază, în raport cu modalitatea de formulare și cu capetele de cerere solicitate de reclamant, că, deși nu au fost invocate expres dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, construcția acțiunii este aceeași cu o cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri, cerere care se grefează pe dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță." iar, conform alin. (5) al aceluiași articol, "(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

În raport cu cererea de chemare în judecată și cu cadrul procesual indicat de reclamant, acțiunea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie operate nelegal, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia, respectiv Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne.

Prin urmare, avându-se în vedere scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acțiunii și obiectul acesteia, constând în obligarea autorității pârâte la plata de despăgubiri, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În cauză, fiind incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curților de apel.

În consecință, în raport și cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Craiova, domiciliul reclamantului aflându-se în circumscripția teritorială a acesteia.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.