ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 345/2024

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 23.02.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună: obligarea pârâților la plata diferenței dintre pensia netă cuvenită de 6956 RON lunar (aferentă pensiei brute cuvenită de 7507) și pensia netă acordată de 4306 RON lunar de la data de 10.03.2021 la zi; obligarea pârâților la plata acestor diferențe actualizate cu rata inflației de la data datorării la data plății efective și la daune moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, de la data trecerii în rezervă și până la data plății efective.

Totodată, în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat instanței de judecată să dispună sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul ei, prin raportare: la art. 79 și art. 1, alin. (3) și alin. (5) din Constituția României, la art. 24 alineat l lit. a) și alin. (2) din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării aprobat prin H.G. nr. 561/2009, art. 9, alin. (2) din Legea nr. 24/2000, art. 29 punctul III lit. b) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ și a dispozițiilor art. VII punctul 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la art. 1, alin. (4), art. 47 alin. (2), art. 53, art. 61 și art. 115, alin. (4) și (6) din Constituție.

De asemenea, în temeiul art. 413 alin. (1), punctul 1 C. proc. civ., reclamantul a solicitat suspendarea judecății până la soluționarea de către CCR a excepțiilor de neconstituționalitate invocate, deoarece modalitatea de soluționare a excepției de neconstituționalitate poate influența soluția pronunțată în cauza în care a fost invocată, măsura suspendării evitând pronunțarea unei hotărâri în temeiul unei norme de drept material ce face obiectul controlului de constituționalitate.

Prin sentința nr. 648 din 22 mai 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023 a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale invocată din oficiu.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal.

2.1. Prin sentința nr. 413 din 02 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2023 a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că acțiunea exercitată de reclamant privește plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, care se situează sub pragul de 3.000.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentința civilă nr. 876 din 21 noiembrie 2023 a Tribunalului Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a apreciat că secția de contencios administrativ a Curții de Apel Craiova este competentă material să soluționeze litigiul în raport de rangul autorităților pârâte centrale chemate în judecată prin acțiune.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Aspectul care a generat prezentul conflict negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/04.08.2017, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat sesizarea Curții Constituționale în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ apreciat ca fiind neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată: "(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. …

(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorităților pârâte (autorități publice centrale) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamanta.

Reține Înalta Curte că problema de drept a făcut obiectul unei soluții de principiu adoptate în cadrul Ședinței judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului Înaltei Curți de unificare a jurisprudenței, consacrat de art. 126 (3) din Constituția României și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în care s-a stabilit că: "Raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții".

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 ianuarie 2024.