ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3948/2024

Ședința publică din data de 18 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul secției de conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Gorj la data de 23.01.2024, sub nr. x/2024, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj, solicitând să se dispună obligarea pârâtei:

I. la restituirea sumelor reținute din pensiile reclamanților începând cu luna ianuarie 2024, rețineri efectuate în aplicarea diferenței dintre cota de impozit progresiv calculat în baza art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023 și cota de impozit prevăzută de art. 64 din Codul fiscal, cu aplicarea actualizării și a dobânzii legale penalizatorii, până la executarea integrală a obligației principale.

II. În subsidiar:

- la emiterea unei decizii conform art. 213 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 în cadrul căreia să fie calculată pensia contributivă cu luarea în considerare a vechimii noastre în muncă și a unui stagiu complet de cotizare calculat conform art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 prin raportare la art. 82 alin. (8) din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 211 alin. (7) din Legea nr. 303/2022 și

- la calcularea în mod corespunzător a impozitului aferent conform art. 101 alin. (2) lit. b) Codul fiscal și la restituirea diferențelor de pensie reținute nelegal, actualizate în funcție de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale penalizatorii, începând cu prima reținere din pensia fiecărui reclamant până la executarea integrală a obligației principale.

În temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, au solicitat să se dispună sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal publicată în M. OF. nr. 950 din 20 octombrie 2023, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) cu trimitere la art. 6, 13, 36, 61-64 din Legea nr. 24/2000, art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.

2.1. Prin sentința civilă nr. 847/11.04.2024 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția Conflcite de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. x/2024, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E. și F. și pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a avut în vedere că actul administrativ considerat vătămător este un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, observând și domiciliile reclamanților, ce se află în raza Curții de Apel Craiova, reținând că, în aplicarea prevederilor art. 9 alin. (1) și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea de față este de competența Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Prin decizia nr. 201 din data de 16 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

S-a constatat ivit conflict negativ de competență și a fost înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a constatat că cererea reclamanților nu se subsumează niciuneia dintre categoriile reglementate în Legea nr. 554/2004 și nici prin alte legi speciale, pentru ca astfel, instanța de contencios administrativ să fie competentă în a soluționa acțiunea.

A reținut instanța că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu au fost invocate ca și cauză a acțiunii.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

În speță, reclamanții au calitatea de procurori pensionari, susținând că sunt vătămați în drepturile și interesele lor legitime prin modificările legislative aduse de art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal publicată în M. OF. nr. 950 din 20 octombrie 2023, care a fost pus în aplicare începând cu data de 01.01.2024, prin care s-a stabilit modul de calcul al impozitului asupra veniturilor din pensii, aplicând cote progresive în funcție de nivelul părții contributive, respectiv necontributive prin raportare la câștigul salarial mediu net și câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.

Prin acțiunea introductivă reclamanții au invocat neconstituționalitatea prevederilor art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal publicată în M. OF. nr. 950 din 20 octombrie 2023.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată:

"(1)Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. …

(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în înlăturarea efectelor actului administrativ considerat vătămător, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții.

Reține Înalta Curte că problema de drept a făcut obiectul unei soluții de principiu adoptate în cadrul Ședinței judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 16 octombrie 2023, în exercitarea rolului Înaltei Curți de unificare a jurisprudenței, consacrat de art. 126 (3) din Constituția României și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, în care s-a stabilit că:

"Raportat la scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauei aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții".

Reține Înalta Curte că obiectul acțunii că obiectul nu este reprezentat de pretenții rezultate dintr-un conflict de asigurări sociale, ci de un raport juridic reglementat de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E. și F. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.