ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3722/2025

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul secției de conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Gorj la data de 23.01.2024, sub nr. x/2024, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj, solicitând să se dispună obligarea pârâtei: I. la restituirea sumelor reținute din pensiile reclamanților începând cu luna ianuarie 2024, rețineri efectuate în aplicarea diferenței dintre cota de impozit progresiv calculat în baza art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023 și cota de impozit prevăzută de art. 64 din Codul fiscal, cu aplicarea actualizării și a dobânzii legale penalizatorii, până la executarea integrală a obligației principale. II. în subsidiar: - la emiterea unei decizii conform art. 213 alin. (4) din Legea nr. 303/2022 în cadrul căreia să fie calculată pensia contributivă cu luarea în considerare a vechimii noastre în muncă și a unui stagiu complet de cotizare calculat conform art. 82 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 211 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 prin raportare la art. 82 alin. (8) din Legea nr. 303/2004, respectiv art. 211 alin. (7) din Legea nr. 303/2022 și - la calcularea în mod corespunzător a impozitului aferent conform art. 101 alin. (2) lit. b) Codul fiscal și la restituirea diferențelor de pensie reținute nelegal, actualizate în funcție de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale penalizatorii, începând cu prima reținere din pensia fiecărui reclamant până la executarea integrală a obligației principale. I. În ceea ce privește obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute din pensiile reclamanților începând cu luna ianuarie 2024, rețineri făcute cu titlul de impozit în baza art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, începând cu prima reținere din pensia fiecărui reclamant, cu aplicarea actualizării și a dobânzii legale penalizatorii, până la executarea integrală a obligației principale: În temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, au solicitat să se dispună sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal publicată în M. OF. nr. 950 din 20 octombrie 2023, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) cu trimitere la art. 6, 13, 36, 61-64 din Legea nr. 24/2000, art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României. De asemenea, s-a susținut că au fost încălcate si limitele stabilite prin Decizia Curții Constituționale nr. 467/din 2.08.2023. În temeiul dispozițiilor art. 413 noul C. proc. civ. au solicitat suspendarea cauzei până la pronunțarea Curții Constituționale asupra sesizării, având în vedere că litigiul se întemeiază pe declararea neconstituționalității textelor în baza cărora au fost efectuate reținerile.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 494 din 21 noiembrie 2024, a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și a respins atât cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 Codul fiscal, cât și cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E. și F., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Gorj, ca inadmisibile.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanții A., B., C., D., E. și F. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., arătând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale privitoare la neconstituționalitatea disp. art. 101 Codul fiscal ca fiind inadmisibilă apreciind că norma criticată nu are incidență in soluționarea cauzei. A pretins că instanța învestită cu excepția de neconstituționalitate în discuție a constatat, în mod greșit, că una dintre acestea nu este îndeplinită, respectiv aceea ca textul legal a cărui neconformitate cu legea fundamentală se invocă să aibă legătură cu pricina. Astfel, obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie solicitarea ca pârâta CJP Gorj să fie obligată să restituie sumele reținute din pensii, începând cu luna ianuarie 2024, rețineri efectuate în aplicarea diferenței dintre cota de impozit progresiv calculat în baza art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023 și cota de impozit prevăzută de art. 64 din Codul fiscal, cu aplicarea actualizării și a dobânzii legale penalizatorii, până la executarea integrală a obligației principale. Aceste dispoziții au fost invocate și aduse în discuție în cadrul litigiului de fond și sunt relevante în ce privește soluția ce urmează a se da în acest litigiu. Prin urmare, condiția prevăzută de lege sub acest aspect este îndeplinită, determinând astfel caracterul admisibil al solicitării. A mai arătat că în mod greșit instanța de fond a soluționat cererea de sesizare a Curții Constituționale privitoare la neconstituționalitatea disp. art. 101 Codul fiscal printr-o hotărâre pronunțată conform art. 20 din Legea 554/2004, făcând abstracție de disp. art. 29 alin. (5) teza a II-a din Legea 47/1992 care impuneau in mod imperativ și derogatoriu de la acestea că în cazul în care se aprecia că solicitarea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă, măsura trebuia dispusă printr-o încheiere motivată, supusă recursului. În continuare, a învederat că soluția de respingere a cererii de chemare in judecată ca fiind inadmisibilă nu a fost motivată în fapt și în drept, nefiind respectate exigențele art. 425 C. proc. civ. În fine, a mai arătat că în ședința din data de 19 decembrie 2024, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt neconstituționale. Apărările formulate în cauză Intimata Casa Județeană de Pensii Gorj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reținând că în mod just instanța de fond a reținut lipsa legăturii excepției de neconstituționalitate cu cauza.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte reține următoarele: În ceea ce privește critica referitoare la nemotivarea hotărârii, ce corespunde motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., aceasta este lipsită de temei. În acest sens, se reține că prima instanța a reținut în considerente nu doar motivele de fapt, dar și pe cele de drept, care au stat la baza soluției pronunțate. În acest sens, a argumentat lipsa de legătură dintre obiectul excepției de neconstituționalitate și fondul cauzei și implicațiile acestei soluții asupra admisibilității acțiunii. În ceea ce privește critica referitoare la greșita aplicare a legii, ce corespunde motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată. Astfel, se reține că prima instanță a făcut o greșită aplicare a art. 9 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 29 alin. (5) din legea nr. 554/2004. În acest sens, se reamintește că, atunci când instanța de contencios administrativ sesizată cu o acțiune fundamentată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004 apreciază că nu există legătură între excepția de neconstituționalitate și cauza, devin incidente prevederile art. 29 alin. (5) din legea nr. 554/2004, care prevăd că soluția de respingere se pronunță printr-o încheiere motivată atacabilă separat cu recurs la instanța superioară. În aceste condiții, rezultă că, în mod nelegal, prima instanță s-a pronunțat în cuprinsul sentinței atât asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale. Procedând astfel, nu doar că s-a pronunțat asupra cererii de sesizare printr-un alt act procedural decât cel prevăzut de lege, dar nici nu a așteptat definitivarea soluției de respingere a cererii de sesizare, condiție esențială pentru a se putea pronunța asupra acțiunii promovate conform art. 9 din Legea nr. 554/2004. În plus, Înalta Curte constată că, în mod greșit, s-a apreciat că nu există legătură între cererea de sesizare a Curții Constituționale și fondul cauzei, în condițiile în care raportul juridic dedus judecății viza reținerile efectuate în aplicarea cotei de impozit progresiv calculat în baza art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, text de lege, care forma chiar obiectul excepției de neconstituționalitate. În aceste condiții, va admite cererea de recurs și, reținând că, prin respingerea ca inadmisibilă a cererii introductive, prima instanța nu a intrat în judecata fondului, va trimite cauza spre rejudecare. În rejudecare, prima instanța va avea în vedere și faptul că, urmare a sesizării într-o altă cauză, în ședința din data de 19 decembrie 2024, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt neconstituționale

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre o nouă judecată, aceleiași instanțe.