ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1840/2024

Ședința publică din data de 28 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 21.12.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal si aplicarea cotei de contribuție la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depășesc suma lunară de 4000 RON și obligarea pârâtului la restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de C.A.S.S., începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație stabilit pentru anul 2022 și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin încheierea din data de 23 martie 2023 Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, în favoarea secției contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Gorj, reținând, în esență, că obiectul acțiunii reclamantului este subsumat dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Gorj, iar această instanță, prin sentința nr. 565 din data de 13 iunie 2023 a admis excepția necompetenței sale, declinând competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că obiectul acțiunii este reprezentat de solicitarea reclamantului de a se constata vătămarea produsă printr-o ordonanță a Guvernului, act normativ emis de o autoritate centrală, astfel încât competența materială revine curții de apel, prin aplicarea criteriului rangului autorității publice.

Prin sentința nr. 57 din data de 1 februarie 2024 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale - UM 02505 și chemata în garanție Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Î.C.C.J, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a constatat că pretențiile reclamantului nu au fost fundamentate pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cererea de chemare în judecată nefiind subsumată vreuneia dintre categoriile reglementate în Legea nr. 554/2004 șau alte legi speciale, care să atragă competența instanței de contencios administrativ . De asemenea, au fost avute în vedere temeiul juridic al cererii și principiul disponibilității procesului civil, în final apreciindu-se că litigiile referitoare la drepturile de asigurări sociale (inclusiv cele referitoare la cuantumul pensiei militare de serviciu) sunt de competența materială, în primă instanță, a tribunalului, prin secția sau completul specializat în soluționarea litigiilor de asigurări sociale.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Așadar, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., în raport de rangul organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

În prezenta cauză, reclamantul a chemat în judecată Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale, solicitând să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal si aplicarea cotei de contribuție la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depășesc suma lunară de 4000 RON, precum și obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de C.A.S.S., începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație stabilit pentru anul 2022 și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a indicat temeiul juridic al acțiunii, menționând expres dispozițiile art. 192, 193, 194 C. proc. civ., art. 101, 102 din Legea nr. 223/2015. Prin urmare, nu se poate reține că reclamantul a înțeles să își întemeieze acțiunea pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Reclamantul a învestit instanța cu un litigiu privind cuantumul pensiei, respectiv cu un litigiu de competența jurisdicției sistemului pensiilor militare de stat, reglementate de Legea nr. 223/2015.

Înalta Curte reține că potrivit art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, "Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale", iar conform art. 103 din același act normativ "Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Așadar, prin dispozițiile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 legiuitorul a înțeles să stabilească o reglementare specială referitoare la competența de soluționare a litigiilor privind pensiile militare de stat, în astfel de litigii nefiind aplicabile normele de competență cuprinse în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale - U.M. 02505 și chemata în garanție Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2024.