ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5441/2024

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 02.04.2024, sub nr. x/2024, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, cu citarea Consiliului National pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerul Apărării Naționale la restituirea sumelor reținute din pensia reclamantului începând cu luna ianuarie 2024, cu titlu de impozit, efectuate în aplicarea art. 101 Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023, actualizate în funcție de indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, începând cu prima reținere din pensia reclamantului până la executarea integrală a obligației principale.

În temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat și sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 282/2023, pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în M. OF. nr. 950 din 20 octombrie 2023, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) cu trimitere la art. 6 din Legea nr. 24/2000, art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României, sumele solicitate la pct. I reprezentând diferența reținută în plus în baza textului declarat neconstituțional.

De asemenea a solicitat să se dispună sesizarea CNCD pentru emiterea unui punct de vedere și să se constate că prin aplicarea în mod concret a dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 282/2023, militarii sunt discriminați față de alți pensionari, atât din sistemul public cât și beneficiari ai pensiilor de serviciu, sumele solicitate la pct. I reprezentând despăgubiri ce i se cuvin pentru repararea prejudiciului produs de actele/faptele discriminatorii la care a fost supus.

2.1. Prin sentința nr. 1431 din 30 mai 2024 pronunțată de Tribunalul Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal.

Tribunalul a reținut că în susținerea pretenției de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, reclamantul a invocat prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Raportându-se la considerentele Deciziei nr. 4 din 17 ianuarie 2017 a Curții Constituționale date în analiza controlului de constituționalitate a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, Tribunalul a constatat că reclamantul nu utilizează noțiunea de "despăgubiri" în formularea pretențiilor, dar solicită restituirea sumelor reținute din pensie dacă nu interveneau modificările aduse de art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, pe care le consideră neconstituționale, de unde rezultă că sumele solicitate au caracterul unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-un act normativ, considerat neconstituțional.

A apreciat că acțiunea de față intră în competența instanței de contencios administrativ, în baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, întrucât are ca scop înlăturarea efectelor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal care se produc direct asupra unui drept legitim al reclamantului (dreptul la pensie).

Constatând că actul administrativ considerat vătămător este emis de o autoritate publică centrală, observând și domiciliul reclamantului, ce se află în raza Curții de Apel Craiova, Tribunalul a reținut că, în aplicarea prevederilor art. 9 alin. (1) și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, acțiunea de față este de competența Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. Prin sentința civilă nr. 417 din 26 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea a constată că acesta este reprezentat de înlăturarea efectelor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal care se produc direct asupra unui drept legitim al reclamantului (dreptul la pensie), solicitându-se restituirea sumelor reținute cu acest titlu de către pârâtă.

Curtea a reținut că în speță nu este incidență ipoteza juridică a unei cereri de chemare în judecată prin care reclamantul solicită restituirea unui impozit reținut nelegal în baza art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, pentru a fi incidente dispozițiile art. 168 – Restituiri de sume din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, ci ipoteza în care se solicită plata unor sume de bani actualizate, reținute din pensie urmare a aplicării, începând cu data de 01.01.2024, a prevederilor art. 101 din Codul fiscal, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 282/2023.

Sub aspectul temeiurilor de drept invocate și sesizarea Curții Constituționale, Curtea a apreciat că tribunalul a fost în eroare cu privire la acestea, în sensul în care a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 9 alin. (1) din Lege nr. 554/2004 și, pe cale de consecință, competența prevăzută de art. 10 din acest act normativ, în condițiile în care obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezentau dispozițiile dintr-o lege care fuseseră modificate ulterior printr-o altă lege, astfel încât apare ca fiind fără fundament juridic trimiterea făcută de tribunal la prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 care se referă expres la ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe.

De altfel, întreg raționamentul logico-juridic al tribunalului în stabilirea competenței este eronat deoarece, deși a calificat corect obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost investit, nu a continuat să își fundamenteze competența pornind de la acesta și temeiurile de drept invocate de reclamant, ci a introdus un argument de drept care excedează acestui obiect și care viza punctual doar excepția de neconstituționalitate, respectiv prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

În aceste condiții, Curtea a apreciat, față de obiectul cererii de chemare în judecată și temeiurile de drept invocate în cuprinsul acesteia, că sunt incidente prevederile Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, competenta aparținând, prin raportare și la domiciliul reclamantului, Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecății și a dispozițiilor legale aplicabile.

Înalta Curte reține că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă înlăturarea efectelor art. 101 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal care se produc direct asupra unui drept legitim al reclamantului (dreptul la pensie), acesta solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani actualizate, reținute din pensie ca urmare a aplicării, începând cu data de 01.01.2024, a prevederilor art. 101 din Codul fiscal, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 282/2023.

Totodată, reține Înalta Curte că reclamantul a invocat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevăd posibilitatea instanței de contencios administrativ de a sesiza Curtea Constituțională, indicând expres că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 101 din Codul fiscal, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 282/2023.

Dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 stabilesc în mod neechivoc faptul că "Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

În prezenta cauză, dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 au fost invocate de reclamant cu privire la o lege, respectiv art. 101 din Codul fiscal, așa cum au fost modificate prin Legea nr. 282/2023, și nu cu privire la o ordonanță de urgență sau la dispoziții din ordonanțe, așa cum prevăd expres dispozițiile anterior redate.

Astfel, reclamantul nu a invocat un raport de drept administrativ, ci un raport ce ține de domeniul pensiilor și asigurărilor sociale și nu a solicitat acordarea de despăgubiri, ci restituirea unor sume pretins a fi reținute din pensie în mod nelegal, aspect confirmat nu doar de motivele de fapt, dar și de cadrul procesual pasiv, în care se regăsește doar Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne.

Așadar, Înalta Curte constată că prezentul litigiu este unul de asigurări sociale, de competența jurisdicției sistemului pensiilor militare de stat reglementate de Legea nr. 223/2015, iar potrivit art. 101 din acest act normativ: "Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale".

Totodată, art. 102 din același act normativ prevede că "Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul."

Prin dispozițiile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, legiuitorul a înțeles să stabilească o reglementare specială referitoare la competența de soluționare a litigiilor privind pensiile militare de stat, în astfel de litigii nefiind aplicabile dispozițiile în materie de competență instituite conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.