ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1562/2024

Ședința publică din data de 19 septembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1) - (5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul ei și a dispozițiilor art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Prin sentința nr. 68 din 12 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului Gorj.

În motivare, curtea a reținut incidența art. 100-103 din Legea nr. 223/2015 potrivit cărora legiuitorul a instituit norme speciale în privința modului de stabilire, calculare/actualizare a pensiilor militare, învestind în primă instanță secția specializată a tribunalului în materia conflictelor de muncă și asigurări sociale.

În consecință, a stabilit că litigiul dedus judecății vizând actualizarea pensiei militare de stat are natura unui conflict de asigurări sociale, motiv pentru care competența soluționării cererii îndreptată împotriva Casei Sectoriale de Pensii trebuie stabilită prin raportare la prevederile anterior citate din legea cu caracter special.

Prin sentința nr. 1401 din 28 mai 2024, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea soluției, instanța a reținut că reclamantul se consideră vătămat în dreptul său la pensie prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, solicitând acordarea diferențelor dintre pensia considerată ca fiind cuvenită și pensia efectiv acordată în aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2017 și invocă neconstituționalitatea O.U.G. nr. 59/2017.

Așa fiind, s-a constatat că acțiunea reclamantului este circumscrisă prevederilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, sumele solicitate având caracterul unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanță a guvernului, considerată neconstituțională.

Curtea a stabilit că acțiunea intră în competența instanței de contencios administrativ în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, constatând că actul administrativ considerat vătămător este o ordonanță a guvernului, care este un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, observând și domiciliul reclamantului, ce se află în raza Curții de Apel Craiova, instanța a reținut că acțiunea este de competența Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 9 alin. (1) și art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei.

Acțiunea formulată de reclamant, fost militar, beneficiar de pensie de serviciu, vizează obligarea pârâților la acordarea unor despăgubiri calculate la nivelul sumelor reținute din pensie în temeiul O.U.G. nr. 59/2017, potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004, indexate și actualizate cu indicele de inflație.

De asemenea, în cuprinsul cererii, în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1) - (5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul a solicitat și sesizarea CCR cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul ei, precum și a dispozițiilor art. VII pct. 3 din același act normativ.

Cererea introductivă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (1) - (5) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că Tribunalul Gorj în mod just a reținut că acțiunea are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G nr. 59/2017 care se produc direct asupra unui drept legitim al reclamantului, respectiv dreptul la pensie și sunt apreciate de către reclamant ca fiind vătămătoare, fiind astfel incidentă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004, care prevede sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate al actului Guvernului, sesizare care a fost formulată în cauză.

Astfel, în conformitate cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ același act normativ "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță" și alin. (5) "acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

În considerarea temeiurilor legale evocate și având în vedere finalitatea demersului judiciar privind plata de despăgubiri pentru prejudicii cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, constând în reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Sub acest aspect, Curtea Constituțională a statuat la paragraful nr. 33 din decizia nr. 4/2017 că "din punct de vedere formal, al autorității emitente, atât legislația secundară (hotărârile de Guvern), cât și legislația primară (ordonanțele simple și de urgență) reprezintă acte administrative. Dreptul comun în materia controlului actelor administrative îl constituie Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004" iar la paragraful nr. 34 că "dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă norma cu caracter special care evidențiază raportul dintre caracterul de act administrativ al ordonanței simple sau de urgență a Guvernului, care atrage competența instanței de contencios administrativ sub aspectul remedierii vătămării create prin adoptarea acestui act, și calitatea sa de act normativ de reglementare primară, care atrage competența Curții Constituționale sub aspectul controlului de constituționalitate în raport cu Legea fundamental".

Totodată, în justificarea naturii litigiului de contencios administrativ, se constată că reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pentru stabilirea competenței instanței de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ instituie două criterii, cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric, în cauză fiind aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ.

Așadar, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale sunt soluționate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și, având în vedere că ordonanța de urgență contestată este emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

În continuare, competența teritorială de soluționare a cauzei, stabilită potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, revine Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, față de domiciliul reclamantului din Mun. Tg. Jiu.

În considerarea celor expuse și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2024.