ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 969/2024

HOTĂRÂRE

25.04.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 969/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 25 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 27 februarie 2023 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei, în eventualitatea în care nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea art. 38 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, dar și ca urmare a actualizării soldelor de grad potrivit H.G. nr. 28/2023, acordarea de daune compensatorii constând în actualizarea sumelor cu rata inflației, precum și a daunelor moratorii sub forma dobânzilor legale penalizatoare, potrivit O.G. nr. 13/2011, de la scadență până la data plății efective.

De asemenea, reclamantul a solicitat emiterea unei noi decizii de pensionare, conform Legii nr. 223/2015 inițiale, și nu a celei modificate prin O.U.G. nr. 59/2017.

Prin acțiune, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 44 alin. (1) pct. 3 și art. 47 alin. (2), art. 115 alin. (6) și art. 147 alin. (4) din Constituția României.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 7 alin. (5), art. 9 alin. (1), (2), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, Legii nr. 223/2015, Legii nr. 153/2017 și Deciziei CCR nr. 95/2018.

Prin sentința civilă nr. 238 din 20.09.2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.

În argumentarea soluției, curtea de apel a reținut că modalitatea de indexare și de actualizare a pensiilor militare de stat este reglementată prin dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, aceste dispoziții legale fiind modificate prin O.U.G. nr. 59/2017.

Instanța a menționat că din prevederile art. 100, art. 102 și art. 104 din Legea nr. 223/2015 rezultă că legiuitorul a prevăzut competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului, la o secție sau, după caz, la un complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial, în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.

De asemenea, curtea de apel a reținut că prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 au fost invocate formal și nu pot atrage competența instanței de contencios administrativ, întrucât prin cererea formulată este pus în discuție mecanismul de indexare și actualizare a unei pensii militare de stat, după modificarea prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 59/2017, aspecte litigioase ce intră în sfera raporturilor juridice de asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată la 11 octombrie 2023 pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, sub numărul x/2023.

Prin sentința civilă nr. 196 din 31 ianuarie 2024, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În argumentarea soluției, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, acțiunea formulată în contradictoriu cu Guvernul României fiind de competența unei instanțe de contencios administrativ, nu a unui complet specializat pe litigii de muncă.

Totodată, potrivit art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 și având în vedere că în cauză se invocă o culpă a Guvernului României, autoritate publică centrală, iar domiciliul reclamantului este în Com. Ciurea, competența de soluționare a cererii revine Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat la 8 martie 2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei.

Acțiunea formulată de reclamant, fost militar, beneficiar de pensie de serviciu, vizează atragerea răspunderii Guvernului pentru emiterea unei ordonanțe neconstituționale, în conformitate cu art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și obligarea pârâților la acordarea unor despăgubiri calculate la nivelul sumelor reținute din pensie, în temeiul ordonanței, precum și emiterea unei noi decizii de pensie. În cuprinsul cererii, reclamantul a solicitat și sesizarea CCR cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 59/2017.

Este de subliniat și faptul că cererea introductivă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 și pe considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 95/2018.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ "orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

În conformitate cu alin. (5) al aceluiași text de lege, "acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

În considerarea temeiurilor legale evocate și având în vedere finalitatea demersului judiciar constând în repararea unui prejudiciu prin atragerea răspunderii Guvernului pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de contencios administrativ.

În justificarea naturii litigiului de contencios administrativ, se constată că reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Pentru stabilirea competenței instanței de contencios administrativ, dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ instituie două criterii, cel al rangului autorității care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor administrației publice și, respectiv, criteriul valoric, în cauză fiind aplicabil criteriul rangului autorității emitente a actului administrativ.

Așadar, litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale sunt soluționate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel și, având în vedere că ordonanța de urgență contestată este emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

În ce privește capătul de cerere având ca obiect emiterea unei noi decizii de pensionare, caracterul său accesoriu rezultă cu evidență din faptul că modul său de soluționare depinde de soluția ce se va da asupra capătului principal de cerere, astfel că instanța supremă va face aplicarea prevederilor art. 123 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

Cum, în cauză, competentă material a soluționa capătul principal de cerere este instanța de contencios administrativ, secția de contencios administrativ a curții de apel, în temeiul dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., aceeași instanță este competentă material să soluționeze și capete accesorii de cerere.

În continuare, competența teritorială de soluționare a cauzei, stabilită potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, revine Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, față de domiciliul reclamantului din Com. Ciurea, județul Iași.

În consecință, Înalta Curte în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.