ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 34/2024

HOTĂRÂRE

17.01.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 34/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la 14 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, (31 octombrie 2022) și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, precum și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, la data deschiderii drepturilor de pensie (12 septembrie 2017) și H.G. nr. 28/2023 și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin acțiune, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituția României.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale și funcționale a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 93/2023 din 26 aprilie 2023, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Iași – secția I Civilă - complet specializat în soluționarea de litigii de muncă și asigurări sociale.

În esență, Curtea de Apel Iași a reținut că prin acțiunea formulată, reclamantul urmărește să obțină diferența dintre suma de bani încasata cu titlu de pensie si cea de care ar fi beneficiat prin indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 dacă nu interveneau modificările aduse de către O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015. Față de faptul că indexarea și actualizarea pensiilor militare de stat este reglementată prin dispozițiile art. 59 si 60 din legea nr. 223/2015 și văzând dispozițiile art. 100 – art. 104 din Legea nr. 223/2015 și ale art. 40 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, instanța a reținut că este competent să soluționeze cauza secția sau, după caz, completul specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale al tribunalului de la domiciliul reclamantului.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Iași – secția I Civilă, fiind înregistrată sub nr. x/2023.

La termenul de la 13 septembrie 2023, Tribunalul Iași – secția I Civilă a invocat din oficiu excepția neompetenței materiale, excepție pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 2046/2023 din 27 octombrie 2023. Prin aceeași sentință, instanța a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, a constatat intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

În esență, Tribunalul Iași a reținut că reclamantul, fost militar, beneficiind de pensie de serviciu, s-a considerat vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017 și a formulat o acțiune cu mai multe capete de cerere, capătul principal fiind cel de constatare a vătămării produse prin adoptarea unei ordonanțe de urgență, ceea ce atrage competența instanțelor de contencios administrativ, restul capetelor de cerere având caracter subsidiar. Instanța a avut în vedere minutele privind unificarea practicii judiciare încheiate la nivelul Curții de Apel Iași și în cadrul întâlnirilor președinților secțiilor specializate ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, precum și temeiul de drept indicat de reclamant, respectiv art. 9 alin. (1) Legea nr. 554/2004, și, în baza principiului disponibilității, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Iași, secția I civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere material să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Instanța supremă reține că reclamantul se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Potrivit alin. (1) al acestui text de lege, persoana vătămată într-un drept al sau ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. În conformitate cu alin. (5) al aceluiași text de lege, acțiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Așadar, cererea cu soluționarea căreia au fost învestite instanțele privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Conform art. 1 din același act normativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

În consecință, în raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.