ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 224/2024

HOTĂRÂRE

06.02.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 224/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 6 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20 februarie 2023 pe rolul Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, să oblige pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, în absența modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și, totodată, să oblige pârâții să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023, conform gradului deținut, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 203/2023 din 4 iulie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României și excepția necompetenței materiale cu privire la capetele de cerere vizând pe pârâtul Guvernul României.

A fost admisă excepția inadmisibilității cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cererea fiind respinsă.

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantului de sesizare a CCR în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 în raport cu prevederile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție.

Totodată, a fost admisă excepția necompetenței materiale cu privire la soluționarea cererii reclamantului formulate în contradictoriu cu Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne și de sesizare a CCR în acest cadru procesual, fiind declinată competența materială de soluționare a acestor din urmă cereri în favoarea secției I Civile - Complet de asigurări sociale a Tribunalului Iași.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut în esență că acțiunea promovată în contradictoriu cu Guvernul României este inadmisibilă, întrucât pretențiile reclamantului nu pot face obiectul unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, în ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, s-a arătat că nu sunt incidente dispozițiile Legea nr. 554/2004, acestea fiind invocate formal de reclamant, ci dispozițiile Legii nr. 223/2015, competența de soluționare a cauzei apaținând tribunalului, secția sau completul specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, de la domiciliul reclamantului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași – secția I Civilă-Completul specializat în soluționarea litigilor de muncă și asigurărilor sociale sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 1905/2023 din 16 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatatându-se intervenit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut în esență că, prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat, în principal, constatarea vătămării cauzate prin adoptarea O.U.G. nr. 59/2017, cerere în raport cu care este atrasă competența instanțelor de contencios administrativ, dat fiind temeiul de drept indicat de reclamant, respectiv art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată la data de 15 noiembrie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă sub același număr de dosar.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Iași – secția I Civilă, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale a instanței de judecată.

Reclamantul, pensionar, fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne, se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, care au blocat indexarea pensiei sale și pe care le consideră neconstituționale iar, în vederea recuperării prejudiciului cauzat, a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cererea de chemare în judecată privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Potrivit art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ, "Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei legi."

Articolul 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță" iar, în acord cu dispozițiile alin. (5) al aceluiași articol, "acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Se reține că reclamantul vizează repararea prejudiciului cauzat prin instituirea unor unor măsuri fiscale de către Guvernul României cu impact asupra drepturilor sale de pensie, însă nu în accepțiunea Legii nr. 263/2010 sau a Legii nr. 223/2015, care presupun contestarea unei decizii de pensie emise de casa teritorială de pensii competentă ori solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecință și în subsecvența unei cereri formulate în baza art. 9 din Legea 554/2004, astfel cum s-a indicat în petitul cererii.

Având în vedere finalitatea demersului judiciar, rezultă că litigiul dedus judecății are natura unui litigiu de contencios administrativ.

Or, prin raportare la capătul principal de cerere, se reține că, în materie de competență, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, (...) se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Dat fiind că O.U.G. nr. 59/2017 contestată de reclamant este emisă de Guvernul României, autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei aparține secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

În ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect recalcularea pensiei, restituirea diferențelor rezultate și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală, caracterul lor accesoriu rezultă cu evidență din faptul că modul lor de soluționare depinde de soluția ce se va da asupra capătului principal de cerere.

Instanța supremă reține astfel incidența dispozițiilor art. 123 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

Cum, în cauză, competentă material a soluționa capătul principal de cerere este instanța de contencios administrativ – secția de contencios administrativ a curții de apel, în temeiul dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., aceasta instanță este competentă material să soluționeze și capetele accesorii de cerere.

Totodată, stabilirea instanței competente teritorial se va face pe temeiul dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său."

Concluzionând, având în vedere că domiciliul reclamantului este situat în municipiul Iași, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.