ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2308/2024

Ședința publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 23.02.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale - Unitatea Militară 02505 și Guvernul României a solicitat să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale prin neactualizarea și neindexarea pensiei de serviciu prin măsura reglementată de O.U.G. nr. 59/2017 și, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

• obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectoriale a MAN să restituie sumele reținute din pensia militară rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, începând cu data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.08.2017 și raportat la prevederile H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

• obligarea Guvernului României să asigure fondurile necesare pentru restituirea de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a sumelor menționate anterior, cu cheltuieli de judecată.

De asemenea, reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție.

Prin sentința civilă nr. 6181 din 19 mai 2023 a Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat cauza în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 100-102 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care prevăd că litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale.

Prin sentința civilă nr. 6702 din 29 noiembrie 2023 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a fost declinată cauza în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că prezentul litigiu tinde la modificarea cuantumului pensiei militare de stat a reclamantului prin înlăturarea plafonării la nivelul soldei lunare nete, astfel că are natura unui litigiu de asigurări sociale, cauza juridică fiind lezarea/vătămarea reclamantului în drepturile sale. A reținut că temeiul juridic al acțiunii este Legea contenciosului administrativ (art. 1 alin. (1), alin. (7) și art. 9 alin. (1), iar față de faptul că Guvernul României este o autoritate publică centrală, în temeiul art. 10 alin. (1) teza a II-a din aceeași lege a admis excepția de necompetență materială.

Prin sentința civilă nr. 373 din 6 martie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a litigii de muncă și asigurări sociale.

S-a constatat ivit conflict negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că invocarea de către reclamant a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage, în mod automat, competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ, deoarece aceste dispoziții legale sunt aplicabile doar dacă obiectul cererii este unul care se circumscrie domeniului contenciosului administrativ.

Astfel, în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 intră numai raporturile de drept administrativ, născute din aplicarea ordonanței de guvern a cărei neconstituționalitate se invocă, raporturi juridice care sunt, totodată, supuse unui regim de drept public. Or, din examinarea motivării în fapt și în drept a cererii de chemare în judecată, Curtea a observat că reclamantul nu a invocat un raport de drept administrativ născut între acesta și fiecare dintre cei doi pârâți, ci un raport ce ține exclusiv de domeniul pensiilor militare, însoțit de o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Finalitatea cererii reclamantului este restituirea diferențelor bănești din drepturile de pensie ce i s-ar cuveni în temeiul art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat în forma nemodificată prin art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, iar simpla invocare a unei excepții de neconstituționalitate a unei ordonanțe de urgență aplicabilă în cauză nu atrage competența instanței de contencios administrativ.

În acest sens, Curtea a avut în vedere că potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 excepțiile de neconstituționalitate a actelor normative, inclusiv ordonanțe, pot fi invocate în toate litigiile în care respectivele acte normative sunt relevante, indiferent de natura litigiului, astfel că acest mijloc de apărare nu este unul specific litigiilor de contencios administrativ.

Curtea a mai avut în vedere, de asemenea, și cadrul procesual definit de către reclamant, care dorește să se judece nu doar cu Guvernul României, în calitatea sa de emitent al ordonanței de urgență pretins neconstituționale, ci și cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, ca instituție responsabilă de stabilirea și plata pensiei reclamantului, pârâtă de la care reclamantul pretinde toate sumele de bani, inclusiv daunele-interese și daunele morale, dar și emiterea actului de actualizare a soldei.

Pe cale de consecință, Curtea a reținut că litigiul aparține în totalitate sferei de competență material-funcțională a jurisdicției asigurărilor sociale organizate la nivelul Tribunalului București, iar excepția de neconstituționalitate a fost invocată exclusiv ca un mijloc de apărare în susținerea capetelor de cerere promovate în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, iar nu ca fundament juridic al unor despăgubiri solicitate de la Guvernul României prin adoptarea O.U.G. nr. 59/2017.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamant în cuprinsul acțiunii, însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G nr. 59/2017, reclamantul fiind nemulțumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărui beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Raportat la scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acestei acțiuni pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorităților pârâte la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În speță, este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte (Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale) față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curților de apel.

În raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte constată potrivit dovezilor de la dosar că reclamantul are domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel București, motiv pentru care reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale - Unitatea Militară 02505 și Guvernul României în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.