ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3017/2025

Ședința publică din data de 29 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, la data de 23 februarie 2023, cu nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și a solicitat instanței să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale prin neactualizarea și neindexarea pensiei de serviciu prin măsura reglementată de O.U.G. nr. 59/2017, și, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- obligarea Casei de Pensii Sectoriale a MAN să restituie sumele reținute din pensia militară rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, începând cu data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01 august 2017 și raportat la prevederile H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

- obligarea Guvernului României să asigure fondurile pentru restituirea de către Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale a sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice începând cu data deschiderii drepturilor de pensie de serviciu în ceea ce-l privește pe reclamant, respectiv 31 august 2017, și data aplicării H.G. nr. 28/2023, publicată în M. Of. nr. 41/13.01.2023, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție.

Prin sentința civilă nr. 6181/19.05.2023, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței sale materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13 iunie 2023, sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 6702/29.11.2023, Tribunalul București, secția a VIII- a conflicte de muncă și asigurări sociale a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost repartizată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 02 februarie 2024, fiind înregistrată cu același număr de dosar, respectiv x/2023

La data de 27 februarie 2024, reclamantul a depus o cerere modificatoare prin care a arătat că înțelege să completeze motivarea cererii de chemare în judecată și să modifice capătul nr. 1 de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale, în sensul că solicită obligarea acestei pârâte la:

- plata de despăgubiri în cuantum de 20.170 de RON, suma pe care i-o datorează prin neaplicarea art. 59 alin. (1) și alin. (6) și art. 60 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, începând cu data de 01 august 2017 până în prezent, referitor la indexarea anuală cu 100% din rata medie anuală a inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat, iar începând cu anul 2021, indexarea anuală cu 100% din rata inflației, la care se adaugă 45% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut, realizate pe anul precedent și referitor la actualizarea cu majorarea soldei de grad și soldei de funcție în procentele stabilite la art. 29, 30 și 108 și în funcție de vechimea valorificată prin decizia de pensie pe ultimii trei ani și în continuare, până la data plății efective și a sumei de 6.096 de RON prin neaplicarea H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.Of. nr. 41 din 13 ianuarie 2023, art. 1, respectiv pentru gradul de Comandor (Av.) deținut de reclamant, pe ultimul an și în continuare, până la data plății efective indexată 100% cu rata inflației;

- plata de daune interese reprezentând echivalentul dobânzii legale calculate pentru fiecare sumă în parte de la data scadenței fiecărei obligații de plată în parte și până la data efectuării efective a plății, pentru neplata până în prezent a obligațiilor menționate la punctul anterior, conform art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

- plata de daune morale în sumă de 5.000 Euro, pentru umilința și suferința psihică produsă prin neactualizarea soldei de grad respectiv pentru gradul de Comandor (Av.) deținut de subsemnatul, în comparație cu ofițerii superiori cu grad de comandor, care au trecut în rezervă după data de 13 ianuarie 2023. Astfel prin neactualizarea soldei de grad în baza de calcul a pensiei militare de stat ce mi se cuvine ca urmare a neaplicării H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în MO nr. 41 din 13 ianuarie 2023, art. 1, pârâta l-a transformat în comandor (av.) de rang inferior cu consecințe grave asupra onoarei și demnității mele demonstrată în țară și-n teatrele de operații unde a participat, în numele și pentru România, conform angajamentelor de securitate la care România este parte;

- la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării și egalizarea la nivel maxim a soldei de grad, respectiv 900 RON, cu luarea în considerare a majorărilor recunoscute prin H.G. nr. 28/2023, observând că prevederile acesteia are aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale-apărare, ordine publică și siguranță națională și la plata integrală a despăgubirilor solicitate.

Prin sentința civilă nr. 373/06.03.2024, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei către Tribunalul București, secția a VIII-a litigii de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționare conflictului de competență.

Prin decizia nr. 2308/18.04.2024, Înalta Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023*, la data de 30 mai 2024.

Prin sentința civilă nr. 1298 din 10 iulie 2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins, ca nefondate, excepțiile lipsei capacității juridice civile și a calității procesuale pasive, invocate de pârâtul Guvernul României;

- a admis excepția inadmisibilității cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, invocată din oficiu și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României;

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale - Unitatea Militară 02505, invocată din oficiu și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale - Unitatea Militară 02505, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței civile nr. 1298 din 10 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul - reclamant A., fără să îl întemeieze în drept, solicitând admiterea recursului, schimbarea parțială a hotărârii recurate și, pe cale de consecință, rejudecând cauza, admiterea acțiunii formulată în fond împotriva intimatei-pârâte Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale - Unitatea Militară 02505, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Totodată, recurentul-reclamant a mai solicitat suspendarea executării hotărârii recurate.

În motivare, recurentul-reclamant a învederat, în esență, că, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind actualizarea pensiei militare de serviciu și asupra capătului de cerere referitor la plata de daune morale, apreciind că intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale - Unitatea Militară 02505 se află în culpă față de acesta, în primul rând prin neaplicarea prevederilor art. 1 și art. 2 din H.G. nr. 28/2023, iar în al doilea rând prin neîndeplinirea obligației de a face.

În acest sens, a susținut că, în cauză, condițiile răspunderii civile delictuale sunt îndeplinite cumulativ, astfel încât intimata-pârâtă are calitate procesuală pasivă.

Intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale - Unitatea Militară 02505 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul - reclamant A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Preliminar, instanța de control judiciar constată că recurentul-reclamant a înțeles să critice doar soluția instanței de fond referitoare la respingerea acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale - Unitatea Militară 02505, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, critici ce pot fi circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), sunt nefondate.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, în raport de dispozițiile legale pe care și-a întemeiat recurentul-reclamant cererea de chemare în judecată, precum și de considerentele avute în vedere în decizia de stabilire a competenței în favoarea Curții de Apel, în mod corect a admis instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale - Unitatea Militară 02505 și a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceasta, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Astfel cum s-a reținut cu caracter definitiv prin decizia nr. 2308/18.04.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal ca regulator de competență în cauză, obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de reclamant în cuprinsul acțiunii, însoțită de excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G nr. 59/2017, reclamantul fiind nemulțumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărui beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Așadar, s-a avut în vedere că, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acestei acțiuni pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorităților pârâte la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Or, prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 statuează că "Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, potrivit art. 36 teza I C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părțile din proces și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta a fost dedus judecății.

Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa ca parte în proces. Conținutul calității procesuale se raportează la acele împrejurări de fapt sau de drept care conferă unei persoane posibilitatea de a participa la activitatea judiciară.

În consecință, în mod corect a reținut judecătorul fondului că, în acțiunea întemeiată pe art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, ce are ca obiect obligarea la despăgubiri pentru emiterea unei ordonanțe neconstituționale, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât emitentul actului, respectiv Guvernul României.

În acest context, instanța de recurs mai reține și că nu se confirmă criticile recurentului-reclamant referitoare la o presupusă nemotivare a capetelor de cerere accesorii privind actualizarea pensiei militare de serviciu și plata de daune morale, în condițiile în care pe de o parte, există o motivare implicită cu privire la petitele accesorii, iar pe de altă parte, raportul de accesorialitate are semnificația faptului că soluția capătului accesoriu depinde de cea a capătului principal, cererile accesorii neavând un caracter de sine stătător.

Așadar, Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere.

Pe cale de consecință, instanța de control judiciar reține că motivarea insuficientă sau contradictorie nu poate fi reținută raportat la sentința atacată. Instanța are obligația de a răspunde argumentelor esențiale invocate de părți, iar nu tuturor susținerilor formulate de acestea.

Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părți, fiind respectate cerințele unui proces echitabil, inclusiv prin raportare la prevederile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reținută niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sens în care apreciază nefondate susținerile recurentului privind incidența unui astfel de motiv de casare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1298 din 10 iulie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

În raport cu soluția astfel pronunțată, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării sentinței recurate a rămas fără obiect, impunându-se respingerea acesteia ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a executării sentinței, ca rămasă fără obiect.

Respinge recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1298 din 10 iulie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 29 mai 2025.