ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5189/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W. au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Apărării Naționale și secția Parchetelor Militare din Cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună:

- reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare brute lunare și a celorlalte drepturi aferente începând cu data de 01.01.2018 și în continuare în raport de dispozițiile art. 4 și 5 din Anexa nr. V a Legii nr. 153/2017, fără luarea în considerare a limitei prevăzută de art. 25 din Capitolul II Secțiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice;

- obligarea pârâților la plata diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizației cuvenite potrivit pct. 1, actualizate cu indicele de inflație, respectiv la plata dobânzii legale penalizatoare, calculata de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;

- obligarea pârâtului Ministerului Apărării Naționale la includerea și asigurarea în bugetul parchetelor militare a sumelor necesare pentru plata diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizației cuvenite potrivit pct. 1 actualizate eu indicele de inflație, respecți pentru plata dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;

- sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 25 din Capitolul II. Secțiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5), art. 4, art. 16 și art. 41, art. 124, art. 125 și art. 132 din Constituția României, republicată, precum și ale Protocolului nr. 12 la Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În subsidiar, au solicitat reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare brute lunare și a celorlalte drepturi aferente, începând cu data de 01.01.2018 și în continuare, în raport de limita prevăzută de art. 25 alin. (2) din Capitolul II Secțiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care instituie o normă derogatorie, specială, prin care se prevede în mod imperativ faptul că în cazul instituțiilor din sistemul sanitar și de asistență socială și al celor din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională limita maximă de 30% prevăzută de lege nu se raportează la bugetul aprobat pentru fiecare ordonator de credite (ordonator principal, secundar sau terțiar), ci la bugetul total al ordonatorului principal de credite, menținând capetele de cerere precizate la pct. 2 și 3.

Prin sentința civilă nr. 6593/22.11.2019 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția de necompetență materială și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, motivat, în esență, de prevederile art. 7 din Anexa VI cap. VIII din Legea nr. 284/2010.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 775 din 7 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității.

S-a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, Ministerul Apărării Naționale și secția Parchetelor Militare din Cadrul Parchetului de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca inadmisibilă, pentru neparcurgerea procedurii prealabile.

Recursul

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 din C. proc. civ.

Prin motivul de recurs subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., s-a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, respectiv Tribunalul București, secția a VIII-a de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Au susținut recurenții - reclamanți că acțiunea vizează obligarea pârâților la plata unor drepturi salariale având în vedere principiul egalizării salariilor, prevăzut prin Decizia nr. 794/2016, fiind întemeiată pe dispozițiile Codului Muncii și Legii dialogului social, nevizând atacarea unor ordine în temeiul art. 7 alin. (1) și (2) din Cap. VIII al Anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., au invocat nelegalitatea hotărârii pronunțate în raport de concluziile Deciziei nr. 22/14.09.2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii prin care s-a statuat că în litigiile privind funcția publică nu este necesară procedura prealabilă.

Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare intimatul pârât Ministerul Apărării Naționale a invocat excepția nulității recursului, apreciind că motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare, respectiv pct. 3 și 8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele și soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele motive:

Prin sentința criticată, instanța de fond reținând incidența în cauză a dispozițiilor art. 7 al cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, a reținut faptul că reclamanții (procurori militari și personal auxiliar de specialitate) urmăresc să înlăture din ordinea juridică, cu caracter retroactiv, actele de salarizare emise pe numele lor în aplicarea art. 38 alin. (3) și art. 25 din legea salarizării, respectiv modificarea acestor acte de către ordonatorul de credite, în sensul invocat prin cererea de chemare în judecată, constatând pe cale de consecință că aceștia aveau obligația de a se adresa în prealabil ordonatorului de credite.

Potrivit dispozițiilor art. 7 al cap. VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017 Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

În cauza dedusă judecății, recurenții - reclamanți nu au solicitat anularea ordinelor prin care le-au fost stabilite indemnizațiile de încadrare, ci recalcularea indemnizației de încadrare brute lunare și a celorlalte drepturi aferente în raport de dispozițiile art. 4 și 5 din Anexa nr. V a Legii nr. 153/2017, fără luarea în considerare limitării sporurilor prevăzută de art. 25 din Capitolul II Secțiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Față de considerentele expuse în cererea de chemare în judecată rezultă cu evidență că reclamanții nu contestă actul administrativ de stabilire a drepturilor salariale avut în vedere de dispozițiile reținute de instanța de fond pentru admiterea excepției inadmisibilității, ci au solicitat acordarea unor drepturi bănești aferente sporului de funcție publică și supuse, totodată, și normelor de drept comun din dreptul muncii, ceea ce ar putea atrage deopotrivă atât competența instanțelor de contencios administrativ, cât și pe cea a instanțelor ce judecă litigii de muncă.

În aceste condiții, Înalta Curte constată incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., curtea de apel procedând la judecarea cauzei cu ignorarea principiului disponibilității, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanța se pronunță în limitele învestirii.

Dând eficiență principiului disponibilității, Înalta Curte constată că prezenta acțiune având ca obiect plata diferențelor salariale rezultate din modul de interpretare a dispozițiilor art. 25 din Capitolul II. Secțiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, revine spre competentă soluționare în primă instanță, secției specializate în materia litigiilor de muncă din cadrul Tribunalului București.

Temeiul de drept al soluției

Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 498 alin. (2) din C. proc. civ. va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V. și W. împotriva sentinței civile nr. 775 din 7 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.

Procesat de GGC - LM