ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2716/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 05.07.2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. Claudia în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Apărării Naționale, secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au solicitat următoarele:

1) reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare brute lunare și a celorlalte drepturi aferente, pe baza unei valori de referință sectorială (VRS) de 440,154 RON, începând cu data de 09.04.2015, respectiv pe baza unei VRS de 484,169 lei5, începând cu data de 01.12.2015;

2) obligarea pârâților la plata diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizației cuvenite potrivit pct. l, începând cu data de 09.04.2015 până la data de 15.07.2015, sume actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplică dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;

3) obligarea pârâtului Ministerului Apărării Naționale la includerea și asigurarea în bugetul parchetelor militare a sumelor necesare pentru plata diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizației cuvenite potrivit pct. 1, începând cu data de 09.04.2015până la data de 01.01.2018, sume actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Prin sentința nr. 5585/15.10.2019, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că potrivit art. 1 lit. c) din Capitolul VIII al legii nr. 153/2017, aceste prevederi reglementează salarizarea și celelalte drepturi salariale ale personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea.

Potrivit art. 7 din același act normativ, prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

Alin. (2) prevede că împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București

Se constată că în situația de față, contestându-se chiar încadrarea și calculul indemnizației, reîncadrarea neputându-se dispune decât printr-un ordin al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, legea instituie o procedură specială în fața ordonatorului de credite, urmată de o procedură judiciară în contencios administrativ.

Prin sentința nr. 167 din data de 10 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de reclamanți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII -a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile art. 7, Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și nici cele ale art. 7 alin. (1), Secțiunea 1, Cap. VIII din Anexa V a Legii 153/2017, deoarece cererea reclamanților nu reprezintă o plângere formulată împotriva ordinelor de stabilire a drepturilor salariale, nefiind solicitată anularea unor astfel de acte.

Având în vedere că reclamanții solicită exclusiv obligarea pârâților la plata unor drepturi bănești izvorâte dintr-un raport de muncă, Curtea apreciază că litigiul are natura unui conflict de muncă și nu de contencios administrativ, competența materială a instanței fiind astfel stabilită în raport de prevederile art. 266 Codul muncii.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Prin acțiunea dedusă judecății reclamanții - având funcția de procurori militari și personal auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare - au solicitat plata unor diferențe salariale, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale superioare celei stabilite în perioada de referință precizată în acțiune.

Potrivit prevederilor art. 7 din Anexa V la Legea nr. 153/2017, "(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București."

Înalta Curte constată că art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017 reglementează o procedură specială în situația personalului din justiție care contestă ordinul angajatorului prin care i-au fost stabilite drepturile salariale.

În cauză, reclamanții nu au urmat procedura prevăzută de art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, respectiv nu au formulat contestație împotriva modului de calcul al drepturilor salariale la Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ci s-au adresat instanței de judecată cu o acțiune ce vizează obligarea pârâților la recalcularea indemnizațiilor de încadrare.

În acest sens este de reținut că reclamanții au indicat, printre temeiurile de drept invocate, și dispozițiile art. 253 alin. (1) și (2), art. 266, art. 269, art. 272 și art. 275 din Codul muncii.

Obiectul și temeiul juridic al cererii de chemare în judecată sunt esențiale pentru corecta determinare a normelor de competență materială incidente în litigiu, cu respectarea principiului disponibilității, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanța se pronunță numai în limitele investirii.

În cauză, Curtea de Apel București a stabilit în mod corect că litigiul dedus judecății se referă la un conflict de muncă, având ca obiect plata unor drepturi salariale pe care reclamanții le consideră cuvenite și neplătite și deci competența de soluționare în primă instanță revine secțiilor specializate în materia litigiilor de muncă din cadrul tribunalelor.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII- a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., W., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție, Ministerul Apărării Naționale și secția Parchetelor Militare din Cadrul Parchetului de pe Lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție, în favoarea Tribunalului București, secția a VIII- a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2020.