ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1729/2020

HOTĂRÂRE

24.09.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1729/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 24 septembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă la 10 iulie 2019 sub dosar nr. x/2019, reclamanții: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., Si O. în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Apărării Naționale, secția Parchetelor Militare din Cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (SPM-PÎCCJ) au solicitat obligarea pârâtelor la:

1) reîncadrarea și recalcularea indemnizației de încadrare brute lunare și a celorlalte drepturi aferente, pe baza unei valori de referință sectorială (VRS) de 440,154 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, respectiv obligarea pârâților Ia plata diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizației cuvenite potrivit pct. 1, începând cu data de 9 aprilie 2015 până la data de 15 iulie 2015, sume actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;

2) obligarea pârâtului Ministerului Apărării Naționale la includerea și asigurarea în bugetul parchetelor militare a sumelor necesare pentru plata diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizației cuvenite potrivit pct. 1, începând cu data de 9 aprilie 2015 până la data de 1 ianuarie 2018, sume actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;

La termenul din 11 noiembrie 2019, tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetentei teritoriale a instanței în soluționarea litigiului, în considerarea faptului că reclamanții exercită activitatea de procurori militari și personal auxiliar de specialitate din cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iași, precum și a deciziei nr. 290/2018 a Curții Constituționale.

Prin sentința civilă nr. 1676/2019 din 11 noiembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanți, în favoarea Tribunalului Suceava.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile art. 1 și 2 se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor și grefierilor, sens în care s-a apreciat că nu se poate face o distincție între procurorii militari și procurorii care funcționează în cadrul celorlalte parchete care sunt în subordinea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece legea nu face o astfel de distincție, context în care a considerat că dispozițiile legale privind interpretarea art. 127 C. proc. civ. în lumina deciziei nr. 290/2018 a Curții Constituționale se aplică și în speța de față.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 19 martie 2020, sub același dosar nr. x/2019.

Tribunalul Suceava, secția I civilă, prin sentința nr. 434 din 22 iunie 2020 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanți, având ca obiect "drepturi salariale", în favoarea Tribunalului Iași, reținând că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. raportat la dispozițiile alin. (3) ale aceluiași articol.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Suceava și Tribunalul Iași s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 29 iulie 2020, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Iași.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate, Înalta Curte constată că reclamanții aflați la pozițiile 1-6 din tabelul anexă la cererea de chemare în judecată au calitatea de procurori militari în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iași, 7 reclamanți sunt grefieri în cadrul aceleiași unități de parchet, aflați la pozițiile 9-15 din tabel, iar 2 dintre reclamanți sunt pensionari, foști procurori militari aflați la pozițiile 7-8 din tabel .

În aceste condiții, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", raportat la dispozițiile alin. (3) ale aceluiași articol, potrivit cărora, "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor", ci dispozițiile de drept comun, respectiv art. 269 alin. (2) Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 ce prevăd că, în materia conflictelor individuale de muncă, competența revine instanței de la domiciliul/sediul sau locul de muncă al reclamantului.

În acest context, se reține că dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător, în calitate de reclamant, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.

Aceleași dispoziții se aplică și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, conform alin. (3) al articolului evocat anterior.

În acest sens, se reține că pentru a opera prorogarea legală de competență teritorială specială în favoarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate, este necesar ca reclamanții să aibă calitatea de procurori și personal auxiliar de specialitate la parchetul de pe lângă instanța competentă, potrivit legii, să judece litigiul său la parchetul de pe lângă instanța superioară celei competente să soluționeze pricina.

Or, în situația de față această condiție nu este îndeplinită având în vedere că din actele dosarului rezultă că reclamanții nu funcționează ca procurori și personal auxiliar de specialitate la parchetul de pe lângă instanța competentă să soluționeze cauza, respectiv, la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și nici la parchetul de pe lângă instanța superioară celei competente să soluționeze litigiul, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, desfășurându-și activitatea în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iași (majoritatea), iar doi dintre aceștia fiind pensionari.

Prin urmare, Înalta Curte reține că deși art. 127 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător, în calitate de reclamant, nu face distincție, în speța de față se constată că reclamanții procurori militari funcționează în cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Parchetelor Militare - Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iași, având competență teritorială extinsă pe linie penală la întreaga țară în cauzele privind infracțiunile comise de militari, în serviciu sau în afara serviciului, potrivit art. 39 C. proc. pen., astfel că fiind vorba despre o normă specială, de excepție, aceasta este de strictă interpretare (exceptio est strictissimae interpretationis et aplicationis), ceea ce înseamnă că aceasta nu trebuie extinsă la alte situații, pe care norma juridică respectivă nu le prevede, așa încât, ipoteza reglementată de alin. (1) al art. 127 C. proc. civ., în cazul procurorilor și grefierilor din cadrul parchetelor militare nu este similară cu cea a procurorilor ce instrumentează dosare aflate pe rolul parchetelor care nu sunt militare.

În ceea ce privește decizia nr. 290/2018 a Curții Constituționale, se constată că aceasta nu se aplică și în speța de față, întrucât la data înregistrării acțiunii pe rolul Tribunalului Iași - 11 iulie 2019, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. fusese modificat prin Legea nr. 310/2018, iar considerentele acesteia nu vizează situația din cauza pendinte.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Iași.