ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1089/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06 decembrie 2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat revocarea ordinului de salarizare nr. x din 28.09.2016 și emiterea altui ordin de salarizare, cu aplicabilitate de la data de 01.08.2016, în care drepturile salariale ale reclamantului să fie stabilite la nivelul maxim pentru funcția similară, respectiv o indemnizație de încadrare brută lunară de 7597 RON și un cuantum al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității de 1126 RON.

Prin cererea înregistrată la data de 21 decembrie 2016, reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată, adăugând un petit prin care a solicitat emiterea unui nou ordin de salarizare, cu aplicabilitate de la data de 01.08.2016, prin care drepturile salariale ale reclamantului să fie stabilite la nivelul maxim pentru funcțiile similare, nivel maxim stabilit prin considerentele deciziei nr. 794/15.12.2016, pronunțate de Curtea Constituțională, respectiv prin includerea indemnizației de 18%, stabilită prin O.G. nr. 10/2007.

Prin încheierea din 10 aprilie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I din C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Împotriva încheierii din data de 10 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și reluarea judecății cauzei.

În dezvoltarea recursului, reclamantul a susținut că, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța putea continua judecarea cauzei chiar dacă părțile nu se înfățișează la strigarea pricinii.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de motivul de casare invocae, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 411 alin. (1) C. proc. civ., republicat:

"Judecătorul va suspenda judecata: 1. când amândouă părțile o cer; 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Instanța de fond a suspendat judecata cauzei, reținând că sunt îndeplinite condițiile stipulate de art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I C. proc. civ., întrucât părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, măsură procedurală pe care Înalta Curte o apreciază a fi legală și temeinică.

Critica de nelegalitate formulată de recurentul-reclamant, prin care susține că a solicitat judecarea cauzei în lipsă prin cererea de chemare în judecată, nu este confirmată de conținutul acțiunii și nici de cuprinsul cererii modificatoare. Totodată, recurentul-reclamant nu a făcut dovada depunerii unei alte cereri scrise, prin care să se fi formulat solicitarea judecării cauzei în lipsă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă și nici nu s-a prezentat la strigarea pricinii, la termenul de judecată din 10 aprilie 2017, astfel încât prima instanță nu putea soluționa cauza în lipsa părților, nefiind întrunite condițiile privind aplicarea dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de ședință din 10 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2018.