ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3342/2018

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătății și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să aprobe modificarea statului de organizare a Spitalului Județean de Urgență Craiova, în sensul modificării funcției pe care este încadrată din asistent medical principal în asistent medical principal cu studii superioare, începând cu data de 8 octombrie 2012 și să dispună Spitalului Județean de Urgență Craiova să o promoveze în funcția de asistent medical principal cu studii superioare începând cu aceeași dată, să fie obligat pârâtul să dispună către Spitalul Județean de Urgență Craiova ca acesta să îi plătească diferențele dintre salariul de încadrare plătit și salariul de încadrare în urma absolvirii studiilor superioare, cu toate sporurile aferente și dobânda legală de la data formulării cererii, 8 octombrie 2012, până la data plății efective și în continuare, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 7483/2015 din 11 decembrie 2015 Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la nr. x/2015.

Prin Sentința civilă nr. 4/2016 din 13 ianuarie 2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca neîntemeiată.

Curtea de apel a reținut că temeiul în drept al acțiunii reclamantei îl reprezintă art. 196 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, introdus prin O.U.G. nr. 35 din 27 iunie 2012, dispoziție legală care a suferit mai multe modificări până la promovarea acțiunii în cauza dedusă judecății, ultima modificare a acestei dispoziții legale fiind făcută prin Legea nr. 358 din 18 decembrie 2013, incidentă în speța dedusă judecății, raportat la care refuzul pârâtului de a aproba modificarea statului de funcții al Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova, astfel încât să permită încadrarea reclamantei ca asistent medical principal cu studii superioare, este justificat legal.

A constatat că reclamanta este încadrată ca asistent medical principal radiologie și a absolvit cursurile Facultății de Medicină cu titlul de "asistent medical generalist", iar pentru a beneficia de încadrarea în funcția de asistent medical principal cu studii superioare trebuia să fi absolvit studii superioare în profilul în care își desfășoară activitatea, respectiv profil paraclinic, neputând fi reținut ca întemeiat argumentul reclamantei în sensul că prin "profil" în sensul dispoziției legale analizate se înțelege generic "asistență medicală", spre deosebire de alte profile de studii nonmedicale, fiind evident că aceasta are în vedere mai multe categorii de profile medicale: clinic, paraclinic, medicină dentară etc., iar nu profilul generic de asistență medicală, condiția pentru încadrarea în funcția de asistent medical principal cu studii superioare fiind aceea ca asistentul medical principal să fi urmat studii superioare în profilul medical în care este încadrat.

Împotriva Sentinței civile nr. 4/2016 din 13 ianuarie 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta A., cu invocarea dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, a solicitat modificarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin cererea de chemare în judecată a invocat faptul că prin adresa nr. x/2012 Spitalul Clinic Județean de Urgenta Craiova i-a comunicat decizia prin care s-a stabilit că nu poate fi promovată pe funcția de asistent medical principal cu studii superioare, cu motivarea că a absolvit Facultatea de Asistență Medicală în specializarea Medicină Generală și că, deși angajată ca asistent medical principal de medicină generală, este încadrată în cadrul secției Radiologie a spitalului, opinie pe care o împărtășește și Ministerul Sănătății.

A dat în judecată Spitalul Clinic Județean de Urgenta Craiova, prin sentința nr. 6383 din 12 noiembrie 2014 Tribunalul Dolj a respins cererea sa, iar în apel Curtea de Apel Craiova, împotriva unei practici unitare a acestei instanțe, a respins apelul prin Decizia nr. 1026 din 26 februarie 2015, prin care reține că nu i se poate imputa Spitalului Clinic Județean de Urgentă Craiova refuzul de a o promova, ci Ministerului Sănătății. În atare situație, a apreciat că Ministerul Sănătății este pe deplin responsabil de refuzul Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova de a o promova, responsabilitate și culpă stabilite în mod irevocabil prin Decizia nr. 1206 din 26 februarie 2015 a Curții de Apel Craiova.

Curtea de Apel Craiova, prin sentința recurată, respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Sănătății în mod corect, însă face aceeași interpretare greșită a dispozițiilor art. 196 din Legea nr. 95/2006, în sensul că se raportează la forma acestui articol adoptată prin Legea nr. 358/2013. În mod concret, Curtea de Apel Craiova nu se putea raporta la forma art. 196 din Legea nr. 95/2006 așa cum a fost adoptat prin Legea nr. 358/2013, deoarece, față de data de 8 octombrie 2012, data la care i s-a comunicat refuzul de a fi promovată, această formă nu era în vigoare.

La data de 8 octombrie 2012 era în vigoare forma simplă, într-un singur alineat, a art. 196, așa cum a fost introdus în Legea nr. 95/2006 prin O.U.G. nr. 35/2012, alineat care stabilește în mod imperativ că "asistenții medicali încadrați în unitățile sanitare publice în baza diplomei/certificatului de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate care au dobândit gradul de principal și ulterior au absolvit studii superioare în profilul acesta se încadrează în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite cu menținerea gradului de principal și al gradației avute la data promovării". Interpretând acest text de lege, pârâtul avea obligația să o promoveze prin încadrarea în funcția de asistent medical principal cu studii superioare începând cu data formulării cererii sale, respectiv data de 08 octombrie 2012, și să-i plătească salariul aferent acestei promovări începând cu acea dată. Art. 196 din Legea nr. 95/2006 se referă la studii superioare în profil și nu în specialitate, mai ales că, atunci când s-a elaborat actul normativ în această ultimă variantă, legiuitorul a avut în vedere cu siguranță profilul și nu specialitatea, deoarece în România există în cadrul universităților de medicină Facultatea în profilul "asistență medicală" și nu exista niciun fel de facultate într-o anume specialitate medicală.

Când legiuitorul s-a referit la "profil", ca o condiție a promovării absolvenților cu studii superioare, a avut în vedere faptul că asistenții medicali principali puteau fi promovați după absolvirea studiilor superioare în profil asistență medicală, și nu puteau fi promovați spre exemplu cei care aveau studii superioare absolvite în alte profiluri (istorie, drept, filozofie, psihologie, mecanică, etc). Nu există în textul de lege nicio referire la specialitatea pe care asistenții medicali principali erau încadrați înainte de absolvirea studiilor superioare, iar interpretarea textului de lege nu poate fi alta.

Este o evidentă încălcare și a dispozițiilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, atât în ceea ce privește încălcarea art. 1 din Protocolul Adițional referitor la protecția dreptului de proprietate, cât și a normelor cu privire la nediscriminarea persoanelor indiferent de criteriu. Astfel, este evidentă discriminarea sa în raport cu colegii săi din aceeași instituție sanitară promovați anterior sau ulterior introducerii cererii sale, cât și cu ceilalți colegi din celelalte unități sanitare publice care au soluționat favorabil cererile acestora. Dreptul la salariul corespunzător, în situația sa, descrisă mai sus, decurge din lege și trebuie respectat întocmai.

În concluzie, Curtea de Apel Craiova trebuia sa admită cererea sa de chemare în judecată, așa cum a fost formulată, interpretând, așa cum a arătat, textul de lege în vigoare la 8 octombrie 2012. Îndeplinea la acea dată cele două condiții cumulative pentru a fi promovată pe funcția de asistent medical principal cu studii superioare, și anume: avea gradul de asistent medical principal și absolvise studii superioare în profil asistență medicală, condiții ce obligau imperativ angajatorul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova să o promoveze pe funcția prevăzută cu studii superioare.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că între reclamantă și pârât nu există niciun fel de raport juridic, de muncă sau de serviciu, susținerile reclamantei cu privire la prevederile art. 196 din Legea nr. 95/2006, în vigoare la data de 8 octombrie 2012, nu au relevanță, în prezent fiind în vigoare art. 207 din Legea nr. 95/2006, chestiunea încadrării reclamantei a fost tranșată definitiv în Dosarul nr. x/2014, în sensul respingerii acțiunii reclamantei. Din textul introdus prin O.U.G. nr. 35/2012 rezultă că încadrarea pe o funcție cu studii superioare era condiționată de profilul studiilor absolvite, acestea trebuind să fie aceleași, sintagma "în profilul acestora" referindu-se la specialitatea studiilor postliceale sau superioare de scurtă durată pe care se realizase încadrarea.

Pentru a înlătura orice dubiu în sensul acestei interpretări, textul în vigoare la data de 24 decembrie 2013 a clarificat condiția de încadrare pe o funcție cu studii superioare a asistenților medicali absolvenți de studii sanitare postliceale sau superioare de scurtă durată într-o specializare de profil clinic, explicând în alin. (2) ce specializări sunt vizate (asimilate profilului clinic): asistent medical generalist, asistent medical obstetrică-ginecologie, asistent medical de pediatrie, asistent medical de ocrotire.

Mai mult, în conformitate cu prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, activitățile de îngrijiri generale de sănătate prevăzute la art. 6 se exercită în România cu titlul profesional de asistent medical generalist. Activitățile de îngrijiri de sănătate prevăzute la art. 7, care au ca scop asigurarea sănătății materne și a nou-născutului, se exercită în România cu titlul profesional de moașă. Activitățile asistentului medical se exercită în baza titlurilor oficiale de calificare în profesia de asistent medical/tehnician prevăzute în anexa nr. 3. În conformitate cu prevederile anexei nr. 2 la Ordinul MECTS nr. 4864/2002 privind unitățile de competență care pot fi dobândite în urma calificării prin liceu - filiera tehnologică și școala postliceală, unitățile de competență ale asistentului medical de radiologie, poz. nr. 60, sunt distincte de unitățile de competență ale asistentului medical generalist, poz. nr. 54.

Prin urmare, nu există posibilitatea promovării în funcție dintr-un profil paraclinic într-o funcție în profil clinic, specializarea radiologie fiind distinctă de specializarea clinică de asistent medical generalist, Legea nr. 95/2006 conținând prevederi speciale, derogatorii de la Legea nr. 284/2010, participarea la examenele radiologice efectuate de medic, de exemplu, nefiind compatibile cu acordarea îngrijirilor pentru situații de urgență,

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întrunește cerințele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 19 martie 2018, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea actului către părți, conform alin. (4) al aceluiași articol. Părțile nu au depus punct de vedere asupra raportului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 11 iunie 2018, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, ce vor fi analizate, raportat la conținutul acestora, prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta A., asistent medical principal în cadrul secției Radiologie a Spitalului Județean de Urgență Craiova, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Sănătății să fie obligat să aprobe modificarea statului de organizare a Spitalului Județean de Urgență Craiova, în sensul modificării funcției pe care este încadrată din asistent medical principal în asistent medical principal cu studii superioare, începând cu data de 08 octombrie 2012, și să dispună Spitalului Județean de Urgență Craiova să o promoveze în funcția de asistent medical principal cu studii superioare începând cu aceeași dată.

Cererea a fost formulată ca urmare a faptului că reclamanta a absolvit cursurile Facultății de Medicină din cadrul Universității "Lucian Blaga" Sibiu, specializarea medicină generală, cu titlul de "asistent medical generalist", iar prin cererea înregistrată la nr. 30928 din 8 octombrie 2012 adresată Spitalului Județean de Urgență Craiova a solicitat promovarea pe funcția de asistent medical principal cu studii superioare.

Spitalul Județean de Urgență Craiova s-a adresat Ministerului Sănătății cu propunerea de transformare a posturilor în vederea promovării în funcții cu studii superioare a salariaților ce au absolvit studii superioare de lungă sau scurtă durată, ulterior încadrării, între care și reclamanta. Prin Adresa nr. x/2012, Ministerul Sănătății a comunicat că a aprobat transformarea posturilor în vederea promovării în funcții cu studii superioare a salariaților ce au absolvit studii superioare de lungă sau scurtă durată doar pentru salariații care au absolvit studii în specializarea corespunzătoare încadrării, fiind respinsă propunerea de transformare a posturilor pentru persoanele ale căror studii au fost realizate în specializări diferite decât cele pentru care sunt încadrați și salarizați.

Prin Adresa nr. x/2012, Spitalul Județean de Urgență Craiova i-a comunicat reclamantei că nu poate fi promovată pe funcția solicitată, deoarece este angajată în cadrul secției Radiologie a Spitalului Clinic Județean de Urgență Craiova și este absolventă a Facultății de Asistență Medicală în specializarea "medicină generală".

Anterior prezentei cereri de chemare în judecată, reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată ce a format obiectul Dosarului nr. x/2014 al Tribunalului Dolj, prin care a solicitat să fie obligat pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova la promovarea sa pe funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite, cu menținerea gradului de asistent medical principal, începând cu data de 8 octombrie 2012.

Prin Sentința nr. 6383 din 12 noiembrie 2014, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea formulată de reclamantă. A reținut că aceasta este asistent medical principal radiologie, specialitate medicală cu profil paraclinic, și, ca urmare, pentru a beneficia de încadrarea solicitată, studiile trebuie obligatoriu să fi fost absolvite în profilul paraclinic respectiv, astfel că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi încadrată într-o funcție superioară corespunzătoare studiilor.

Prin Decizia nr. 1026 din 26 februarie 2015, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă A. A reținut că, din conținutul dispozițiilor art. 7 alin. (3), art. 14 alin. (4) din H.G. nr. 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății, rezultă că Ministerului Sănătății, ca ordonator de credite, i-a fost rezervată prerogativa modificării statului de funcții, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile legale pentru promovare, iar în cauză Ministerul Sănătății a decis respingerea propunerii de aprobare a transformării postului, reținând că reclamanta nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi promovată, fiind absolventă cu diplomă de licență în specializarea medicină generală, altă specializare decât cea pe care este încadrată și salarizată, astfel că, având în vedere că transformarea postului în vederea promovării reclamantei nu a fost aprobată de către Ministerul Sănătății, spitalul nu putea realiza promovarea reclamantei pe funcția de asistent medical principal cu studii superioare, întrucât nu era asigurată salarizarea necesară unui astfel de post, ce nu se regăsea în structura sa organizatorică.

Motivele de recurs invocate de recurentă, care vizează interpretarea dispozițiilor art. 196 din Legea nr. 95/2006, forma în vigoare la data de 8 octombrie 2012, data la care reclamanta a formulat cerere pentru promovarea în funcția de asistent medical principal cu studii superioare, cu privire la care i s-a comunicat refuzul Ministerului Sănătății, sunt nefondate.

Într-adevăr, la data de 08 octombrie 2012, data formulării cererii prin care reclamanta a solicitat promovarea în funcția de asistent medical principal cu studii superioare, ca urmare a căreia Spitalul s-a adresat Ministerului Sănătății cu propunerea de transformare a posturilor în vederea promovării în funcții cu studii superioare a salariaților ce au absolvit studii superioare, la care Ministerul Sănătății a răspuns prin Adresa nr. x/2012, erau în vigoare dispozițiile art. 196 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost introdus prin O.U.G. nr. 35/2012 (de la 30 iunie 2012), potrivit cărora "Asistenții medicali încadrați în unitățile sanitare publice în baza diplomei/certificat de studii postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate care au dobândit gradul de principal și ulterior au absolvit studii superioare în profilul acestora se încadrează în funcția corespunzătoare studiilor superioare absolvite cu menținerea gradului principal și a gradației avute la data promovării".

Raportat la aceste dispoziții, refuzul Ministerului Sănătății este justificat. Reclamanta, încadrată în funcția de asistent medical principal radiologie, a absolvit cursurile Facultății de Medicină, specializarea "medicină generală", studiile superioare absolvite fiind, așadar, într-o specializare diferită de cea în care este încadrată.

Nu pot fi reținute susținerile recurentei privind faptul că, atunci când legiuitorul s-a referit la "profil" a avut în vedere absolvirea studiilor superioare în profil asistență medicală, și nu în alte profiluri (istorie, drept, filozofie, psihologie, mecanica, etc) și faptul că nu există în textul de lege nicio referire la specialitatea pe care asistenții medicali principali erau încadrați înainte de absolvirea studiilor superioare.

Din dispozițiile art. 196 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, astfel cum a fost introdus prin O.U.G. nr. 35/2012, rezultă că încadrarea în funcția corespunzătoare studiilor superioare era condiționată de profilul studiilor absolvite. Expresia "în profilul acestora" se referă la specialitatea studiilor postliceale sau superioare de scurtă durată în baza cărora au fost încadrați asistenții medicali care au dobândit gradul de principal

Legiuitorul a avut în vedere asistenții medicali încadrați în baza diplomei/certificatului de studii postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate care au dobândit gradul de principal și absolvirea studiilor superioare în profilul acestora, așadar a studiilor postliceale sau superioare de scurtă durată de specialitate în baza cărora sunt încadrați.

O.U.G. nr. 144/2008, actul normativ care reglementează exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moașă și a profesiei de asistent medical, precum și organizarea și funcționarea Ordinului Asistenților Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenților Medicali din România, și care a transpus Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale, distinge între profesia de asistent medical generalist, profesia de moașă și profesia de asistent medical și prevede la art. 1 că acestea se exercită de persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia de asistent medical generalist, în profesia de moașă și, respectiv, de asistent medical.

Potrivit art. 2, alin. (1) lit. b), termenul de asistent medical generalist desemnează numai titularii unuia dintre titlurile oficiale de calificare prevăzute în anexa nr. 1 (care se referă la titluri oficiale de calificare de asistent medical generalist), abilitați să acorde îngrijiri generale de sănătate al căror conținut este prevăzut la art. 6, termenul de moașă desemnează numai titularii unuia dintre titlurile oficiale de calificare prevăzute în anexa nr. 2 (care se referă la titluri oficiale de calificare de moașă), abilitați să acorde îngrijirile de sănătate ale căror conținut și caracteristici sunt prevăzute la art. 7 (lit. c), iar alin. (2) prevede că profesia de asistent medical se exercită cu titlurile oficiale de calificare de asistent medical/tehnician, conform specializării prevăzute în anexa nr. 3 (care se referă la titluri oficiale de calificare de asistent medical/tehnician).

Art. 5 distinge între activitățile de îngrijiri generale de sănătate prevăzute la art. 6, care se exercită în România cu titlul profesional de asistent medical generalist, activitățile de îngrijiri de sănătate prevăzute la art. 7, care au ca scop asigurarea sănătății materne și a nou-născutului, care se exercită în România cu titlul profesional de moașă, și activitățile asistentului medical se exercită în baza titlurilor oficiale de calificare în profesia de asistent medical/tehnician prevăzute în anexa nr. 3.

Rezultă că profesiile de asistent medical generalist și asistent medical se exercită cu titluri oficiale de calificare diferite, beneficiind de formare specifică, și vizează activități și competențe distincte.

În acest sens, este de observat că, la data introducerii art. 196 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, prin O.U.G. nr. 35/2012, prin Hotărârea Guvernului nr. 966/2011 pentru aprobarea Nomenclatorului domeniilor și al specializărilor/programelor de studii universitare, a structurii instituțiilor de învățământ superior, a domeniilor și programelor de studii universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, a locațiilor geografice de desfășurare, a numărului de credite de studii transferabile pentru fiecare program de studii universitare, formă de învățământ sau limbă de predare, precum și a numărului maxim de studenți care pot fi școlarizați, emisă în temeiul art. 138 alin. (5) din Legea educației naționale nr. 1/2011, erau prevăzute, în domeniul "Sănătate", atât specializarea "asistență medicală generală", cât și "radiologie și imagistică". Aceste specializări erau reglementate și anterior, prin hotărârile de guvern emise în baza art. 60 din Legea învățământului nr. 84/1995: H.G. nr. 749 din 24 iunie 2009 pentru aprobarea Nomenclatorului domeniilor, a structurilor instituțiilor de învățământ superior și a specializărilor/programelor de studii universitare de licență acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu organizate de acestea, H.G. nr. 635 din 11 iunie 2008 privind structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările/programele de studii universitare de licență acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu organizate de acestea, H.G. nr. 676/2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea.

Ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de dispozițiile legale privind studiile superioare absolvite, refuzul pârâtului este justificat, iar cererea reclamantei de obligare a acestuia să aprobe modificarea statului de organizare a Spitalului Județean de Urgență Craiova, în sensul modificării funcției pe care este încadrată din asistent medical principal în asistent medical principal cu studii superioare, începând cu data de 08 octombrie 2012, este neîntemeiată.

Motivele de recurs referitoare la încălcarea dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale cu privire la nediscriminarea persoanelor indiferent de criteriu, raportat la colegii reclamantei din aceeași instituție sanitară promovați anterior sau ulterior introducerii cererii sale, cât și cu ceilalți colegi din celelalte unități sanitare publice care au soluționat favorabil cererile acestora, și la încălcarea art. 1 din Protocolul Adițional referitor la protecția dreptului de proprietate, raportat la dreptul la salariul corespunzător, care decurge din lege și trebuie respectat întocmai, sunt, de asemenea, nefondate.

Diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atunci când sunt tratate în mod diferit, cu excepția justificării obiective și raționale, persoane aflate în situații comparabile.

În cauză nu se pune problema unei încălcări a principiului nediscriminării, deoarece tratamentul diferențiat, constând în reglementarea aplicabilă, stabilită de legiuitor, se raportează la situația diferită în care se află destinatarii normelor legale, rezultând din încadrarea în funcție și specializarea studiilor superioare absolvite. Reclamanta nu se află în aceeași situație cu persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind studiile superioare absolvite pentru încadrarea în funcția corespunzătoare acestora. Simpla susținere că unor persoane li s-ar fi soluționat favorabil cererea nu conduce, de asemenea, la o altă concluzie, întrucât principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru a obține un anumit tratament, cu încălcarea legii.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut în mod constant că dreptul de creanță reprezintă un "bun", în sensul art. 1 din Primul protocol adițional la Convenție când are un temei suficient în dreptul intern, de exemplu în cazul în care este confirmat de o jurisprudență consacrată a instanțelor sau atunci când reclamantul poate pretinde că are cel puțin o "speranță legitimă" de a-l vedea concretizat (Hotărârea din 28 septembrie 2004 în Cauza Kopecky contra Slovaciei, Hotărârea din 21 februarie 2008 în Cauza Driha contra României, Hotărârea din 6 decembrie 2011 în Cauzele Felicia Mihăieș contra României și B. împotriva României). Eventualul salariu ce ar putea fi obținut ca urmare a încadrării pe o funcție corespunzătoare studiilor superioare, în condițiile în care nu sunt îndeplinite condițiile legale în acest sens, nu reprezintă un bun în sensul art. 1 din Primul protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel că nu se pune problema unei limitări a dreptului de proprietate.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.