ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 434/2018

Asupra contestație în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Obiectul contestației în anulare

Prin Decizia nr. 356 din 9 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție - și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, a respins excepția nulității recursului formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală invocată de către recurenta-reclamantă A. S.R.L., a admis recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3567 din 22 decembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a casat, în parte, sentința atacată în sensul că a dispus suspendarea actelor contestate și în privința sumei de 578.984 RON reprezentând impozit pe profit și accesorii aferente acestei sume.

Totodată, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

De asemenea, a respins recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

În argumentele expuse în susținerea soluției, instanța a reținut că pentru a interveni suspendarea judiciară a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

Pe de altă parte, arată instanța, condiția existenței cazului "bine justificat", lăsată de legiuitor la aprecierea și înțelepciunea judecătorului sub aspectul conținutului său, presupune ca asupra legalității actului administrativ să planeze o puternică îndoială, iar aceasta să fie evidentă fără a se intra în cercetarea pe fond a dispozițiilor actului, respectiv a consecințelor juridice pe care le-a produs.

Înalta Curte a apreciat că, în cauză, reclamanta a prezentat suficiente elemente care să conducă la existența unor îndoieli serioase în ceea ce privește legalitatea actelor administrative contestate.

Deci, există suficiente indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate, fără însă ca prin aceasta, să antameze sau să anticipeze analiza pe fond, a conținutului și legalității actelor administrative contestate.

De asemenea, Înalta Curte a reținut că și cerința pagubei iminente ce s-ar produce reclamantei în cazul executării imediate este îndeplinită în cauză.

În plus, executarea actelor în discuție, la acest moment, are un evident impact și asupra celorlalte obligații patrimoniale ale reclamantei, inclusiv față de angajați, colaboratori ori în virtutea altor angajamente asumate.

Astfel fiind, Înalta Curte a constatat că susținerile și criticile recurentei- reclamante sunt întemeiate, iar instanța de fond în mod greșit a respins cererea de suspendare în ceea ce privește suma de 578.984 RON reprezentând impozit pe profit și accesorii aferente acestei sume.

De altfel, la pronunțarea deciziei, Înalta Curte are în vedere și faptul că prin sentința civilă nr. 3409 din 17 decembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în anularea actelor administrative a căror suspendare se solicită în cauza de față.

În ceea ce privește recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, instanța de control judiciar a reținut că pentru argumentele exprimate mai sus, susținerile recurentei-pârâte sunt neîntemeiate și nu pot fi primite.

Motivele și temeiul legal al contestației în anulare

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 25 octombrie 2017, pârâta a înțeles să promoveze prezenta contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 3516 din 9 decembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal

Invocând ca temei legal al contestației în anulate dispozițiile art. 503 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea a solicitat anularea deciziei și, rejudecând recursul, respingerea acestuia, ca nefondat.

În acest sens, după o prezentare a situației de fapt a cauzei, contestatoarea apreciază că, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală având în vedere că a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art. art. 78 alin. (3) din C. proc. civ., aducând astfel un prejudiciu acesteia.

Așadar, prin soluția pronunțată, instanța de recurs a încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

Apărările formulate în cauză

Intimata A. S.R.L., a depus întâmpinare prin care a înțeles să invoce, pe cale de excepție, inadmisibilitatea prezentei contestații în anulare.

Pe fond, a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată, având în vedere că argumentele prezentate in susținerea admiterii contestației în anulare exced dipozițiilor prevăzute de art. 503 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Considerentele și soluția asupra contestației în anulare

Contestația în anulare de față, urmează a fi respinsă, în raport de temeiul de drept invocat și raportat la motivele înfățișate de contestatoare, în considerarea celor ce succed:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, anularea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., indicat de contestatoare ca temei de drept al cererii, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Se observă că textul cuprins la art. 503 alin. (2) pct. 2 din cod are în vedere erorile materiale, respectiv cele de ordin formal, procedural săvârșite involuntar cu ocazia judecății și nu greșeli de judecată, cum ar fi aprecierea probelor, interpretarea unor dispoziții legale sau rezolvarea unui incident procedural.

Or, deși contestatoarea a precizat că este vorba de o greșeală materială în sensul avut în vedere de textul de lege menționat, o atare susținere nu poate fi primită, în contextul în care prin calea de atac exercitată se urmărește, în fapt, schimbarea regimului căilor de atac cărora le este supusă hotărârea pronunțată în revizuire.

Se reține deci că pentru a învesti instanța cu calea extraordinară de atac a contestației în anulare, se impune ca și criticile formulate să se circumscrie ipotezelor prevăzute de respectivele texte de lege.

Se observă însă că în speță, criticile formulate vizează reinterpretarea unor dispoziții procedurale referitoare la aplicarea de către instanță a prevederilor art. 78 alin. (2) și alin. (3) din C. proc. civ., în sensul încălcării unui norme de drept procedural la momentul introducerii acesteia în cauză,

Prin urmare, se reține că demersul judiciar nu poate fi primit în condițiile în care motivele invocate nu se încadrează în textul de lege menționat, atâta timp cât pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate, după cum s-a arătat, decât erori materiale de ordin formal, procedurale.

Nu sunt întemeiate nici susținerile contestatoarei referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, pe considerentul că instanța de recurs a interpretat greșit aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 78 alin. (2) din C. proc. civ.

Reglementarea în discuție nu constituie însă o încălcare a dreptului la un proces echitabil, din perspectiva nerespectării principiului egalității armelor, având în vedere, în primul rând, faptul că atât recursul cât și contestația în anulare sunt căi extraordinare de atac.

Promovarea unei contestații în anulare presupune raportarea la niște motive limitative, pe care partea care exercită calea de atac le cunoaște când recurge la o atare procedură judiciară.

Pe de altă parte accesul la justiție nu este un drept absolut, ci unul ce poate implica limitări, cât timp acestea sunt rezonabile și proporționale cu scopul urmărit. Pe de altă parte, un aspect esențial al dreptului de acces efectiv la o instanță de judecată îl constituie principiul securității raporturilor juridice civile, potrivit căruia o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă nu poate, în baza dreptului de acces la justiție, să fie repusă în discuție, decât în circumstanțe absolut excepționale, iar reglementarea căilor extraordinare de atac satisface această exigență.

Nu se poate aprecia că prin modalitatea în care legiuitorul a înțeles să reglementeze condițiile de exercitare a contestației în anulare s-ar încălca principiul egalități armelor, atât timp cât ambele părți au posibilitatea expunerii argumentelor, iar acestea sunt analizate de instanță.

Se constată că instanța de recurs a analizat temeinicia și legalitatea actelor atacate raportat la întreg materialul probator administrat în cauză textele legale incidente și apărările formulate de părți.

Dreptul la apărare nu este garantat fără restricții. Aceste restricții trebuie să răspundă însă efectiv unor obiective de interes general urmărite de măsura în cauză și să nu constituie, în raport cu scopul urmărit, o încălcare vădită și disproporționată a drepturilor astfel garantate.

De altfel, în acord cu jurisprudența consecventă a CEDO, reliefată de exemplu prin soluțiile pronunțate în cauzele Mitrea c. României (nr. x/2008) și B. c. României (nr. x/2009), că în lipsa unei circumstanțe substanțiale și imperative, de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, admiterea unei contestații în anulare sau a unei revizuiri, constituie o încălcare a principiului securității raporturilor juridice și, prin aceasta, o încălcare a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În concluzie, se constată, că în realitate, ceea ce constituie obiectul criticii rezidă în nemulțumirea contestatoarei în raport de modul de soluționare al litigiului, respectiv constatările instanței de recurs.

Contestația în anulare nu implică însă reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor, aceasta, de altfel, nefiind permis nici în recurs, în raport de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Se reține deci că pentru a învesti instanța cu calea extraordinară de atac a contestației în anulare, se impune ca și criticile formulate să se circumscrie ipotezelor prevăzute de aceste texte de lege.

Prin urmare, Înalta Curte reține că demersul judiciar nu poate fi primit, sens în care, contestația în anulare urmează a fi respinsă, ca atare.

Obligația de plată a cheltuielilor de judecată are ca temei culpa procesuală a părții care a provocat aceste cheltuieli și reprezintă obiect al raportului juridic născut între partea care a căzut în pretenții și partea adversă, așa cum dispun prevederile art. 453 C. proc. civ.

Însă, Înalta Curte, având în vedere, lipsa de proporționalitate dintre circumstanțele cauzei și cuantumul sumei achitate cu titlu de onorariu avocațial, va face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. care prevăd că onorariile avocațiale pot fi micșorate de instanță chiar și din oficiu astfel că va obliga contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 RON, către intimata A. S.R.L.

Temeiul legal al soluției adoptate

În consecință, constatând că în cauză nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 503 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., astfel că se va respinge prezenta contestație în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge contestația în anulare declarată de Direcția Generală a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii împotriva Deciziei nr. 3516 din 09 decembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2014.

Obligă contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 RON, către intimata A. S.R.L., cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 februarie 2018.