ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3491/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.05.2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele A. S.R.L., B. S.R.L. și C. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministrul Finanțelor Publice și Comisia Fiscală Centrală, suspendarea executării efectelor Ordinului nr. 1210/2014 emis de Ministerul Finanțelor Publice și ale Deciziei nr. 5/2014 emisă de Comisia Fiscală Centrală, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare. Cerere de suspendare formulată de reclamante a fost întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Prin încheierea pronunțată în data de 22 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării efectelor Ordinului nr. 1210/2014 emis de Ministerul Finanțelor Publice și ale Deciziei nr. 5/2014 emisă de Comisia Fiscală Centrală, formulată de reclamante.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantele A. S.R.L., B. S.R.L. și C. S.R.L. prin care au solicitat în principal casarea încheierii recurate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe cale de consecință admiterea cererii de suspendare a efectelor Ordinului nr. 1210/2014 emis de Ministerul Finanțelor Publice și ale Deciziei nr. 5/2014 emisă de Comisia Centrală Fiscală.

În subsidiar, reclamantele au solicitat casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În critica încheierii recurate, reclamantele au susținut că aceasta nu este motivată, instanța de fond menționând numai faptul că analiza cererii de suspendare ar echivala cu o pronunțare asupra motivelor de nelegalitate a actelor atacate. Atât cu privire la analiza îndeplinirii condiției cazului bine justificat, cât și a condiției pagubei iminente, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a criticilor formulate de părți.

În susținerea cererii de recurs reclamantele au precizat că încheierea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material din Legea nr. 554/2004.

Reclamantele afirmă că instanța de fond a reținut greșit prin încheierea recurată că o instanță de judecată nu se poate pronunța asupra aparenței unei stări de drept, fără a prejudeca fondul cauzei.

Încheierea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor care reglementează principiul securității juridice, principiul neretroactivității, principiul eficienței impunerii și principiul certitudinii impunerii. Prin nerespectarea acestor principii, reclamantele confirmă vădita nelegalitate a Ordinului nr. 1210/2014 și a Deciziei nr. 5/2014, motiv pentru care aparența de nelegalitate a actelor contestate rezultă fără echivoc.

În drept, reclamantele au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare la cererea de recurs, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 1210/2014 emis de Ministerul Finanțelor Publice și a Deciziei nr. 5/2014 emisă de Comisia Fiscală Centrală, până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

În analiza criticilor invocate prin cererea de recurs, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiat, având în vedere că instanța de fond a prezentat în conținutul hotărârii recurate, elementele de fapt și de drept care au condus la aprecierea sa, conform căreia în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Totodată în cuprinsul încheierii nu există motive contradictorii, ori străine de natura cauzei, considerentele acesteia respectând prevederile art. 425 C. proc. civ., republicat, privitoare la conținutul hotărârii. Instanța de fond a analizat în limitele instituite de procedura de soluționare a cererii de suspendare, argumentele reclamantei în susținerea îndeplinirii în cauză a condiției cazului bine justificat și a condiției prevenirii pagubei iminente, prezentând în considerente raționamentul său, în susținerea hotărârii pronunțată.

Înalta Curte, în ceea ce privește criticile invocate prin cererea de recurs, ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, prin care recurentele-reclamante susțin că în cauză se face dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, le apreciază, ca fiind întemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond (...)"

Prin urmare, pentru suspendarea executării actului administrativ, trebuie îndeplinite trei condiții: reclamantele să se fi adresat autorității emitente cu o cerere având ca obiect anularea în tot sau în parte a actului administrativ a cărui suspendare o solicită; să existe un caz bine justificat și măsura suspendării să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente.

Prin încheierea recurată, instanța de fond a reținut în esență că argumentele prezentate de reclamante, precum: faptul că norma cuprinsă în Decizia nr. 5/2014 nu poate fi considerată o norma interpretativă ce clarifică sensul art. 249 alin. (5) din C. fisc., întrucât Decizia nr. 5/2014 nu are același nivel cu actul normativ interpretat; faptul că Ordinul nr. 1210/2014 și Decizia nr. 5/2014 încalcă principiul securității juridice, principiul neretroactivității, principiul eficienței impunerii și principiul certitudinii impunerii; faptul că turnul turbinei nu poate fi considerat clădire având în vedere că nu întrunește elemente de bază ale clădirii, respectiv nu are încăperi bine delimitate prin pereți și nici acoperiș, astfel cum reclamă art. 249 alin. (5) C. fisc., etc.; nu pot fi circumscrise cazului bine justificat care să poată fi analizate în cadrul prezentei cereri de suspendare.

În ceea ce privește cauzele ce au ca obiect cererile de suspendare a executării actelor administrative contestate este adevărat că procedura de soluționare a unor asemenea cauze implică o analiză sumară a argumentelor prezentate de părți, pentru a preîntâmpina prejudecarea fondului cauzei. Cu toate acestea, instanța are obligația să analizeze cauza sub toate aspectele învederate de părți, în susținerea sau în contra indiciilor de nelegalitate ale actelor a căror suspendare a executării se solicită.

În speță, instanța de fond a efectuat o analiză relativ sumară a elementelor ce vizau indiciile de aparentă legalitate a actelor administrative contestate, însă a ezitat în efectuarea unei cercetări mult mai amănunțite asupra acestor elemente, tocmai în dorința de a nu prejudeca fondul.

Înalta Curte nu este de acord cu soluția primei instanțe și reține că, în cauză, în ceea ce privește cazul bine justificat, sunt elemente care conturează îndeplinirea acestei condiții, având în vedere, în principal soluția pronunțată în acțiunea în anulare a actelor administrative ce se solicită a fi suspendate în prezenta cauză.

Astfel, prin Sentința civilă nr. 3284 din 25 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, a admis în parte cererea principală formulată de reclamantele A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Comisia Fiscală Centrală, în sensul că anulat Ordinul nr. 1210/2014 emis de Ministerul Finanțelor Publice și Decizia nr. 5/2014 a Comisiei Centrale Fiscale.

Pronunțarea unei hotărâri în fond, de anulare a actelor administrative, are aptitudinea de a genera o îndoială serioasă în privința legalității actelor administrative ce fac obiectul cererii de suspendare, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, așa încât, în cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Sentința pronunțată în fond are o putere de lucru judecat relativă și constituie un reper în verificarea aparenței de nelegalitate, pentru că judecătorul fondului a avut posibilitatea administrării și interpretării unor probe și efectuării unei evaluări aprofundate pe care mecanismul procesual al suspendării de executare nu o îngăduie. De altfel, argumentul conform căruia, procedura suspendării nu permite o analiză aprofundată a motivelor invocate de reclamante a reprezentat argumentul principal al primei instanțe, pentru soluția de respingere a cererii de suspendare.

Înalta Curte apreciază că acest aspect este de natură să genereze o aparență de nelegalitate a actului administrativ, făcând să planeze în privința legalității sale o îndoială serioasă.

În ceea ce privește îndeplinirea în cauză a celei de-a doua condiții prevăzută de lege, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În speță, Înalta Curte constată că și cea de-a doua condiție este îndeplinită, având în vedere că în lipsa suspendării celor două acte administrative recurentele-reclamante sunt expuse unui prejudiciu patrimonial iminent.

Recurentele-reclamante au atașat înscrisuri financiar-contabile din care rezultă că nu dețin sumele necesare pentru a plăti autorităților publice locale sumele ce revin acestora cu titlu de impozit prin aplicarea dispozițiilor Ordinului nr. 1210/2014 și Decizia nr. 5/2014. Pe de altă parte sumele cu titlu de impozit au o valoare considerabilă în raport cu situația economico-financiară a recurentelor-reclamante, considerente pentru care se confirmă că punerea în executare a acestor sume poate prejudicia ireversibil activitatea economică a acestora.

În concluzie, Înalta Curte constată că elementele de fapt prezentate de recurentele-reclamante fac dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate.

În aceste condiții, hotărârea Curții de Apel București este casabilă din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, invocat de recurente în susținerea căii de atac exercitate, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, va admite recursul, va casa încheierea recurată și, în rejudecare, va admite cererea de suspendare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L. împotriva încheierii din 22 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta S.C. D. S.R.L.

Casează încheierea recurată și, rejudecând cauza:

Admite cererea formulată de reclamanții A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Comisia Fiscală Centrală.

Suspendă executarea Ordinului nr. 1210/2014 emis de Ministerul Finanțelor Publice și a Deciziei nr. 5/2014 emisă de Comisia Fiscală Centrală, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea actelor administrative contestate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2018.

Procesat de GGC - NN