ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1068/2018

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 89 pronunțată în data de 22 ianuarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 2137 din 3 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Înalta Curte - completul de filtru, în ședința din data de 22 ianuarie 2016, ținând seama de concluziile raportului, a constatat că recursul este admisibil și că sunt îndeplinite condițiile art. 493 alin. (6) pentru soluționarea acestuia fără citarea părților, problemele de drept care se pun în calea de atac făcând obiectul unei jurisprudențe constante a secției contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva Deciziei nr. 89 pronunțată în data de 22 ianuarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., susținând că în mod eronat instanța de recurs a aplicat prevederile art. 493 alin. (6) din C. proc. civ.

S-a mai susținut că decizia atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată cu încălcarea art. 493 alin. (7) C. proc. civ., întrucât nu a fost citată la judecarea cauzei, deși potrivit prevederilor respective, instanța trebuia să dispună admiterea în principiu a recursului și să fixeze termen de judecată pe fond cu citarea părților.

Examinând cauza și decizia atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În susținerea contestației în anulare, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora: " Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata."

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, fără a presupune o analiză în privința temeiniciei soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății.

Criticile contestatoarei referitoare la faptul că nu a fost legal citată la termenul de judecată când a fost pronunțată Decizia 89 pronunțată în data de 22 ianuarie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, se circumscriu ipotezei reglementate de dispozițiile citate anterior, ale art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Totodată art. 493 alin. (6) prevede că "Dacă raportul apreciază că recursul este admisibil și toți membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casare și Justiție, completul se poate pronunța asupra fondului recursului, fără citarea părților, printr-o decizie definitivă, care se comunică părților. În soluționarea recursului instanța va ține seama de punctele de vedere ale părților formulate potrivit alin. (4)."

Se reține că, în procedura de filtru, completul a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 493 alin. (6) pentru soluționarea recursului fără citarea părților, problemele de drept supuse judecății în calea de atac făcând obiectul unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Contestatoarea Casa Națională de Asigurări de Sănătate a apreciat că recursul trebuia judecat în ședință publică, cu citarea părților fiind astfel încălcate prevederile art. 493 alin. (7) C. proc. civ., conform cărora:

"În cazul în care recursul nu poate fi soluționat potrivit alin. (5) sau (6), completul va pronunța, fără citarea părților, o încheiere de admitere în principiu a recursului și va fixa termenul de judecată pe fond a recursului, cu citarea părților".

Decizia a cărei anulare se solicită a fost pronunțată în baza art. 493 alin. (6) C. proc. civ., text de lege potrivit căruia, soluționarea cauzei nu presupune citarea părților, iar hotărârea pronunțată este definitivă.

Reiese deci, că legiuitorul a optat ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ. să fie date fără citarea părților.

Singurele critici invocate de către contestatoare au vizat lipsa citării și faptul că nu a fost prezentă la termenul cand a avut loc judecata, deși hotărârea a cărei anulare se solicită se pronunță în camera de consiliu, fără citarea părților.

Din cele menționate anterior rezultă că argumentele aduse nu pot fi încadrate în cazul de contestație în anulare invocat, contestatoarea neputând invoca nelegala citare într-o cauză în care s-au aplicat prevederile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., ce consacră, o derogare de la regula dreptului comun.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 508 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva deciziei nr. 89 din 22 ianuarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva deciziei nr. 89 din 22 ianuarie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2018.