ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 89/2016

Decizia nr. 89/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta B. anularea notificării MS/FD/3160 din 01 august 2013, prin care i-au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trim. II al anului 2013.

Prin sentința civilă nr. 2137 din 03 iulie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea și a anulat notificarea nr. MS/FD/3160 din 01 august 2013 transmisă reclamantei de către pârâtă, cu privire la datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trim. II al anului 2013.

Împotriva sentinței civile nr. 2137 din 03 iulie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta B., criticând-o pentru nelegalitate, prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat.

În motivarea căii de atac, recurenta - pârâtă a arătat că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile O.U.G. nr. 77/2011, cu referire expresă la art. 3 și art. 5 din ordonanța de urgență, după cum urmează:

- Este nelegal considerentul potrivit căruia B. ar fi trebuit să comunice doar consumul de medicamente înregistrat în sistemul asigurărilor sociale de sănătate (cantitatea), iar nu valoarea acestuia.

Faptul că art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011 menționează doar consumul de medicamente nu are semnificația reținută în sentință, întrucât casele județene de asigurări de sănătate decontează, în condițiile contractului-cadru, valoarea consumului de medicamente raportat de furnizorii de servicii medicale din circuitul deschis (farmacii) și din circuitul închis (spitale și centre de dializă) și transmit B., în format centralizat, valoarea acestui consum de medicamente înregistrat, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011, cât și cu respectarea prevederilor Ordinului nr. 927 din 18 noiembrie 2011 pentru aprobarea machetei de raportare de către casele de asigurări de sănătate la B. a consumului centralizat de medicamente.

- Instanța de fond a reținut greșit că recurenta - pârâtă B. nu a făcut aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 17/2012, în sensul că nu a atribuit valoarea fixată indicelui Bat și nu a exclus T.V.A. din valorile indicilor Bat și Ctt.

Sub acest aspect, recurenta - pârâtă a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 3

1

alin (3) din O.U.G. nr. 77/2011, privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, obligațiile B. se rezumă doar la comunicarea valorii procentului "p", odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

La stabilirea procentului „p" s-a utilizat valoarea bugetului aprobat pentru trimestrul II 2013, aferent medicamentelor suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății și consumul total trimestrial de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Stat și din bugetul Ministerului Sănătății.

- Instanța de fond a reținut în mod greșit că notificarea nu este motivată, nefăcând posibilă verificarea consumului de medicamente și a valorii acestuia.

- Referitor la concluziile instanței de fond cu privire la includerea T.V.A. în valorile consumului trimestrial de medicamente, a arătat că:

Potrivit art. 11 din Anexa 30 a Ordinului comun al ministrului sănătății și al președintelui B. nr. 423/191/2013 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru anul 2011, de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013 - 2014, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 14 alin. (1) din același act normativ, casele de asigurări de sănătate decontează numai medicamentele cu denumirile comerciale prevăzute în Lista cu medicamente (denumiri comerciale) elaborată pe baza Listei cuprinzând denumirile comune internaționale ale medicamentelor din Nomenclatorul medicamentelor de uz uman de care beneficiază asigurații pe bază de prescripție medicală, în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, aprobată prin Hotărâre a Guvernului, al căror preț de referință se calculează pornind de la prețul maxim de vânzare cu amănuntul cu T.V.A.

Excluderea acestei taxe din consumul centralizat de medicamente, având în vedere consumul de medicamente de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate înregistrat la nivelul B., ar echivala cu încălcarea prevederilor legale speciale din legislația națională, întrucât mecanismul clawback presupune includerea T.V.A.-ului în consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul B. care este calculat în baza prețului de referință suportat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Stat. Acest preț include și T.V.A., și în mod firesc și consumul înregistrat va include și T.V.A.

Recurenta - pârâtă a precizat că reclamanta nu a fost prejudiciată, mecanismul de colectare a taxei pe valoarea adăugată fiind reglementat de dispozițiile Titlului VI al Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., cu modificările și completările ulterioare, norme armonizate cu prevederile imperative ale Directivei Consiliului Uniunii Europene nr. 112/2006/CE privind sistemul comun al T.V.A., aplicabilă la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene.

A adăugat că, având în vedere că sumele plătite de deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor sunt folosite pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă (decontate în cadrul plății pe serviciu medical), în condițiile neefectuării plății ar rezulta o pagubă pentru Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ceea ce ar conduce la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraților.

Intimata - reclamantă a depus la dosar întâmpinare prin care a răspuns criticilor formulate în recurs, subliniind legalitatea sentinței din perspectiva nemotivării actului și a aplicabilității Deciziei nr. 39/2013, a Curții Constituționale, care, constatând neconstituționalitatea sintagmei „care include și taxa pe valoarea adăugată” din cuprinsul art. 31 alin. (5) al O.U.G. nr. 77/2011, atrage nulitatea notificării.

De asemenea și-a prezentat pe larg, cu argumente de fapt și de drept, punctul de vedere asupra distincției dintre consumul de medicamente și valoarea consumului, determinată greșit ca fiind egală cu valoarea de compensare.

În acest sens, a arătat, în esență, următoarele:

- Art. 3 și 5 din O.U.G. nr. 77/2011 fac referire la consumul de medicamente și nu la valoarea consumului, cele două noțiuni fiind diferite;

- Consumul de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Stat și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor plătitorului de contribuție, necesare pentru stabilirea contribuției, se comunică fiecărui contribuabil de către B., în conformitate cu art. 3 alin. (3) și art. 5 alin. (4), (6) și (7) din O.U.G. nr. 77/2011.

- Pe baza datelor privind consumul, deținătorii de A.P.P. au obligația să stabilească, să declare și să plătească această contribuție;

- Distincția dintre cele două noțiuni analizate rezultă și din prevederile art. 64 lit. g) ale Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2013-2014, adoptat prin H.G. nr. 117/2013.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2) - (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 20 noiembrie 2015, conform alineatului (4) al aceluiași articol. Părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul întocmit.

În ședința din data de 22 ianuarie 2016, ținând seama de concluziile raportului, completul de filtru a constatat că recursul este admisibil și că sunt îndeplinite condițiile art. 493 alin. (6) pentru soluționarea lui fără citarea părților, problemele de drept care se pun în calea de atac făcând obiectul unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivelor invocate de recurenta - reclamantă și a apărărilor formulate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, nefiind identificate motive pentru casarea sentinței, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata - reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ și fiscal notificarea nr. MS/FD/3160 din 01 august 2013 prin care B. i-a comunicat următoarele:

Valoarea procentului "p" pentru trim. II 2013 este de 14.55%.

În esență, motivele pentru care prima instanță a dispus anularea notificării, considerând-o nelegală, au fost următoarele:

- B. a comunicat valoarea consumului, iar nu consumul de medicamente suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Stat și din bugetul ministerului sănătății;

- drept valoare a consumului aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție a fost indicată valoarea de compensare a medicamentelor, mod de determinare care nu rezultă din lege și contravine deciziilor Curții Constituționale, prin includerea T.V.A;

- actul administrativ este nemotivat sub aspectul indiciilor Ctt și Bat și, implicit, a procentului „p”.

Cu privire la criticile formulate în recurs, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentei - pârâte, că prima instanță a reținut corect nemotivarea notificării, lipsa elementelor care să permită verificarea calculelor efectuate de pârâtă.

În acest sens, instanța de control judiciar are în vedere că motivarea actului administrativ constituie o veritabilă condiție de validitate a acestuia, o garanție împotriva conduitei arbitrare a autorităților publice. Or, prin modul în care a fost întocmită, notificarea contestată în speță nu conține un minim de elemente de fapt și de drept care să facă posibilă exercitarea unui control efectiv asupra modului în care a fost stabilită baza de calcul al contribuției clawback în raport cu conținutul O.U.G. nr. 77/2011 în perioada analizată, în sensul celor arătate de B. în motivele de recurs.

De asemenea, în ceea ce privește încălcarea efectelor obligatorii, erga omnes, ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 39/2013 și a raționamentului urmat în Decizia nr. 1007/2012, concluziile instanței de fond sunt corecte, sensul deciziilor instanței de contencios constituțional fiind acela că elementele din formula de calcul al contribuției clawback nu trebuie să includă T.V.A.

Or, cu toate că la pct. 1 din notificare, B. a comunicat că elementele Ctt (consumul total trimestrial) și Bat (bugetul aprobat trimestrial) nu conțin T.V.A., conform O.G. nr. 17/2012, totuși la pct. 2 a indicat consumul de medicamente pentru trim. II 2013, aferent plătitorului de contribuție, prevăzut în anexă, cu precizarea că acesta conține T.V.A., situație care generează o incertitudine asupra legalității calculului Ctt și, implicit, a procentului „p” din punctul de vedere al includerii sau excluderii T.V.A.

Deducerea T.V.A., la care se referă recurenta - pârâtă, vizează o instituție juridică net diferită, reglementată în art. 145 din C. fisc.

Aceste elemente de nelegalitate care afectează notificarea contestată fac ca susținerile referitoare la sensul noțiunilor de „consum de medicamente” și „valoarea consumului de medicamente”, deși întemeiate, să nu poată duce la reformarea sentinței.

În acest sens, art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 prevede că:

„(1) Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

(2) Procentul "p" se calculează astfel:

- unde:

Ctt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății;

Bat = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, calculat prin împărțirea la 4 a bugetului anual aprobat inițial prin legea bugetului de stat.

(3) Valoarea procentului "p" se comunica persoanelor prevăzute la art. 1 de către B., odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7).

(4) Contribuția trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează și se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011.”

Într-adevăr, valoarea consumului total trimestrial de medicamente suportată din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății se stabilește de către B. pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se obține prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe baza de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente medicamentelor din lista depusă la B. de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011.

Din interpretarea acestei dispoziții normative coroborate cu cele ale art. 3 alin. (1) și (4) din aceeași ordonanță, rezultă faptul că la stabilirea, calculul și declararea contribuției clawback se are în vedere valoarea consumului de medicamente decontate din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății.

În același timp, trebuie observat și faptul că, în formula de calcul menționată la art. 3 alin. (2) din ordonanță, legiuitorul delegat nu face deosebire între consumul de medicamente și valoarea consumului de medicamente.

În concret, unul dintre elementele formulei mai sus menționate este consumul total trimestrial de medicamente, care reprezintă de fapt valoarea consumului total trimestrial, iar nu cantitatea acestui consum.

De asemenea, instan

ța de control judiciar apreciază că este corectă apărarea recurentei-pârâte referitoare la faptul că, practic, casele de asigurări de sănătate decontează, în condițiile contractului-cadru, valoarea consumului de medicamente raportat la furnizorii din circuitul deschis (farmacii) și din circuitul închis (spitale și centre de dializă, în cadrul tarifului aferent serviciului medical) și transmit B., în format centralizat, valoarea acestui consum de medicamente înregistrat, în temeiul art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011.

În același sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 3622 din 13 noiembrie 2015.

Având în vedere considerentele expuse în temeiul art. 493 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 2137 din 3 iulie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2016.