ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 958/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 01.04.2014 pe rolul Curții de Apel Timișoara, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare din 12.03.2014 întocmit de Inspecția de Integritate, prin care s-a stabilit starea sa de incompatibilitate între calitatea de deputat și cea de administrator la 2 societăți comerciale.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că, în mod greșit, pârâta a apreciat că ar fi exercitat în perioada 19.12.2008-14.06.2010, atât calitatea de deputat în Parlamentul României, cât și calitatea de administrator la S.C. B. S.R.L., iar în perioada 19.12.2008 și până în prezent ar fi exercitat, simultan, calitatea de deputat în Parlamentul României și calitatea de administrator la S.C. C. S.R.L.

Sub acest aspect, reclamantul a învederat că inspectorul de specialitate al pârâtei nu a ținut cont de documentul intitulat "Proces-verbal" înregistrat în data de 07.01.2009 la Consiliul local al Orașului Făget, semnat de el și de secretarul Orașului Făget, prin care a adus la cunoștință încetarea de drept a mandatului său de Primar al acestui oraș - constatată prin Ordinul nr. 1 din 06.01.2009 al Prefectului Județului Timiș - ca urmare a opțiunii sale pentru funcția de deputat ales în cadrul scrutinului din luna noiembrie 2008 și, totodată, încetarea tuturor atribuțiilor pe care le-a exercitat în calitate de "reprezentant sau împuternicit al Consiliului local al Orașului Făget".

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 298 din 5 noiembrie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că înscrisurile din dosar, emise de Oficiul Național al Registrului Comerțului București, atestă faptul că, începând cu data de 19.12.2008, reclamantul A. a avut calitatea de deputat în Parlamentul României, deținând, în același timp, și calitatea de administrator al S.C. C. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. (la această din urmă societate, deținând funcția de administrator până la data de 14.06.2010).

Referitor la invocarea de către reclamant a înscrisului intitulat "Proces-verbal" înregistrat la data de 07.01.2009, la Consiliul Local al Orașului Făget, prin care a adus la cunoștință încetarea de drept a mandatului său de Primar, instanța a apreciat că acesta nu a asigurat transparența privind încetarea tuturor funcțiilor pe care le-a deținut până la acea dată, deoarece, reclamantul avea obligația, potrivit disp. art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990, cu modificările și completările ulterioare să solicite înregistrarea mențiunii privitoare la încetarea funcției de administrator.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2 a declarat recurs reclamantul A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că prima instanță a pronunțat sentința recurată cu aplicarea greșită la starea de fapt a prevederilor art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 și a prevederilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

De asemenea, a arătat că raționamentul instanței de fond s-a bazat pe interpretarea și aplicarea greșită a art. 21 lit. h) și a) art. 22 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului.

Contrar reținerilor primei instanțe, obligația de a face demersurile necesare pentru radierea din Registrul Comerțului a mențiunilor privind încetarea acestor funcții a aparținut Consiliului local Făget ca asociat unic, respectiv, coasociat la aceste societăți comerciale.

1.4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 martie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 28 septembrie 2016.

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma motivelor invocate în recurs și a prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează.

Prin raportul de evaluare nr. x/12.03.2014, supus controlului instanței de contencios administrativ potrivit prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenția Națională de Integritate a constatat că, începând cu data de 19 decembrie 2008, recurentul - reclamant a deținut calitatea de deputat simultan cu cea de administrator al S.C. C. S.R.L., iar începând cu data de 19 decembrie 2008 până la data de 14 iunie 2010, a deținut calitatea de deputat simultan cu cea de administrator al S.C. B. S.R.L., aflându-se, astfel, în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Probele hotărâtoare pe care Agenția Națională de Integritate și-a fundamentat concluzia au constat în adresa nr. x/2014, emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului, în care se menționează că recurentul- reclamant figurează în evidențe deținând funcția de administrator în societățile sus menționate, precum și adresa nr. x/2014 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, prin care s-au transmis documentele referitoare la înmatricularea societăților, dar și Hotărârea Consiliului Local al orașului Făget nr. 2/12.05.2010.

Recursul reclamantului se circumscrie motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referindu-se la greșita interpretare a prevederilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 163/2003 și la prevederile art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006, care reglementează starea de incompatibilitate, coroborate cu prevederile Legii nr. 26/1990. Astfel, recurentul susține că starea de incompatibilitate este înlăturată prin renunțarea, începând cu data de 7 ianuarie 2009, la toate atribuțiile/funcțiile exercitate în calitate de primar, respectiv reprezentant al Consiliului Local al orașului Făget, ca urmare a încetării de drept a mandatului de primar, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat între reclamant și secretarul orașului Făget, înregistrat la Consiliul Local orașului Făget sub nr. x din 07.01.2009.

Intimata-pârâtă a susținut că reținerea stării de incompatibilitate se impune prin raportare la neîndeplinirea formalităților de publicitate și opozabilitate față de terți, impuse prin art. 21 lit. b) și 22 din Legea nr. 26/1990, privind registrul comerțului. De asemenea, a mai susținut pârâta că procesul-verbal din 07.01.2009 privește doar încetarea funcției de primar.

În ceea ce privește acest din urmă aspect, Înalta Curte constată că procesul-verbal încheiat între reclamant și secretarul orașului Făget, înregistrat la Consiliul Local orașului Făget sub nr. x din 07.01.2009, aflat la dosarul de fond, relevă împrejurarea că recurentul - reclamant a deținut funcția de administrator al S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. în calitate de reprezentant al Consiliului Local, astfel că, renunțând la calitatea de primar, automat acesta a renunțat la toate calitățile și funcțiile deținute în aceste societăți ca reprezentant sau împuternicit al consiliului local.

Cu privire la neîndeplinirea de către recurentul - reclamant a procedurilor legale de publicitate și opozabilitate, Înalta Curte reține că, într-adevăr, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, societatea nu poate opune terților actele ori faptele neînregistrate, de unde rezultă că numai societatea comercială are calitatea să ceară la Registrul Comerțului înregistrarea mențiunilor și doar aceasta nu se poate prevala de neînregistrare în raport cu terții.

În acest context, intimata-pârâtă s-a întemeiat în mod greșit pe disp. art. 21-22 din Legea nr. 26/1990, având în vedere că administratorul nu este comerciantul care are obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute de lege, printre care și modificarea administratorului societății.

Sancțiunea inopozabilității față de terți a mențiunilor neînregistrate, care rezultă din art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul Comerțului și din art. 131 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, nu este aplicabilă și în cazul raportului juridic dedus judecății, care se referă la evaluarea stării de incompatibilitate privind demnitățile publice.

Conform art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, calitatea de deputat și senator este incompatibilă cu funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, precum și la instituțiile publice;

În raportul de drept public referitor la evaluarea stării de incompatibilitate relevantă este deținerea/exercitarea concomitentă a demnității publice și a funcției de administrator într-o societate.

În aplicarea prevederilor Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, Agenția Națională de Integritate nu se găsește în poziția terțului căruia nu îi este opozabil actul de demisie datorită neînregistrării mențiunilor corespunzătoare în Registrul Comerțului (situație specifică raporturilor juridice de drept civil privat), ci este autoritatea statului investită cu atribuția verificării existenței incompatibilității, prin raportare la prevederile art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Incompatibilitatea este generată de deținerea/exercitarea funcției/calității în cadrul unei societăți, prevăzută ca fiind incompatibilă cu o funcție/demnitate publică.

La nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal există o practică constantă, consolidată, conform căreia starea de incompatibilitate prevăzută de Legea nr. 161/2003 nu există dacă se face dovada înregistrării demisiei la organul competent să ia act de manifestarea unilaterală de voință exprimată (practică judiciară creată în urma soluției de unificare a jurisprudenței din 7 noiembrie 2013).

Astfel, intimata era datoare să cerceteze dacă în speță este întrunită ipoteza unei astfel de dețineri/exercitări, de către recurentul-reclamant, a funcției de administrator în perioada reținută prin raportul de evaluare, cercetare care nu se poate limita la mențiunile din Registrul Comerțului.

Pe cale de consecință, în mod greșit, prima instanță s-a raportat la înscrisurile emise de Oficiul Național al Registrului Comerțului, în considerarea prevederilor art. 21 lit. h) și art. 22 din Legea nr. 26/1990, conform cărora reclamantul avea obligația să solicite înregistrarea mențiunii privitoare la încetarea funcției de administrator pentru a o face opozabilă terților, făcând o aplicare greșită a prevederilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003 și a prevederilor art. 16 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 96/2006 raportat la situația de fapt.

În raport de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va admite acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anulând Raportul de evaluare nr. x/12.03.2014 emis de autoritatea pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 298 din 5 noiembrie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul A..

Anulează Raportul de evaluare nr. x/12.03.2014 emis de intimata - pârâtă Agenția Națională de Integritate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2017.