Decizia nr. 1728/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 327/2014 a Curții de Apel Timișoara

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea Raportului de evaluare nr. 24450/G/II din 12 iunie 2014. Prin Raportul de evaluare, inspecția de integritate a reținut că reclamantul, funcționar public căruia i se aplică dispozițiile Legii nr. 176/2010, de modificare și completare a Legii nr. 144/2007, în sensul art. l alin. (1) pct. 31 din lege, a încălcat regimul incompatibilităților reglementate de dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. c) și art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. S-a arătat că reclamantul având specializarea medic primar igienă și deținând funcția publică de conducere în cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Arad, a încheiat un număr de 23 de acte juridice, respectiv 12 contracte și 11 convenții civile de prestări servicii cu persoane juridice de drept privat, respectiv o societate comercială și două fundații, activitățile contractate fiind în strânsă legătură cu atribuțiile din fișa postului exercitate în calitate de funcționar public. 1.

Prin sentința nr. 327 din 17 noiembrie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. 2. Calea de atac exercitată 2.1. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, invocând motivul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat. 2.2. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 3 martie 2017, fixând termen pentru judecarea recursului la data de 11.05.2017.

Soluția și considerentele Înaltei Curți, potrivit art. 498 și art. 499 din noul C. proc. civ. 3.1. Recursul este nefondat, fiind respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare 3.2. Așa cum s-a menționat la pct. 1.2. al prezentei decizii, instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamantul A. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că activitățile prestate de reclamant la SC B. SRL, nu reprezintă activități didactice, potrivit legislației în materie, iar faptul că în contractul individual de muncă se menționează titulatura activității desfășurate ca fiind „profesor de cultura fizică medicală”, nu este de natură să conducă la calificarea activității drept una „didactică”. Tot astfel, faptul că, potrivit contractelor și convențiilor încheiate cu cele 2 fundații, acesta a prestat servicii privind „activitate de predare-școlarizare” sau efectuare de instruire teoretică și practică în cadrul unor programe profesionale implicând noțiuni de igienă a muncii - nu semnifică calitatea reclamantului de cadru didactic și, implicit, de formator, de vreme ce aceste activități nu sunt desfășurate în speță în condițiile permise de lege, astfel încât să permită cumulul cu calitatea de funcționar public. 3.3. În recursul formulat, se susține că din dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, rezultă că nu este interzisă desfășurarea de activități didactice, inclusiv în cazul în care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului. Prin urmare, în opinia recurentului, sunt interzise numai exercitarea funcțiilor în alte domenii de activitate (altele decât cele din domeniul didactic), care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului. Se mai susține că instanța de fond a făcut o confuzie între funcțiile în domeniul didactic, care pot fi ocupate și prestate numai de către cadre didactice și activitățile în domeniul didactic, activități ce pot fi prestate inclusiv de persoane care nu sunt cadre didactice, dar care posedă cunoștințele teoretice și practice necesare. 3.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, susținând, în esență, că judecătorul fondului a dat o soluție legală și temeinică. 3.

În prealabil, instanța de recurs constată că, din actele și lucrările dosarului rezultă următoarea situație de fapt, necontestată în cauză: Prin Raportul de evaluare nr. 24450/G/II/12.06.2014, inspectia de integritate a retinut că recurentul-reclamant, functionar public căruia i se aplică dispozițiile Legii nr. 176/2010, de modificare și completare a Legii nr. 144/2007, în sensul art. 1 alin. (1) pct. 31 din lege, a încălcat regimul incompatibilităților reglementat de dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. c) și art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Astfel, s-a reținut că recurentul-reclamant având specializarea „medic primar igienă” și deținând o funcție publică de conducere în cadrul Direcției de Sănătate Publică a Județului Arad, a încheiat un număr de 23 acte juridice, respectiv 12 contracte și 11 convenții civile de prestări servicii cu persoane juridice de drept privat, respectiv, o societate comercială și două fundații, activitățile contractate fiind în strânsă legătură cu atribuțiile din fișa postului exercitate în calitate de funcționar public. S-a mai reținut că în perioada 05.10.2005-09.09.2009 (data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009) recurentul-reclamant a încheiat contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată nr. 431062 din 05 octombrie 2005, cu SC B. SRL, situație în care au fost încălcate dispozițiile art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 în vigoare în perioada menționată, potrivit cărora: „Funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate în cadrul regiilor autonome, societăților comerciale ori în alte unități cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat (...)”. Astfel, raportat la prevederile art. 9 din Legea nr. 1/2011 și respectiv la dispozițiile art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 129/2000, atât timp cât recurentul nu avea calitatea de cadru didactic și nici cea de furnizor de formare profesională, nu se poate reține că acesta a desfășurat o activitatea în domeniul didactic, conform art. 96 alin. (1) teza I din Legea nr. 161/2003. Aceste aspecte rezultă și din Adresa nr. 3315 din 3 septembrie 2012, prin care angajatorul recurentului sesizează Agenția Națională de Integritate despre faptul că acesta, în calitate de funcționar public, desfășoară cursuri de igienă la diferiți agenți privați între care și SC B. SRL, cursuri despre care se menționează că nu sunt calificări și nici cursuri de învățământ. În perioada 5.10.2005-9.09.2009, argumentarea incompatibilității este suficientă din perspectiva art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003, perioadă în care s-au derulat activitățile recurentului prestate în cadrul contractului nr. 431062 din 5 octombrie 2005, încheiat cu SC B. SRL, întrucât simplul fapt că aceste activități s-au desfășurat în cadrul unei societăți comerciale reprezintă o incompatibilitate pentru funcționarii publici. Argumentele invocate de recurentul-reclamant în susținerea cererii de recurs sunt nefondate, în condițiile în care în perioada menționată, interdicția se referă la desfășurarea oricăror activități remunerate sau neremunerate în cadrul societăților comerciale sau în alte unități cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat. Prin urmare, susținerea recurentului referitoare la faptul că art. 92 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 se referă la entități exclusiv din domeniul public în actuala reglementare, este nefondată, întrucât, pe de o parte, legea aplicabilă este cea in vigoare în perioada în care au avut loc raporturile juridice în speță, iar pe de altă parte, eliminarea actuală a sintagmei „sau privat” din cuprinsul textului menționat, este corelată cu reglementarea detaliată în cuprinsul textelor ulterioare a incompatibilităților funcționarilor publici în raport cu activitățile desfășurate în structurile private. În ceea ce privește perioada 9.09.2009 și până la data încheierii raportului de evaluare, corect s-a reținut că, în speță, constatarea incompatibilității este justificată prin convențiile și contractele de prestări servicii, încheiate de recurent cu cele două fundații în intervalul 2007-2011, în baza cărora a prestat servicii în sectorul privat în legătură cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului, în sensul art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. Referitor la cele 4 contracte intitulate ca fiind de cesiune de drepturi de autor, încheiate în perioada 11.10.2011-12.10.2012 cu Fundația C., corect s-a reținut cele 4 contracte sunt tot de prestări servicii, activitățile prestate de funcționarul public fiind în legatură directă cu atribuțiile prevăzute în fișa postului, în mod similar cu contractele încheiate anterior, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003. În concluzie, recursul formulat de reclamantul A. este neîntemeiat, urmând a fi respins.