ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2001/2017

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția Civilă (complet specializat în litigii de contencios administrativ și fiscal) sub nr. x/2017, la data de 06.07.2017, reclamanții A. Și B., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală și Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au solicitat anularea Ordinului nr. 1021/2017,emis de către Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, anularea Ordinului nr. 1394/03.04.2017 emis de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, menținerea în plată la nivelul acordat pentru luna februarie 2017 a cuantumului brut al salariilor de bază, precum și cuantumul sporului care face parte, potrivit legii, din cuantumul salariului brut, (inclusiv prin OPANAF nr. 1009/2015) pentru personalul Direcției Generale Antifraudă Fiscală - Direcția de Combatere a Fraudelor, detașați în cadrul parchetelor și restabilirea situației anterioare, în sensul plății retroactive a drepturilor salariale cuvenite.

În motivare, reclamanții au arătat că la data de 10.04.2017 le-a fost adus la cunoștință prin ordinul 1394 din data de 03.04.2017, emis de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, faptul că Agenția Naționala de Administrare Fiscală, prin ordinul nr. 1021/2017 a dispus diminuarea drepturilor salariale ale inspectorilor antifraudă detașați în cadrul Ministerului Public, începând cu data de 01 martie 2017.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Prin sentința nr. 473/2017 din 20 octombrie 2017, Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În argumentele reținute, instanța, a susținut că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,,(…) litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (…) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel".

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 520/2013,Agenția Națională de Administrare Fiscală se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, finanțată din bugetul de stat,conform legii și este condusă de un președinte care,în exercitarea atribuțiilor sale, emite ordine (art. 11 alin. (1) și (3) din actul normativ menționat).

Parchetul de pe lângă ICCJ face parte din Ministerul Public și este condus de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție care, în exercitarea atribuțiilor ce îi revin,emite ordine cu caracter intern (art. 2 alin. (2),art. 13 alin. (1) și art. 14 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor) .

Așadar, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și dispozițiile legale incidente în speță, instanța a concluzionat că soluționarea cauzei intră în sfera de competență a curții de apel, secția de contencios administrativ, din punct de vedere teritorial fiind incidente dispozițiile alin. (3) al art. 10 din legea contenciosului administrativ.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința nr. 58 din 11 ianuarie 2018, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administare Fiscală și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Tribunalului Giurgiu a constatat ivit conflictul negativ de competență și a suspendat judecata cauzei și înaintează dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării conflictului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, din conținutul cererii de chemare în judecată, rezultă că reclamanții, având fiecare calitatea de funcționar public, detașați în cadrul Ministerului Public, fără ca prin aceasta să li se schimbe statutul, solicită anularea a două acte administrative și realizarea altor pretenții care privesc raporturile lor de serviciu cu instituțiile pârâte.

Or, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public, republicată, modificată și completată, " Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Prin urmare, întrucât în speță este esențială natura raportului juridic dedus judecății, în funcție de care legea stabilește o competență materială specială, iar nu rangul autorităților emitente ale actelor administrative atacate, instanța a considerat că tribunalul este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.

Constatându-se conflict negativ de competență, potrivit art. 134 C. proc. civ., Curtea de apel a suspendat cauza și înaintat dosarul instanței superioare pentru soluționarea conflictului.

Soluția Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanții A. Și B., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administare Fiscală și Parchetul de pe Lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au solicitat anularea Ordinului nr. 1021/2017, emis de către Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, anularea Ordinului nr. 1394/03.04.2017 emis de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, menținerea în plată la nivelul acordat pentru luna februarie 2017 a cuantumului brut al salariilor de bază, precum și cuantumul sporului care face parte, potrivit legii, din cuantumul salariului brut, (inclusiv prin OPANAF nr. 1009/2015) pentru personalul Direcției Generale Antifraudă Fiscală - Direcția de Combatere a Fraudelor, detașați în cadrul parchetelor și restabilirea situației anterioare, în sensul plății retroactive a drepturilor salariale cuvenite.

Reținând că prezentul litigiu este circumscris unui raport juridic de drept administrativ, decelarea competenței materiale urmează a fi efectuată prin raportare la prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât reclamanții sunt funcționari publici, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora "Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția Civilă (complet specializat în litigii de contencios administrativ și fiscal).

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2018.