ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1043/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 06.06.2019, reclamanții A., B., C., D., E. și F., reprezentați prin Sindicatul "G.", în contradictoriu cu pârâții Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public, au solicitat:

a) Anularea Ordinului nr. 518/12.03.2019 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție privind modul de stabilire a drepturilor salariale ale reclamanților;

b) Stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților în conformitate cu prevederile art. 22 din Secțiunea 6, art. 4 și art. 5 din Secțiunea 1, Capitolul VIII, Anexa V din Legea nr. 153/2017 și ale Capitolului I lit. B) nr. crt. 4 din aceeași anexă, privind modalitatea de stabilire a drepturilor salariale ale specialiștilor din cadrul parchetelor, respectiv în conformitate cu dispozițiile Deciziei civile nr. 5868/02.11.2018, definitivă, pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2017;

c) Emiterea unui nou ordin privind modul de stabilire a drepturilor salariale ale reclamanților (salariul de bază, sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare de muncă și sporul de confidențialitate), în conformitate cu pct. 2 al acțiunii;

d) Plata către reclamanți a diferenței dintre drepturile salariale calculate și cele efectiv achitate, începând cu data reîncadrării lor (01.01.2019).

S-a susținut că reclamanții au calitatea de funcționari publici, inspectori antifraudă în cadrul ANAF, fiind detașați pe posturi de specialiști în cadrul Ministerului Public, începând cu anul 2014 (2016).

Prin Sentința civilă nr. 602/26.09.2019 pronunțată de Tribunalul Arad a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, reținându-se că reclamanții sunt inspectori antifraudă detașați, în temeiul O.U.G. nr. 74/2013, pe posturi de specialiști în cadrul parchetelor, calitate în care au solicitat anularea ordinului prin care Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit drepturile salariale ale reclamanților începând cu data de 01.01.2019, în temeiul Legii nr. 153/2017.

Prin Sentința civilă nr. 39 din 16.01.2020, Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu.

A declinat competența materială de soluționare a cauzei formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, prevăd că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Cererea reclamanților nu se încadrează în prevederile art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiției) al Anexei VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, și nici în prevederile art. 7 alin. (2) din Capitolul VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiției) al Anexei V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" la Legea nr. 153/2017.

Competența materială a Curții de Apel București prevăzută de art. 7 din capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010 are caracter special.

Obiectul cererilor soluționate de Curtea de Apel București este limitat la plângerea împotriva hotărârilor organelor de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, ale colegiilor de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea.

În privința competenței materiale de soluționare a cauzei, sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, din perspectiva împrejurării că reclamanții, membrii sindicatului "G." care a promovat prezenta acțiune, sunt funcționari publici, fiind inspectori antifraudă în cadrul ANAF detașați, în temeiul O.U.G. nr. 74/2013, ca specialiști în cadrul parchetelor din cadrul Ministerului Public, acțiunea vizând drepturi salariale ca urmare a raporturilor de serviciu.

Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999: "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Cererea de chemare în judecată fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 06.06.2019, se va avea în vedere că la data de 02.08.2018 a intrat în vigoare Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, care a modificat art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; potrivit noii forme a textului de lege în discuție, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiași articol competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Prin urmare, chiar dacă "G.", are calitate procesuală activă, acesta a promovat acțiunea ca reprezentant legal în numele reclamanților, care au domiciliul în județul Arad (conform precizărilor făcute în acțiunea învestirii instanței de fond), astfel încât competența teritorială este atrasă de domiciliul acestora, și nu de sediul organizației sindicale care a promovat acțiunea pentru membrii săi, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (3), (4) din Legea nr. 554/2004.

Așadar, competența de soluționare a cauzei prezente, în primă instanță, revine Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, domiciliul reclamanților din cadrul Sindicatului "G." fiind în municipiul Arad.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții: A., B., C., D., E. și F., reprezentați prin Sindicatul "G." și pe pârâții Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Public, în favoarea Tribunalului Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2020.

GGC - GV