ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4384/2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 mai 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul Teleorman, au solicitat:

- anularea Hotărârii nr. 155/17858/2018, emisă de Ministerul Justiției privind respingerea contestației formulate împotriva Ordinului nr. 569/C/06.02.2018;

- anularea în parte a Ordinului nr. 569/C706.02.2018, emis de Ministrul Justiției, în ceea ce privește cuantumul sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și a sporului pentru păstrarea confidențialității;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin, în care să fie acordat, pe lângă sporul pentru condiții vătămătoare, și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% și sporul pentru păstrarea confidențialității în procent de 5%;

- obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății, diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizațiilor cu includerea sporurilor cuvenite.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 mai 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel București și Tribunalul Teleorman, au solicitat:

- anularea Hotărârii nr. 155/17858/2018, emisă de Ministerul Justiției privind respingerea contestației formulate împotriva Ordinului nr. 569/C/06.02.2018;

- anularea în parte a Ordinului nr. 569/C706.02.2018, emis de Ministrul Justiției, în ceea ce privește cuantumul sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și a sporului pentru păstrarea confidențialității;

- obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unui nou ordin, în care să fie acordat, pe lângă sporul pentru condiții vătămătoare, și sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 25% și sporul pentru păstrarea confidențialității în procent de 5%;

- obligarea pârâților la plata, respectiv la alocarea fondurilor necesare plății, diferențelor bănești corespunzătoare, rezultate din recalcularea indemnizațiilor cu includerea sporurilor cuvenite.

Prin rezoluția din data de 7 iunie 2018 s-a dispus reunirea cauzelor.

Prin sentința civilă nr. 4647 din 13 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul Justiției;

- a respins capătul de cerere formulat de reclamanții C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R. având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Justiției, la plata diferențelor bănești, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a respins în rest acțiunea formulată de reclamanții C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel București, Tribunalul Teleorman și Ministerul Justiției, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 4647 din 13 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanta A., atât separat, cât și împreună cu reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R..

3.1. Reclamanta A. a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

A învederat că, deși a formulat cerere de chemare în judecată, nu se regăsește ca parte reclamantă în sentința atacată, astfel că apreciază că cererea sa introductivă de instanță nu a fost soluționată.

3.2. Reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R. au declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenții-reclamanți au învederat, în esență, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 5 din Capitolul VIII, Secțiunea I, Anexa V a Legii nr. 153/2017, precum și ale prevederilor art. 24 și art. 25 din același act normativ.

4.1. Prin concluziile scrise înregistrate la dosarul cauzei la data de 28 septembrie 2021, intimatul-pârât Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A apreciat că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar soluția cu privire la fondul cauzei a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în speță.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de reclamanți sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Cu privire la recursul declarat de reclamanta A., Înalta Curte, examinând sentința recurată prin prisma criticilor circumscrise motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., republicat, constată că este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1 - 4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) și art. 338 din C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii și asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greșită a unor texte de lege.

Înalta Curte are în vedere că art. 14 din C. proc. civ., care reglementează principiul contradictorialității în procesul civil, stipulează la alin. (1) că instanța nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel, iar principiul contradictorialității constituie o garanție a unui proces echitabil prin prisma exigențelor cerute de art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului procedurii de judecată propriu-zise.

De asemenea, potrivit art. 153 din C. proc. civ., care este alcătuit din norme imperative, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel, iar instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității. Totodată, art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. stabilește, în ceea ce privește conținutul hotărârii judecătorești, că aceasta va cuprinde dispozitivul, în care se vor arăta numele și prenumele părților.

Instanța de control judiciar constată că, în cauză, prima instanță a procedat la soluționarea cauzei fără ca reclamanții A. și B. să fie citați la termenul de judecată din data de 23 octombrie 2018, când au avut loc dezbaterile și s-a reținut cauza în pronunțare. Totodată, hotărârea atacată nu cuprinde nici în partea introductivă și nici în dispozitiv numele celor doi reclamanți față de care nu a fost îndeplinită procedura de citare în speță.

Prin urmare, se apreciază că, în cauza de față, hotărârea pronunțată de instanța de fond nu respectă exigențele procedurale impuse de textele de lege anterior menționate, astfel încât, în vederea respectării principiilor ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și ținând cont de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție, se impune casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În raport de soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici de nelegalitate formulate de recurenții-reclamanți, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond la rejudecarea cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R. împotriva Sentinței civile nr. 4647 din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q. și R. împotriva sentinței civile nr. 4647 din 13 noiembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2021.

GGC - MM