ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4833/2020

Ședința publică din data de 1 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.08.2017 sub numărul x/2017, reclamanții A., B. și C. au formulat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministrul Justiției și Curtea De Apel Craiova, contestație împotriva adresei nr. x/2017 emisă de Ministrul Justiției prin care a fost soluționată contestația formulată de temeiul art. 30 alin. (3) din legea nr. 284/2010 împotriva Ordinului Ministrului Justiției nr. 1478/C/24.05.2017,solicitând revocarea parțială a acestui ordin și emiterea unui nou ordin de salarizare, prin care să se stabilească drepturile salariale ce li se cuvin: -1) indemnizația de încadrare brută lunară; -2) sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase; 3) sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul pentru păstrarea confidențialității cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale (VRS) în cuantum de 405 RON începând cu 09.04.2015, respectiv de 445,50 RON începând cu 01.12.2015 și alocarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale corespunzătoare, actualizate cu rata inflației și dobânda legală, de la data exigibilității sumelor și până la data plății efective - conform art. 1 alin. (51) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015.

Prin sentința civilă nr. 2303 din 16 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției;

- a anulat parte Ordinul nr. 1478/C/2017 al Ministrului Justiției, în ceea ce ii privește pe reclamanți precum și data recalculării indemnizațiilor de încadrare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, respectiv a unei valori de referință sectoriale de 445,5 RON;

- a obligat pârâtul Ministrului Justiției să emită reclamanților ordine individuale de stabilire a drepturilor salariale individuale producătoare de efecte juridice, astfel: în perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, iar în perioada 01.12.2015 -30.09.2016, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON;

- a obligat pârâtului Ministrul Justiției la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor salariale corespunzătoare;

- a respins capătul de cerere privind obligarea Ministrului Justiției la plata diferențelor salariale rezultate, aferente perioadei 09.04.2015-30.09.2016, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație și dobânda legală aferente perioadei de la data scadenței fiecărui venit salarial lunar și până la data plății efective.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 2303 din 16 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată la dosarul instanței de recurs la data de 15 septembrie 2020, recurentul-pârât Ministerul Justiției a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect, motivat de împrejurarea că, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2066/C/24.05.2018, s-a stabilit indemnizația individuală cuvenită intimaților-reclamanți, la nivelul maxim prevăzut de Lege nr. 71/2015.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect obligarea recurentului-pârât la emiterea unui nou ordin de încadrare salarială, în acord cu prevederile legale invocate de reclamant, în stabilirea interesului procesual al susținerii recursului se au în vedere și modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, la data de 24.05.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/2018, prin care a recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor cuvenite reclamanților, la nivelul maxim permis de prevederile legale.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susținerii recursului, având în vedere că recurentul-pârât Ministerul Justiției, ulterior promovării căii de atac, și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin sentința de fond, cu efectul unei recunoașteri implicite a pretențiilor reclamanților. Prin urmare, interesul de a acționa al pârâților nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., astfel că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 2303din 16 mai 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 octombrie 2020.