ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2807/2020

Ședința publică din data de 25 iunie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30.05.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, obligarea pârâților la emiterea unui nou ordin privind recalcularea drepturilor salariale ținând cot de stabilirea sporului pentru risc și solicitare neuropsihică la nivelul maxim prevăzut de lege de 15%, stabilirea indemnizației de încadrare brută lunare cu includerea creșterilor salariale de 2%, 5% și 12% prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007.

2.1. Prin sentința civilă nr. 3479 din 4 octombrie 2017, Curtea a admis cererea de chemare în judecată, a obligat pârâtul Ministerul Justiției prin Ministru să emită pentru reclamant ordinul individual de salarizare începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv de 445 RON, pentru perioada 01.12.2015-01.10.2016.

A obligat pârâții să întreprindă măsurile necesare pentru plata către reclamant (în funcție de instanța în cadrul căreia a fost/este încadrat pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016), să plătească reclamantului diferențele salariale rezultate în urma emiterii ordinului menționat mai sus, diferențe calculate pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016, care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății și pentru care se va acorda și dobânda legală, calculată de la scadență și până la data plății integrale.

2.2. Prin sentința nr. 1195 din 14 martie 2018, Curtea de Apel București a admis cererea de completare formulată de reclamant și a completat dispozitivul hotărârii în sensul că a obligat pârâtul Ministerul Justiției prin Ministru să emită ordin de salarizare pentru reclamant în care să stabilească sportul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică la nivelul maxim prevăzut de lege, însă cu respectarea limitei maxime de 30% din salariul de bază pentru suma sporurilor.

Împotriva sentinței nr. 3479 din 4 octombrie 2017, pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii, în totalitate.

3.1. A susținut recurentul-pârât că, începând cu 01.01.2010, modalitatea de calcul a salariilor personalului în cauză s-a realizat potrivit Anexei nr. VI/1. Din analiza acestei anexe, rezultă că, la stabilirea salariilor, nu sunt avute în vedere majorările de 5%, 2% și respectiv 11% acordate conform O.G. nr. 10/2007 prin hotărâri judecătorești.

De asemenea, pentru perioada 01.08.2016-01.10.2016, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari se recalculează prin raportare la o valoare de referință sectorială de 381,823 RON, care include toate majorările acordate acestei categorii de personal (deci și 5%, 2% și 11%), inclusiv majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015.

Prin OMJ nr. 219/C/01.02.2017, a fost modificat OMJ nr. 4680/C/21.12.2106, la art. 1 alin. (1) prevăzându-se că, începând cu data de 1 octombrie 2016, judecătorii din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenții judiciar beneficiază de o indemnizație de încadrare brută lunară, stabilită prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10%, potrivit Legii nr. 293/2015.

În prezent, intimatul a primit indemnizația majorată cu valoarea de referință sectorială de 405 RON, astfel încât este nejustificată obligarea Ministerului Justiției la a emite ordine prin care să îi fie recalculată indemnizația de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, chiar dacă deține hotărâri judecătorești prin care i s-au acordat majorările salariale de 18% anterior, însă anterior date de 01.10.2016.

3.2. Până la termenul de judecată acordat, recurentul-pârât a depus note scrise prin care a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii.

Astfel, a arătat recurentul că, la data de 24.05.2017, a fost emis în favoarea intimatului-reclamant, Ordinul Ministrului Justiției nr. 1474/C/24.05.2017 prin care a fost recalculat cuantumul indemnizației de încadrare brute lunare acordate și al sporurilor la nivel maxim, în mod corespunzător, în acord cu dispozițiile legale în vigoare, începând cu 09.04.2015.

Totodată, intimatului-reclamant i-au fost achitate diferențele salariale rezultate din aplicarea OMJ nr. 1474/C/2017 de către Tribunalul Mureș.

În dovedirea argumentelor sale, recurentul-pârât a depus, în copie, Ordinul nr. 2066/C/24.05.2018, Ordinul nr. 1474/C/24.05.2017 și Ordinul nr. 95/C/04.01.2019.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât și a înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în parte, acțiunea reclamantului vizând emiterea ordinului de salarizare urmând a fi respinsă ca rămasă fără obiect.

4.1. Intimatul-reclamant, judecător la Tribunalul Mureș, a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect obligarea Ministerului Justiției la emiterea unui ordin de salarizare prin care să se stabilească sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică la nivelul maxim prevăzut de lege și stabilirea indemnizației de încadrare brută lunare cu includerea creșterilor salariale de 2%, 5% și 12% prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 10/2007.

În raport cu susținerile părților și cu probele administrate la dosar, reține Înalta Curte că, la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului Justiției nr. 2066/C/2018 .

Prin art. 1 al acestui ordin, s-a statuat, la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordin, s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Înalta Curte reține că, pentru aplicarea art. 1 alin. (5

1

) O.U.G. nr. 83/2014, la stabilirea indemnizației intimatului-reclamant, s-a ținut cont de nivelul maxim al cuantumului salariului de bază și al sporurilor pentru funcția similară, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, diferențele bănești rezultate din calcularea în acest mod a drepturilor salariale începând cu data de 09.04.2015.

Prin Ordinul MJ nr. 1474/C/2017, în aplicarea OMJ nr. 4680/C/2016 și nr. 219/C/2017, ținând seama de OMJ nr. 279/C/2010, s-a dispus, la art. 1, că "În perioada 09.04.2015-31.07.2016, judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Târgu Mureș (...) care beneficiau la acea dată de un cuantum al indemnizației de încadrare brute lunare și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție se recalculează la nivelul maxim, conform celor menționate în Anexe.".

De asemenea, prin Ordinul MJ nr. 95/C din 04.01.2019, în aplicarea dispozițiilor OMJ nr. 2066/C/24.05.2018, s-a dispus,

"Art. 1 - (1) În perioada 09.04.2015-30.11.2015, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Târgu Mureș se stabilesc prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON, conform celor prevăzute în anexele 1-13.

(2) În perioada 01.12.2015-31.12.2017, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Târgu Mureș se stabilesc prin raportare la o valoare de referință sectorială de 463,5 RON, conform celor prevăzute în anexele 1-13.

(3) În perioada 01.01.2018-30.06.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel Târgu Mureș se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2), conform celor prevăzute în anexele 1-13.".

4.2. Prin urmare, având în vedere că, în cursul soluționării cauzei, recurentul-pârât a răspuns pretențiilor intimatului-reclamant și a procedat la emiterea Ordinului Ordinului nr. 1474/C/2017 și nr. 95/C/2019, prin care judecătorilor din cadrul judecătoriilor, tribunalelor, tribunalelor specializate și curților de apel, precum și asistenților judiciari li s-au stabilit drepturile salariale (în cuantumul solicitat prin cererea dedusă judecății), Înalta Curte constată că petitul acțiunii reclamantului vizând emiterea unui ordin de salarizare a rămas fără obiect.

4.3. Prima instanță, consecutiv obligației instituite în sarcina pârâților de a emite ordinul de stabilire a drepturilor salariale, a obligat pârâtul Ministerul Justiției prin Ministru să întreprindă măsurile necesare pentru plata către reclamant a diferențelor salariale rezultate, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală aferentă.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât nu a adus nicio critică de nelegalitate a acestei soluții, rezumându-se la a solicita respingerea acțiunii în totalitate, astfel că instanța de recurs nu poate analiza acest aspect.

4.4. Față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va respinge capătul de cerere având ca obiect emiterea ordinului de salarizare, ca rămas fără obiect, urmând a menține dispozițiile vizând obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 3479 din 4 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, parțial, sentința recurată și, rejudecând, respinge capătul de cerere formulat de reclamantul A. privind emiterea ordinului de salarizare ca rămas fără obiect.

Menține dispozițiile instanței în ceea ce privește obligarea pârâtului Ministerul Justiției la plata drepturilor salariale pretinse.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 iunie 2020.