ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3762/2017

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 15.07.2014, reclamantul Centrul Național de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică-CERT-RO a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice-Serviciul Soluționare Contestații Nereguli Fonduri Europene, anularea Deciziei nr. 196 din 11 iunie 2014 privind soluționarea contestației formulate de CERT-RO, înregistrată la MDRAP sub nr. 10-CTS din 16.05.2014 și renunțarea, în totalitate, la măsurile dispuse prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a reducerilor procentuale nr. 2124-P din 24.04.2014, prin care s-a propus aplicarea sancțiunii de reducere de 25% din valoarea contractului de prestări servicii nr. 738 din 01 noiembrie 2013 - "Servicii pentru concepție, producție și difuzare de emisiuni tematice (documentare) în domeniul criminalității informatice pentru proiectul Sistemul Național de Combatere a Criminalității Informatice "Cyber Crime" - cod SMIS 37595".

Prin sentința civilă nr. 2927 din 31 octombrie 2014, Curtea de Apel București a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. 196 din 11 mai 2014 și Nota de constatare a abaterii și de stabilire a reducerilor procentuale nr. 2124-P/24.04.2014 și a obligat pârâtul la plata sumei de 2.550 RON cheltuieli de judecată către reclamant.

1.2. Hotărârea supusă revizuirii

Împotriva sentinței, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat recurs, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Prin Decizia nr. 2001 din 30 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul MDRAP, a casat sentința recurată și, rejudecând cauza, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat cerere de revizuire de către intimatul-reclamant Centrul Națională de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică - CERT-RO, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., solicitând revizuirea Deciziei nr. 2001/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și menținerea sentinței civile nr. 2927/2014 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca temeinică și legală.

În motivarea cererii, revizuentul a susținut că instanța de recurs, cu toate că nu a existat un răspuns la întâmpinare, a constatat cu de la sine putere că ar exista un prejudiciu cert dacă nu se aplică reducerea de 25% din valoarea contractului nr. x din 01 noiembrie 2013.

Astfel, instanța de recurs, fără să cunoască sau să înțeleagă mecanismul de alocare a fondurilor europene nerambursabile, s-a pronunțat asupra unor aspecte pe care recurentul nu le-a dovedit și nici nu le-a menționat în motivarea recursului.

A mai apreciat revizunetul că instanța de recurs, în mod tendențios, deși cunoștea că eventualele sume cu titlu de daune, ce ar fi putut fi datorate de CERT-RO, nu au mai fost alocate din fondurile aferente proiectelor nerambursabile europene, cu de la sine putere, a constatat existența unui prejudiciu iminent și, mai mult, a extins prejudiciul la nivel european. Ori, în fapt, la nivel național, beneficiarii au fost obligați întâi să facă cheltuieli în proiectele implementate și, ulterior, după o analiză a cererilor de rambursare la nivel național, acestea se trimit spre aprobare Uniunii Europene care, în limita fondurilor disponibile, rambursează sumele cheltuite în cadrul proiectelor deja implementate.

Faptul că instanța nu a ținut cont de actele dosarului și s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut rezultă și din aspectul că CERT-RO nu a cerut suspendarea la executare, deoarece pârâtul-recurent nu a decontat sumele pretinse a fi prejudiciu.

Astfel, singurul prejudiciu care ar fi putut fi constatat de instanța de judecată era cel cauzat CERT-RO, și nicidecum în sarcina recurentului-pârât, cum în mod abuziv a constatat instanța de recurs.

A mai arătat revizuentul că instanța de recurs, prin motivarea deciziei, a reținut că prevederile Ordinului ANRMAP nr. 509/2011 sunt restrictive, astfel că a anulat, fără a fi învestită legal, un ordin emis de autoritatea competentă de a reglementa și monitoriza procedura de achiziții publice, aspect care excedează cauzei și obiectului acesteia, încadrându-se în art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În continuare, revizuentul a reiterat cele expuse în acțiune, referitoare la situația de fapt, și susținerile sale formulate față de recursul pârâtului MDRAP.

A apreciat că aplicarea unei corecții de 25% reprezintă o sancțiune maximă aplicabilă, în condițiile în care Decizia C (2013) 9257 final a CE din 19.12.2013 pentru aprobarea Ghidului privind stabilirea corecțiilor financiare ce se fac de către Comisie pentru cheltuielile realizate din fonduri cu cofinanțare europeană cu nerespectarea procedurilor de achiziție publică (Ghidul COCOF) stabilește corecțiile financiare de 10% sau 5%.

Intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea revizuirii, ca neîntemeiată, revizuentul formulând, de fapt, un recurs la recurs, fiind nemulțumit de soluția pronunțată prin decizia atacată.

Considerentele instanței de recurs sunt numai argumentele care au determinat convingerea instanței asupra adevărului și justeții soluției pronunțate, prin cererea de recurs solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii S.C. A. S.R.L.

4.1. Înalta Curte, sesizată cu soluționarea cererii de revizuire de față, analizând motivele invocate în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, o va respinge, ca nefondată, pentru considerentele ce urmează.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

În sensul acestor dispoziții, pe care se întemeiază prezenta cerere de revizuire, prin "lucru cerut" trebuie să se înțeleagă numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii deduse judecății.

Astfel, este de reținut că, prin formularea din textul menționat, se face referire la aplicarea principiului disponibilității, care nu îngăduie instanței să depășească obiectul acțiunii sau al celorlalte cereri accesorii ori incidentale, dar nici nu-i permite să omită a se pronunța asupra unui capăt de acțiune.

Acest caz de revizuire privește numai obiectul acțiunii. Instanța de judecată - în speță, instanța de recurs care a evocat fondul prin decizia ce face obiectul prezentei revizuiri -, poate pune în discuție temeiuri noi de drept, neinvocate de reclamant în acțiune sau de pârât în apărare.

Prin acțiunea introductivă de instanță, CERT-RO a solicitat anularea Deciziei nr. 196 din 11 iunie 2014 privind soluționarea contestației formulate și renunțarea, în totalitate, la măsurile dispuse prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a reducerilor procentuale nr. 2124-P din 24.04.2014, prin care s-a propus aplicarea sancțiunii de reducere de 25% din valoarea contractului de prestări servicii nr. 738 din 01 noiembrie 2013.

Criticile aduse hotărârii de recurs, și care vizează ipoteza plus petita a art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susținându-se, în esență, că instanța de recurs, fără să cunoască mecanismul de alocare a fondurilor europene, a constatat cu de la sine putere că ar exista un prejudiciu, și că nu a ținut cont de documentele aflate la dosar, nu pot fi încadrate în motivul de revizuire menționat, având în vedere soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ.

Sunt nefondate și susținerile revizuentului privind faptul că instanța s-ar fi pronunțat asupra legalității Ordinului ANRMAP nr. 509/2011, motivarea instanței vizând dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006 și aspectul dacă a existat sau nu o abatere de la legalitatea procedurii de achiziție publică finalizată prin încheierea contractului de servicii pentru concepție, producție și difuzare de emisiuni tematice (documentare) nr. 738 din 01 noiembrie 2013.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că, în realitate, revizuentul tinde la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, ceea ce, în actuala fază procesuală, ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea unei asemenea căi de atac să nu presupună o nouă judecare a cauzei sau să deschidă părții recursul la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță.

În soluționarea prezentei cauze, Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudența sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție. Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".

Prin urmare, Înalta Curte reține că, în cauză, instanța de recurs s-a pronunțat în limitele învestirii, ținând cont de normele de procedură civilă și de cele ale art. 8 raportat la art. 18 și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

4.2. Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 509 și art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de Centrul Național de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică - CERT-RO împotriva Deciziei nr. 2001 din 30 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal‚ ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2017.