ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1461/2017

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru POR:

(i) anularea Notei de propunere spre menținere a reducerii procentuale de 5% nr. x din 21 martie 2013, aplicate reclamantei în procesul de verificare a Cererii de rambursare nr. 1 pentru proiectul cod SMIS 38607;

(ii) anularea Notei nr. x din 21.02.2013, privind aplicarea reducerii procentuale de 5% pentru Contractul de finanțare SMIS 38607;

(iii) anularea Informării nr. x din 09 ianuarie 2013 privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 1;

(iv) anularea Notei nr. x din 17 decembrie 2012 privind aplicarea reducerii procentuale de 5% pentru Contractul de finanțare SMIS 38607;

(v) anularea tuturor actelor în baza cărora a fost dispusă măsura privind reducerea procentuală de 5% în valoare de 10.359,60 RON și TVA în valoare de 15.539,40 RON din valoarea contractului de servicii nr. x din 03.12.2010 încheiat cu SC A. SRL, cu consecința restituirii sumei reținute nelegal.

Prin Sentința civilă nr. 816 din 11 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 816 din 11 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul C., solicitând casarea acesteia și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și precizată, pentru motive de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Potrivit primului considerent de casare, sentința cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii deoarece, contrar chiar aprecierii pârâtei, reține că actul administrativ în baza căruia s-a aplicat reducerea procentuală îl constituie Nota de aprobare a cheltuielilor eligibile din data de 23.11.2012 (pârâta a susținut că ar fi Nota de informare din 09.01.2013).

Or, dacă ar fi așa, pretinde recurenta, Nota din 23.11.2012 nu cuprinde nici reducerea procentuală de 5%, nici temeiul de drept și nici motivele pentru care operează reducerea procentuală, fiind nulă chiar pentru aceste omisiuni. De asemenea, din cuprinsul ei rezultă că pârâta intimată nu a respectat procedura de emitere a actului administrativ, condiție de validitate a acestuia.

Motivând soluția pe considerente exterioare actului, prezente într-un alt act, prima instanță a pronunțat o hotărâre contradictorie, întemeiată pe motive străine de natura pricinii.

Potrivit celui de-al doilea considerent de casare, recurenta repetă apărarea avansată în fața primei instanțe, arătând că nu s-a dovedit existența niciunui prejudiciu pentru bugetul Uniunii Europene sau a fondurilor publice naționale și că, dincolo de această chestiune, condiția referitoare la experiența similară nu este restrictivă.

Examinând sentința recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele recurentei și apărările intimatei, ținând cont de actele și lucrările dosarului precum și de dispozițiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte, hotărând cu majoritate, reține că sentința este legală pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

3.1 Referitor la primul motiv de casare (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. 2010)

Deși atât părțile cât și instanța de fond au identificat eronat actul administrativ susceptibil să producă vătămări reclamantei recurente și să fie contestat în condițiile art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, soluția de respingere a acțiunii este legală iar motivul de casare invocat de recurentă este neîntemeiat.

Astfel, obiectul judecății este dat de refuzul pârâtei Direcția Generală AM POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice de a rambursa integral cererea nr. 1 privind proiectul cod SMIS 38607 derulat de beneficiar (reclamanta recurentă din prezenta cauză) UMT Municipiul C.; pârâta a aplicat o reducerea procentuală de 5% iar întreaga documentație are rolul de a justifica această măsură și, implicit, de a justifica refuzul de rambursare integrală a cheltuielilor.

Așa fiind, obiectul judecății nu este un act administrativ tipic, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, așa cum sunt, spre exemplu, notele de stabilire a neregulilor și de aplicare a corecțiilor financiare reglementate de același act normativ ce a stat și la baza reducerii procentuale, respectiv O.U.G. nr. 66/2011, ci un act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin. (2) din aceeași lege.

Nota de neconformitate nr. x din 02 noiembrie 2012, Nota de aprobare a cheltuielilor eligibile din 23.11.2012, Nota de stabilire a reducerilor procentuale nr. x din 17 decembrie 2012 și Nota nr. x/21.02.2013 sunt doar documente interne (niciuna din note nu este adresată recurentei) iar Informarea privind situația cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 1 din 09.01.2013 și Nota din 21.03.2013 reprezintă corespondență cu reclamanta.

Notele interne justifică refuzul iar corespondența îl explicitează.

Or, spre diferență de actul administrativ tipic care, pentru a fi legal, este condiționat, printre altele, de motivare și de urmarea unei proceduri de emitere prevăzută de lege, actul administrativ asimilat constând în refuzul de rambursare integrală are drept condiție de valabilitate justificarea.

În consecință, luând în considerare toată documentația aflată la dosarul cauzei și coroborând informațiile rezultate din cuprinsul acesteia, Curtea de Apel București a procedat legal chiar dacă a plecat de la premisa eronată că obiectul judecății îl constituie un act administrativ tipic.

Pentru aceste considerente, apărările recurentei invocate în cadrul primului motiv de casare vor fi înlăturate deoarece sentința este coerentă și complet motivată.

3.2 Referitor la al doilea motiv de casare (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 2010)

Verificând legalitatea sentinței prin raportare la starea de fapt reținută de prima instanță (care nu este susceptibilă să formeze obiectul recursului) prin raportare la normele de drept material aplicate speței, Înalta Curte constată că sentința este legală deoarece condiția pusă de reclamanta recurentă în documentația de atribuire este restrictivă iar această restricție reprezintă o neregulă (conf. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011); sub aceste aspecte, instanța de control confirmă raționamentul primei instanțe și modalitatea de aplicare a normelor de drept material.

Astfel, condiția prezentării unui contract finanțat din fonduri europene pusă de recurentă participanților la procedura de achiziție publică este restrictivă deoarece criteriul folosit (sursa finanțării) este complet lipsit de relevanță pentru buna executare a contractului; condiția încalcă dispozițiile art. 179 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare la data faptelor.

Procedând astfel, recurenta a săvârșit o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 deoarece, punând condiția restrictivă, a săvârșit o abatere de la legalitate în raport cu dispozițiile naționale mai sus arătate, de natură să poată prejudicia bugetul Uniunii Europene și fondurile publice naționale din care este finanțat proiectul derulat de recurentă. Astfel, condiția restrictivă este de natură să determine posibili ofertanți să nu participe la procedura de achiziție Chiar dacă, în fapt, contractul a fost încheiat la un preț inferior celui estimat, în lipsa condiției restrictive prețul ar fi putut fi mai mic, la același nivel de pretenții și de calitate, așa cum întemeiat a arătat instanța de fond.

3.3 În consecință, pentru motivele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ. (2010), cu majoritate, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Respinge recursul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul C., prin primar, împotriva Sentinței civile nr. 816 din 11 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2017.

Procesat de GGC - ED