ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3465/2017

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Obiectul contestației în anulare

Prin Decizia nr. 337 din 07 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A.

În argumentele reținute în susținerea soluțuiei, Înalta Curte verificând dosarul de fond, a constatat că reclamantul a adresat cererea de chemare în judecată direct secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București și nu a invocat la niciunul dintre termenele de judecată excepția necompetenței materiale a instanței, astfel că, în raport cu cele expuse anterior, nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (3) C. proc. civ.

Referitor la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care recurentul-reclamant a susținut că, deși a îndeplinit procedura prealabilă, în mod nelegal, acțiunea a fost respinsă de către judecătorul fondului, ca inadmisibilă, Înalta Curte a reținut că procedura administrativă prealabilă referitoare la un act administrativ de natura celor în discuție trebuie efectuată, după cum reiese din art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de introducerea acțiunii în instanță.

Din actele și lucrările dosarului se reține că, la momentul sesizării instanței de contencios administrativ, reclamantul nu îndeplinise această procedură.

Procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei neîndeplinire este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă, potrivit art. 193 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea, conform art. 12 din Legea nr. 554/2004, printre documentele pe care reclamantul trebuie să le anexeze acțiunii se număra și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile. Or, reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor imperative ale art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Mai reține instanța, arătând că susținerile recurentului-reclamant, nu pot fi primite având în vedere că recurentul a purtat o corespondență simplă cu Primăria comunei Ghimpeni, OCPI Olt, Guvernul României prin care a solicitat să i se comunice Planul Urbanistic al comunei Ghimpițeni și dacă este legală construirea unui drum pe o proprietate ce aparține unei persoane fizice.

Motivele și temeiul legal al contestației în anulare

Împotriva Deciziei nr. 337 din 07 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, a promovat prezenta contestație în anulare, recurentul A.

Invocând ca temei legal al contestației în anulate, art. 503 alin. (2) pct. 2 și pct. 3 din C. proc. civ., și reluând, apărările formulate în față instanței de recurs, în motivarea caii extraordinare de atac, contestatorul a susținut următoarele:

Dezlegarea dată recursului este rezultatul erorii materiale, această eroare fiind de natură a genera o interpretare greșită, eronată cu privire la aplicabilitatea art. 7 din legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Mai mult decât atât, instanța nu a observat motivele de ordine publice invocate de recurent, cu referire la competența de soluționare a cauzei, în sensul că nu instanța de contencios administrativ ar fi fost competentă să soluționeze cauza.

Precizează în continuare că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în cuprinsul cererii de recurs și arată că nu exista obligația formulării unei plângeri prealabile, având în vedere contestarea unui act emis de Guvernul României, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Susține că procesul nu a fost echitabil și reiterează motivele invocate în cuprinsul contestației în anulare referitoare la suspiciunile privind imparțialitate a membrilor completelor care au participat la judecata cauzei.

Precizează că motivele contestației în anulare sunt întemeiate și, față de toate acestea a solicitat admiterea contestației în anulare declarată împotriva Deciziei nr. 337 din 07 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, anularea deciziei și, în rejudecare, admiterea recursul astfel cum a fost formulat.

Apărările formulate în cauză

Intimații nu au înțeles să formuleze întâmpinare așa cum prevăd dispozițiile art. 508 (2) C. proc. civ.

La data de 7 noiembrie 2017, contestatorul a depus la dosarul cauzei precizări, prin e-mail, prin care a susținut că își menține punctele de vedere expuse în prin motivele contestației în anulare.

Considerentele și soluția asupra contestației în anulare

Contestația în anulare de față, urmează a fi respinsă ca nefondată, în raport de temeiul de drept invocat și raportat la motivele înfățișate de contestator, în considerarea celor ce urmează:

În primul rând, Înalta Curte reamintește că, contestația în anulare este o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar pentru motivele limitativ și strict prevăzute de lege și care nu presupune o rejudecare a recursului.

Potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestația în anulare este admisibilă numai dacă hotărârea instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.

În cauză, contestatorul, deși în drept a invocat dispozițiile art. art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., din expunerea pe larg a motivelor contestației în anulare, reiterând o parte din argumentele expuse prin cererea de recurs, efectuează de fapt critici hotărârii instanței de recurs, prin prisma modului în care aceasta a interpretat probele administrate în cauză și a aplicat dispozițiile legale în materie, ceea ce nu poate fi acceptat pe calea contestației în anulare, procedură în care nu poate fi examinată justețea soluției contestate.

Astfel, din analiza contestației deduse judecății Înalta Curte constată că prezentul contestator este nemulțumit de argumentele expuse de instanța de control judiciar cu privire la faptul că dosarul nu a fost soluționat echitabil și reiterează motivele invocate în cuprinsul cererii de recurs referitoare la suspiciunile privind imparțialitatea membrilor completelor care au participat la judecata cauzei.

Așadar, această pretinsă greșeală materială nu poate fi încadrată în motivele ce pot fi invocate în cazul contestației în anulare, în conformitate cu prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu se referă la erorile care pot fi îndreptate pe această cale ci la greșelile de judecată produse prin confundarea unor elemente sau a unor date semnificative aflate la dosarul cauzei.

Greșelile materiale se apreciază în raport cu datele existente la dosarul cauzei la momentul pronunțării, deoarece numai în aceste condiții se poate stabili dacă soluția dată în recurs este sau nu rezultatul unei greșeli materiale.

Dealtfel, din motivele contestațieiei în anulare expuse de contestatoar reiese nemulțumirea părții de modul în care a fost motivată decizia contestată însă acest aspect nu poate duce la deschiderea contestației în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, într-un al caz decât cele limitativ arătate de art. 503(1) C. proc. civ. (lipsă de procedură și necompetența instanței) și art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. (greșeală materială și omisiunea de a cerceta vreun motiv de modificare sau de casare).

Dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, ceea ce contestatorul încearcă să obțină. A da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a fost soluționată pricina și s-au stabilit raporturile litigioase dintre părți,ar însemna să se deschidă acestora dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, lucru care nu poate fi acceptat în actualul sistem al procedurii civile, în care această cale extraordinară de atac tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres prevăzute de lege.

În acord cu jurisprudența consecventă a CEDO, reliefată de exemplu prin soluțiile pronunțate în cauzele Mitrea c. României (nr. 26105/03/2008) și B. c. României (nr. 8727/03/2009), că în lipsa unei circumstanțe substanțiale și imperative, de natură să justifice redeschiderea procesului judecat irevocabil, admiterea unei contestații în anulare sau a unei revizuiri, constituie o încălcare a principiului securității raporturilor juridice și, prin aceasta, o încălcare a dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Temeiul legal al soluției adoptate

În consecință, constatând că în cauză nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 503 (2) pct. 2 din C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 508 C. proc. civ. va respinge prezenta contestație în anulare.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 337 din 07 februarie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 noiembrie 2017.