ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 375/2017

Obiectul acțiunii deduse judecății; Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 10 mai 2013, reclamantul A. Slatina, reprezentat prin primar, în contradictoriu cu pârâtul B. - C., a solicitat anularea Deciziei nr. 87 din 20 martie 2013 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 06 decembrie 2012 privind contractul de finanțare din 14 decembrie 2010, aferentă proiectului cu titlul „Amenajare zona Nicolae Iorga”, finanțat prin POR 2007 - 2013, cod SMIS, acte încheiate de către pârât. Prin sentința civilă nr. 289 din 12 iulie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pe rolul acestei instanțe, cauza a fost înregistrată la data de 25 iulie 2013.

Hotărârea primei instanțe; Prin sentința civilă nr. 3424 din 6 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. Slatina, reprezentat prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul B. - C.,ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză; Împotriva sentinței civile nr. 3424 din 6 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea pe fond a cauzei, în sensul admiterii acțiunii. Recurentul-reclamant a susținut că sentința atacată este nelegală, în esență, pentru următoarele considerente: Instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate privind neîndeplinirea cumulativă a celor două cerințe prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, invocate prin cererea de chemare în judecată, reținând că argumentul vizând neîndeplinirea condiției referitoare la existența prejudiciului a fost invocat direct în acțiunea judiciară în contencios fiscal, fără să fi fost invocat prin contestația administrativă. Prin excluderea acestor motive de nelegalitate, instanța de fond a încălcat dreptul de dispoziție al părții prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., republicat și principiul rolului activ al judecătorului. Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, întrucât instanța de fond nu a motivat respingerea criticii privind neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, contrar dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat. În ceea ce privește aspectele ce țin de fondul actelor administrative contestate, sentința civilă recurată conține motive contradictorii, prima instanță reținând, pe de o parte, faptul că se reiterează susținerile cuprinse în contestația administrativă, iar pe de altă parte, că nu se contestă situația de fapt reținută în actele atacate referitoare la managerul de proiect și la managerii sistemelor de managementul calității și mediului. Asocierea SC D. SRL - SC E. SRL și subcontractantul SC F. SRL au îndeplinit cerința privind managerul de proiect și managerii sistemelor de managementul calității și mediului, conform art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006. Dispozițiile legale aplicabile în cauză prevăd faptul că se iau în considerare și resursele materiale și umane ale subcontractanților declarați, în speță, resursele umane ale subcontractantului SC F. SRL. Pentru îndeplinirea cerinței din fișa de date a achiziției, secțiunea IV.4.2 Nivelului minim privind capacitatea tehnică, pct. 3, asocierea câștigătoare a depus Declarația privind personalul specializat din data de 06 iunie 2011, copii ale contractelor de muncă și ale documentelor legale care atestă calificarea menționată în fișa de date. De asemenea, potrivit fișei de date a achiziției, secțiunea IV.4.2 pct. 3, nu se solicită disponibilitatea de 8 ore/zi, așa cum în mod greșit a reținut echipa de verificare ci numai faptul ca operatorul economic să facă dovada că are la dispoziție pe toată durata contractului, un personal de conducere de minim 11 specialiști. Asocierea SC D. SRL - SC E. SRL a îndeplinit indicatorul privind nivelul lichidității generale, solicitat prin fișa de date a achiziției, prin Declarația pe propria răspundere, potrivit căreia în conformitate cu indicatorii economico-financiari prevăzuți în bilanțul contabil încheiat la 31 decembrie 2010, vizat și înregistrat la organele competente, nivelul lichidității generale este de 205 (LG = active totale/ datorii totale x 100 = 3.364.413/1.637.506x100 = 205). Susținerile instanței de fond potrivit cărora este nerelevantă împrejurarea că, în fapt, criteriul de atribuire a fost oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, sunt neîntemeiate, întrucât criteriul de atribuire stabilit prin fișa de date a achiziției a fost oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic și nu prețul cel mai scăzut. Aprecierile primei instanțe referitoare la faptul că prețul oferit de candidatul câștigător era mai mare decât al celuilalt candidat, nu pot fi primite drept considerente pentru respingerea acțiunii ca neîntemeiată, prețul cel mai scăzut nefiind criteriul de atribuire al contractului. Toată documentația privind organizarea licitației a fost transmisă pentru verificare către G., iar în situația în care această autoritate ar fi constatat faptul că există nereguli, ar fi informat autoritatea contractantă, solicitând, în același timp, remedierea erorilor sau omisiunilor, indicând inclusiv modul în care acestea trebuie remediate.

Apărările formulate în cauză de intimatul-pârât B. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-pârât B. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând susținerile formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

Procedura de soluționare a recursului; 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru; Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24 iunie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 9 octombrie 2014, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Suspendarea judecării recursului; Prin încheierea din 23 septembrie 2015, Înalta Curte a suspendat judecarea recursului declarat de reclamantul A. Slatina, reprezentat prin primar, împotriva sentinței civile nr. 3424 din 6 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a întrebărilor preliminare ridicate în fața Curții de Apel Bacău, în Dosarele nr. x/32/2014 și nr. x/32/2011*, întrebări preliminare care constituie obiectul cauzelor conexate nr. C-260/2014 și nr. C-261/ 2014. La data de 8 februarie 2017, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei în urma pronunțării de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a Hotărârii din 26 mai 2016, în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14. II. Soluția instanței de recurs; Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante; Criticile formulate de recurentul-reclamant subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, sunt nefondate. Hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți. Susținerile recurentului-reclamant referitoare la faptul că prima instanță nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate privind neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, sunt neîntemeiate. În mod judicios instanța de fond a constatat că argumentul reclamantului vizând neîndeplinirea în cauză a condiției privind existența unui prejudiciu, a fost invocat direct prin acțiunea dedusă judecății și nu a făcut obiectul contestației administrative, nefiind analizat prin Decizia nr. 87 din 20 martie 2013, susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar în condițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011. Prin aceste dispoziții legale, legiuitorul a reglementat accesul la instanță, în anumite condiții procedurale, implicând ca premisă emiterea unei decizii în soluționarea contestației administrative, și în limita acesteia. Procedura administrativă prealabilă învestirii instanței de judecată, instituie un mijloc de remediere a eventualei nelegalități a actului administrativ atacat, prin reexaminarea lui de către organul emitent al titlului de creanță, care are posibilitatea de a-și revoca actul, fapt ce permite persoanei vătămate să-și ocrotească dreptul sau interesul legitim pe cale administrativă, evitând sesizarea instanței de judecată. În aceste condiții, susținerile recurentului potrivit cărora prin refuzul de a analiza argumentul în discuție, prima instanță a încălcat dreptul de dispoziție al părții și principiul rolului activ al judecătorului, nu pot fi reținute. Distinct de cele arătate anterior, din parcurgerea considerentelor sentinței recurate, se constată că prima instanță a expus motivele pentru care a respins critica reclamantului vizând neîndeplinirea condiției privind existența prejudiciului creat sau posibil a fi creat bugetului Uniunii Europene. Hotărârea pronunțată de judecătorul fondului, deși este motivată pe scurt în privința aspectului analizat, răspunde exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuind analizată în lumina circumstanțelor fiecărei spețe (Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torja contra Spaniei). În contextul arătat, prima instanță a examinat în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse, iar faptul că recurentul-reclamant nu împărtășește raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția instanței, nu poate conduce la concluzia că hotărârea atacată nu este motivată. În legătură cu problema de drept în discuție, jurisprudența invocată de recurentul-reclamant nu prezintă relevanță în prezenta cauză. În acest sens, prin soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de către secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din 24 noiembrie 2014, s-a considerat că în reglementarea O.U.G. nr. 66/2011, aplicarea corecției financiare pentru recuperarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, nu este condiționată de existența unui prejudiciu asupra bugetului Uniunii Europene/fondurilor publice naționale, cu excepția situațiilor expres și limitativ prevăzute în anexa la ordonanța de urgență, în care aplicarea corecției financiare este condiționată de existența prejudiciului, situații de excepție, care, în speța de față, nu sunt incidente. De asemenea, în ceea ce privește aspectele ce țin de fondul actelor administrative contestate, hotărârea recurată nu cuprinde motive contradictorii, judecătorul fondului prezentând în mod coerent raționamentul care l-a determinat să respingă cererea de chemare în judecată, prin raportare, pe de o parte, la susținerile părților și mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința atacată fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei. Susținerile recurentului privind aplicarea retroactivă a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, sunt neîntemeiate. După cum s-a reținut și anterior, controlul s-a desfășurat ulterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, la fel și constatarea neregulii, iar contractul, asupra căruia a fost stabilită corecția financiară, a fost încheiat la 29 august 2011, însă neregulile sunt anterioare acestei date și datei intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011. Înalta Curte constată că, din perspectiva calificării faptelor ca nereguli, nu există un conflict de legi în timp. Este real că, prin Decizia nr. 66/2015, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt neconstituționale. Sub aspectul corecțiilor/reducerilor aplicabile în cazul constatării neregulilor, a reținut că dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai favorabile decât cele ale O.G. nr. 79/2003, implementând principiul proporționalității. Aceste considerente ale Curții Constituționale, care au condus la declararea neconstituționalității prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, se referă la normele de drept substanțial aplicabile raporturilor juridice referitoare la acordarea finanțării nerambursabile și se bazează pe o analiză comparativă a celor două reglementări naționale succesive. Totuși, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, sub imperiul cărora s-a încheiat contractul de finanțare și a avut loc acțiunea beneficiarului finanțării considerată neregulă, trebuie interpretate în conformitate cu prevederile regulamentelor europene în vigoare care au același obiect de reglementare, respectiv Regulamentul nr. 2988/95 al Consiliului și Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului. Interpretarea conformă impune concluzia că neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Această definire a neregulii, care se raportează și la prejudiciul potențial, este confirmată de examinarea contextului normativ în care se înscrie, în special, art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, precum și a obiectivului urmărit prin acest regulament. Rezultă, din aceste considerente, că acțiunea beneficiarului finanțării, socotită neregulă în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie neregulă și sub imperiul reglementării anterioare, interpretarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, conformă cu regulamentele anterior citate, determinând inexistența unei diferențe între reglementările naționale succesive și, pe cale de consecință, inexistența unui conflict de legi în timp. De asemenea, cu privire la această chestiune de drept a fost sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care, făcând referire la jurisprudența sa anterioară, s-a pronunțat prin Hotărârea din 26 mai 2016, în cauzele conexe C-260/14 și C-261/14, în sensul că: „Art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999 trebuie interpretate în sensul că nerespectarea dispozițiilor naționale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziții publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la art. 7 lit. (a) din Directiva nr. 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o „abatere” în sensul art. 1 alin. (2) menționat, respectiv o „neregularitate” în sensul art. 2 pct. 7 amintit, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unei cheltuieli nejustificate. Art. 98 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul în care corecțiile financiare efectuate de statele membre, în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanțate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispozițiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, sunt măsuri administrative în sensul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95. Principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale”. Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene este obligatorie pentru instanța națională, fiind îndeplinită în cauză condiția ca noile reglementări să fie aplicate efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare. Invocând aplicarea retroactivă a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, recurentul-reclamant se referă la aspectul strict formal al menționării prevederilor acestui act normativ în cuprinsul Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare. Recurentul nu trimite însă la vreo normă de drept substanțial aplicată cu încălcarea principiului neretroactivității legii. Astfel cum s-a reținut anterior, la data săvârșirii neregulii, dar și în prezent era și este în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, care se aplică direct, fiind parte a legislației naționale, în temeiul acestuia fiind emisă și O.U.G. nr. 66/2011. Prin urmare, stabilirea corecțiilor în conformitate cu acest regulament și cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securității juridice și protecției încrederii legitime. De altfel, autorității contractante îi revine obligația și responsabilitatea respectării dispozițiilor legale, inclusiv în ceea ce privește derularea procedurii de achiziție, pe toată perioada de implementare și monitorizare a contractului/ proiectului, astfel că, efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului și implicit, aplicării corecțiilor financiare, după intrarea în vigoare a O.U.G nr. 66/2011, care oricum, instituie o situație favorabilă, urmare a aplicării principiului proporționalității. În concluzie, în speță, este corectă aplicarea unei corecții financiare reglementată prin noul act normativ, fiind nefondată critica privind aplicarea retroactivă a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011. Criticile recurentului-reclamant potrivit cărora dispozițiile legale aplicabile în cauză prevăd faptul că se iau în considerare și resursele materiale și umane ale subcontractanților declarați, în speță, resursele umane ale subcontractantului SC F. SRL, nu pot fi reținute drept argumente în susținerea nelegalității actelor contestate. Conform dispozițiilor art. 46 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006: „(1) Fără a afecta posibilitatea operatorilor economici de a depune ofertă alternativă conform prevederilor art. 173 sau de a oferta pe mai multe loturi diferite, candidatul/ofertantul nu are dreptul ca în cadrul aceleiași proceduri: (…) c) să depună ofertă individuală/comună și să fie nominalizat ca terț susținător în cadrul unei alte oferte, sub sancțiunea excluderii ofertei individuale sau, după caz, a celei în care este ofertant asociat”. De asemenea, potrivit art. 190 alin. (2) și alin. (3) din același act normativ: „(2) În cazul în care ofertantul/candidatul își demonstrează capacitatea tehnică și profesională invocând și susținerea acordată, în conformitate cu prevederile alin. (1), de către o altă persoană, atunci acesta are obligația de a dovedi susținerea de care beneficiază, de regulă, prin prezentarea unui angajament ferm al persoanei respective, încheiat în formă autentică, prin care aceasta confirmă faptul că va pune la dispoziția candidatului/ofertantului resursele tehnice și profesionale invocate. Persoana care asigură susținerea tehnică și profesională nu trebuie să se afle în situația care determină excluderea din procedura de atribuire, conform prevederilor art. 180 și ale art. 181 lit. a), c 1 ) și d). (3) Atunci când un grup de operatori economici depune oferta/candidatura comună, capacitatea tehnică și profesională se demonstrează prin luarea în considerare a resurselor tuturor membrilor grupului. În cazul în care grupul beneficiază de susținerea tehnică și profesională a unei/unor terțe persoane, capacitatea tehnică și profesională se demonstrează în condițiile prevăzute la alin. (2).” Procedând la aplicarea acestor prevederi legale, în mod întemeiat autoritatea publică pârâtă a reținut că în situația în care susținerea terțului se referă la asigurarea unor resurse care pot fi puse efectiv la dispoziția ofertantului, angajamentul ferm prezentat de ofertant/candidat trebuie să prevadă care sunt resursele respective, fiind necesar a se evidenția faptul că disponibilizarea acestora se va realiza necondiționat, în funcție de necesitățile care apar pe parcursul derulării contractului. În speță, din conținutul CV-ului depus de către persoana desemnată pentru funcția de manager proiect, conform Declarației privind personalul specializat, întocmită de ofertantul câștigător, rezultă că începând cu data de 9 aprilie 2010, persoana respectivă era angajată pe postul de inginer în construcții civile în cadrul SC F. SRL, unde potrivit contractului individual de muncă, era încadrat cu normă întreagă, respectiv 8 ore/zi, pe perioadă nedeterminată. Prin declarația de exclusivitate și disponibilitate semnată de către managerul de proiect, acesta a susținut că nu era angajat în alt proiect pe o poziție care să-i solicite serviciile în perioada menționată, fiind disponibil câte 8 ore pe zi pe poziția solicitată, de la începutul lucrărilor și până la finalizarea acestora. Situația este similară și în cazul persoanei desemnate pentru funcția de șef șantier rețele edilitare, care, de asemenea, din data de 09 aprilie 2010, era angajată în cadrul SC F. SRL, pe postul de inginer construcții civile, încadrat cu normă întreagă, declarând, totodată, că este disponibil pe perioada derulării lucrărilor și că nu este angajat în alt proiect. În condițiile arătate, în acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că, deși în fișa de date a achiziției, recurentul-reclamant a impus anumite condiții privind experiența profesională, ofertantul câștigător, SC D. SRL, nu îndeplinea toate criteriile de calificare, în sensul în care managerul de proiect și managerii sistemelor de managementul calității și mediului, angajați ai SC F. SRL (subcontractant), aveau atribuții în desfășurarea întregii lucrări, și nu doar pe partea de rețele edilitare, care îi revenea subcontractantului, conform acordului contractual. Prin urmare, în mod întemeiat s-a reținut că recurentul-reclamant a încălcat dispozițiile art. 81 și art. 82 din H.G. nr. 925/2006 și implicit, prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la afectarea integrității procesului de achiziție publică. În ceea ce privește susținerea recurentului potrivit căreia în fișa de date a achiziției, la secțiunea IV.4.2. pct. 3, nu se solicită disponibilitatea de 8 ore/zi, așa cum în mod greșit a reținut echipa de verificare, se observă că în cuprinsul Notei de constatare atacate, nu este menționată o astfel de afirmație din partea echipei de verificare. Referitor la criticile recurentului-reclamant vizând îndeplinirea de către Asocierea SC D. SRL - SC E. SRL a indicatorului privind nivelul lichidității generale, solicitat prin fișa de date a achiziției, în mod corect prima instanță a reținut că asocierea câștigătoare nu îndeplinea condiția impusă în fișa de date a achiziției, la secțiunea IV.3.2 Nivel minim impus, conform căreia operatorul economic trebuia să facă dovada unui nivel al indicatorului financiar „lichiditate generală”, calculat pentru anul 2010, ca raport între activele circulante și datoriile pe termen scurt și nu ca un raport între activele totale și datoriile totale, așa cum este indicat în declarația pe propria răspundere a ofertantului câștigător. Înalta Curte împărtășește opinia exprimată de judecătorul fondului care, în aprecierea gravității mare a faptei, a considerat nerelevantă împrejurarea că, în fapt, criteriul de atribuire stabilit prin fișa de date a achiziției a fost „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”, având în vedere că, prin actele contestate, nu s-a reținut drept neregulă atribuirea contractului pe baza altui criteriu decât cel prevăzut în documentația de atribuire. În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamant referitoare la verificările efectuate de către G., se reține că acestea au altă bază legală decât verificările efectuate de echipa de control din cadrul instituției pârâte și nu justifică neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate de către reclamant. Astfel, temeiul legal al verificărilor efectuate în cauză de către autoritatea publică pârâtă îl constituie prevederile art. 32 4 din H.G. nr. 457/2008 privind cadrul instituțional de coordonare și de gestionare a instrumentelor structurale, cu modificările și completările ulterioare, alin. (2) al acestui articol stabilind în mod expres faptul că autoritatea de management nu este condiționată în luarea deciziilor de activitățile desfășurate de G. Mai mult, G. se pronunță doar asupra aspectelor formale/procedurale, respectiv asupra modului de îndeplinire a tuturor etapelor procesului de achiziție publică, iar nu asupra impunerii de criterii de calificare și/sau selecție de către autoritatea contractantă, acestea fiind stabilite de către autoritate într-o etapă anterioară (odată cu întocmirea documentației de atribuire). 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs; Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. Slatina, reprezentat prin primar, ca nefondat.