ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3245/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3245/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 3245/2015
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2014, reclamantul Municipiul Slatina, reprezentat, prin Primar, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea deciziei nr. 301 din 06 decembrie 2013 emisă de pârât și a notei de neîncadrare în prevederile O.G. nr. 14/2013, comunicată prin adresa din 29 octombrie 2013, de respingere a solicitării de plată din 09 septembrie 2013, aferentă proiectului cod SMIS 6766, cu titlul „Reabilitare spații verzi, alei de acces rutier și pietonal mobilier urban adiacent str. x (Sistematizare pe verticală str. x)”.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 2617 din 07 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Slatina, reprezentat prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 2617 din 07 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Municipiul Slatina, reprezentat prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate.
Recursul declarat de reclamant s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul-reclamant a arătat că nu pot fi reținute afirmațiile instanței de fond, în sensul că neregulile care privesc procedura ulterioară întocmirii documentației de atribuire exced cadrului O.G. nr. 14/2013, întrucât legiuitorul nu face o astfel de distincție, statuând în mod imperativ că neregulile trebuie să fie constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, inițiate începând cu 01 octombrie 2011, pentru care documentația de atribuire a fost evaluată și aprobată de A.N.R.M.A.P.
Din analiza dispozițiilor O.G. nr. 14/2013, cu modificările și completările ulterioare, se poate constata că actul normativ incident nu condiționează plata de la bugetul de stat a reducerilor procentuale aplicate de caracterul neregulii constatate, aspect pentru care, în mod nelegal prima instanță a reținut că dacă neregula aplicată vizează activitatea comisiei de evaluare și nu documentația de atribuire verificată de A.N.R.M.A.P., prevederile actului normativ în discuție nu sunt aplicabile în speță.
Practic, din moment ce art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013 nu condiționează plata de la bugetul de stat a reducerilor procentuale aplicate de caracterul neregulii constatate, nu se poate reține că actul normativ menționat este aplicabil, în mod exclusiv, doar atunci când sunt constatate nereguli care vizează documentația de atribuire verificată de A.N.R.M.A.P.
Apărările formulate de intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.
Procedura de soluționare a recursului
Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 04 martie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.
Părțile nu au depus puncte de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din 10 iunie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a recursului.
Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat de reclamant.
Argumente de fapt și de drept relevante
Criticile formulate de recurentul-reclamant, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate, sentința pronunțată în litigiu fiind dată ca urmare a interpretării și aplicării corecte a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.
Susținerile recurentului conform cărora legiuitorul nu face nicio distincție între neregulile supuse O.G. nr. 14/2013, statuând în mod imperativ cazul neregulilor constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică, nu pot fi reținute.
În mod judicios instanța de fond a constatat că O.G. nr. 14/2013 reglementează suportarea de la bugetul de stat a sumelor rezultate din abateri de la legislația în domeniul achizițiilor publice care puteau și trebuiau să fie observate și sancționate de către anumite instituții ale statului, în exercitarea atribuțiilor acestora (A.N.R.M.A.P. și U.C.V.A.P.).
Astfel, potrivit notei de fundamentare a acestui act normativ, se suportă de la bugetul de stat sumele aferente corecțiilor financiare/reducerilor procentuale aplicate, în măsura în care instituțiile centrale implicate, respectiv A.N.R.M.A.P. și U.C.V.A.P., nu au avut observații în exercitarea atribuțiilor pe cale le au în materia verificării procedurilor de achiziție publică.
Conform dispozițiilor art. 2 alin. (2)-(4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013, suportarea de la bugetul de stat a neregulilor constatate în desfășurarea procedurilor de achiziție publică se efectuează numai în cazul în care documentația de atribuire a fost evaluată și aprobată de către A.N.R.M.A.P.
Cum în cauză abaterea de la prevederile legislației privind achizițiile publice privește procedura ulterioară întocmirii documentației de atribuire, care nu a făcut obiectul controlului efectuat de către A.N.R.M.A.P., în mod legal s-a reținut de către intimatul-pârât că nu sunt îndeplinite condițiile impuse pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare, potrivit art. 2 alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013.
Mai mult, modul în care recurentul-reclamant, în calitate de autoritate contractantă, a înțeles să evalueze ofertele depuse de către participanții la procedură, reprezintă o situație care nu este reglementată de O.G. nr. 14/2013, motiv pentru care nu intră sub incidența actului normativ în discuție.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/ 2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul Municipiul Slatina, reprezentat prin Primar, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Slatina, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 2617 din 07 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2015.