ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6344/2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 3776 din 10 iulie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția nulității recursului, invocată de SC A. SRL, a admis recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, în nume propriu și în numele Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, împotriva Sentinței nr. 71/2016 din 28 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și, rejudecând cauza, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, ca neîntemeiată.

Prin calea de atac extraordinară declarată împotriva Deciziei nr. 3776/2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. SRL, prin administratorul judiciar Lichidator B., a invocat incidența prevederilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la nelegala sa citare la judecarea recursului, arătând că, prin încheierea de ședință nr. 403/2018 din data de 28.06.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, deschizându-se procedura insolvenței asupra debitoarei A. SRL, Societatea Lichidator B. a fost numită ca administrator judiciar al acestei persoane juridice. Potrivit prevederilor art. 155 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ., "vor fi citați cei supuși procedurii insolvenței, precum și creditorii acestora, la domiciliul sau, după caz, la sediul acestora; după deschiderea procedurii, citarea va fi efectuată potrivit legii speciale;"

Totodată, a indicat contestatoarea dispozițiile art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014, ce stabilesc că "în litigiile care au fost promovate în temeiul dreptului comun, după deschiderea procedurii insolvenței citarea debitorului se va face la sediul acestuia și la sediul administratorului judiciar/lichidatorului judiciar".

Apreciază debitoarea contestatoare că este admisibilă calea extraordinară de atac din prezenta cauză, întrucât nu a fost introdus în cauză administratorul său judiciar, astfel că, la judecarea recursului, societatea nu a fost legal citată.

Prin întâmpinare, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, în nume propriu și în numele Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Iași, a solicitat respingerea contestației în anulare în principal ca inadmisibilă, susținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 503 C. proc. civ. și, în subsidiar, ca nefondată.

A susținut intimata-pârâtă că, în primul rând, obligația de a aduce la cunoștința instanței despre intrarea în insolvență a Societății A. SRL revenea chiar acesteia, iar în al doilea rând, administratorul judiciar, într-un termen de 30 de zile de la deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2014, era obligat să prezinte judecătorului-sindic un raport cu privire la societate, stadiul procesual, economic, etc.

A mai arătat intimata-pârâtă că societatea debitoare și-a păstrat dreptul de administrare, sediul său social nu a fost schimbat, astfel că orice suspiciune legată de citarea prin administratorul judiciar nu poate fi reținută, în condițiile în care culpa îi revine chiar debitoarei care era obligată, în raport de prevederile art. 172 C. proc. civ., să încunoștințeze instanța despre schimbarea locului citării, în caz contrar fiind legal îndeplinită citarea la vechiul loc de citare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare formulată în cauză

Examinând contestația în anulare prin prisma motivului invocat și a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține caracterul său nefondat, pentru următoarele considerente.

II.1 Argumente de fapt și de drept relevante

Sub aspectul admisibilității căii de atac extraordinare declarate împotriva Deciziei nr. 3776/10.07.2019 în Dosarul nr. x/2015 al secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, reține instanța de control că motivul privind nelegala citare, invocat de către contestatoarea A. SRL, prin administrator judiciar, este reglementat de prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Regimul juridic al contestației în anulare este acela al unei căi de atac extraordinare, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute de normele procedurale ce o reglementează, iar motivul invocat de către administratorul judiciar al Societății A. SRL este unul dintre acestea.

Prin urmare, este admisibilă contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., pentru motivul privind nelegala citare a recurentei A. SRL la judecarea recursului ce a fost înregistrat în Dosarul nr. x/2015 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În privința verificării pe fond a acestui motiv, Înalta Curte reține că este nefondată contestația în anulare, pentru considerentele ce urmează.

La momentul declarării căii de atac a recursului (28.07.2016), Societatea A. SRL nu se afla în procedura reglementată de Legea nr. 85/2014, iar pe tot parcursul judecării căii de atac s-a asigurat reprezentarea convențională a intimatei-reclamante prin apărător ales, care, de altfel, a fost prezent personal la termenul de judecată din data de 27.06.2019, dată la care s-a soluționat recursul.

Potrivit prevederilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata."

Nelegala citare, pretinsă de către administratorul judiciar al debitoarei A. SRL, a fost imputată instanței de judecată pornind de la ideea că aceasta era datoare, din oficiu, să verifice situația juridică a intimatei-reclamante sau că recurenta-pârâtă ANAF, fiind parte și în dosarul de insolvență nr. 1612/110/2018, aflat pe rolul Tribunalului Bacău, putea și trebuia să aducă la cunoștința instanței acest aspect.

Contrar acestor susțineri ale contestatoarei, reține Înalta Curte că revenea Societății A. SRL obligația de a aduce la cunoștința instanței judecătorești orice schimbare a situației sale juridice, care ar fi putut determina schimbarea locului citării și menționarea, în calitate de reprezentant judiciar al debitoarei, a administratorului judiciar Lichidator B. SRL.

Îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor procesuale reprezintă un deziderat pe care toate părțile implicate sunt datoare să-l urmărească în demersurile lor judiciare, iar nerespectarea propriilor îndatoriri nu poate conduce la obținerea unui regim de favoare prin extrapolarea ideii de culpă către ceilalți participanți la procesul civil, cât timp cel îndrituit să efectueze un anumit act procedural a omis a-l îndeplini.

Astfel, se reține că nu subzistă niciunul dintre argumentele prezentate de contestatoare, potrivit cărora în sarcina sa nu revenea o asemenea obligație, în timp ce partea potrivnică și, mai ales, instanța judecătorească, erau datoare să efectueze verificări în mod constant pentru a vedea dacă se menține situația juridică a intimatei-reclamante conform statutului juridic avut de aceasta la momentul formulării cererii de chemare în judecată sau dacă, între timp, au survenit modificări ale acestui statut. O astfel de obligație nu este reglementată în nicio dispoziție procedurală în sarcina judecătorului cauzei, iar partea adversă, chiar dacă avea calitate de creditor în dosarul privind insolvența debitoarei, nu avea îndatorirea de a face demersuri pentru legala citare a altei persoane.

Potrivit prevederilor art. 172 C. proc. civ., "dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă (...). În cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare."

Culpa contestatoarei, manifestată în omisiunea de a aduce la cunoștința instanței de recurs despre intrarea sa în procedura insolvenței, reglementată de Legea nr. 85/2015, nu poate constitui fundamentul invocării unei nereguli în procedura de citare a acestei părți, în condițiile în care regimul juridic al unei asemenea nerespectări a cerinței legale solicitate pentru îndeplinirea actului de procedură este acela al unei nulități relative, care, potrivit prevederilor art. 178 alin. (2) C. proc. civ., poate fi invocată numai de partea interesată și numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă."

În consecință, este nefondată contestația în anulare întemeiată pe motivul prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., privind nelegala citare a Societății A. SRL la soluționarea recursului înregistrat în Dosarul nr. x/2015, în condițiile în care intimata-reclamantă a fost convențional reprezentată de apărător ales, prezent la termenul din data de 27.06.2019.

II.2 Temeiul de drept al soluției pronunțate

Pentru considerentele expuse anterior, în aplicarea prevederilor art. 508 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul Lichidator B. în calitate de administrator judiciar al debitoarei A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 3776 din 10 iulie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B. în calitate de lichidator al debitoarei A. SRL împotriva Deciziei civile nr. 3776 din 10 iulie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2019.

GGC - GV