ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1113/2017

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul x/2010 reclamanta S.C. EXPLOATARE SISTEM ZONAL PRAHOVA S.A., în contradictoriu cu pârâtul SERVICIUL PUBLIC DE GOSPODĂRIE LOCALĂ FLOREȘTI, a solicitat să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1.092.310,33 RON, din care 945.780,41 RON reprezintă contravaloarea apei furnizate, iar 146.529,92 RON penalități calculate conform contractului și, de asemenea, obligarea acestuia la suportarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii arată că între reclamată și pârât a intervenit contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă nr. 5685/2008, contract în baza căruia reclamanta a furnizat către pârât apa necesară consumatorilor de pe raza localității Florești.

Mai arată reclamanta că, în baza contractului încheiat între părți (cap. VI, art. 15), pârâtul, în calitate de beneficiar al serviciului de furnizare a apei, avea obligația de a achita contravaloarea acestuia în 15 zile de la data emiterii facturii. Deși pârâtul și-a asumat obligațiile stabilite prin contract, acesta nu a înțeles să respecte obligația de plată a serviciului de furnizare a apei de care a beneficiat și beneficiază în continuare și, în prezent, datorează societății reclamante suma de 1.092.310,33 RON, din care 945.780,41 RON reprezintă contravaloarea serviciilor furnizate pârâtului și pentru care acesta a încasat, de la subcontractanții săi, contravaloarea.

Reclamanta mai susține că pârâtul a refuzat orice dialog și nu a înțeles să-și achite obligațiile pe care le are față de reclamantă.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 969 C. civ.

Pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat, pe cale de excepție, respingerea acțiunii ca fiind prematur introdusă, fără îndeplinirea procedurii concilierii directe, prealabile, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală, urmând a se lua act că pârâtul a achitat contravaloarea serviciilor de furnizare a apei, conform clauzelor contractuale și a actelor adiționale la contract.

La data de 11.04.2011 a fost depusă notă de ședință de către pârât, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a SERVICIULUI PUBLIC DE GOSPODĂRIE LOCALĂ FLOREȘTI, deoarece, în conformitate cu hotărârea nr. 100 din 23.12.2010 a Consiliului Local Florești, s-a dispus înființarea unei societăți comerciale de interes local privind reorganizarea S.P.G.L. și delegarea serviciului de alimentare cu apă și canalizare. În acest sens a fost înființată S.C. SERVICII COMUNITARE FLOREȘTENE S.R.L., societate care a fost înregistrată la O.R.C. Prahova la data de 20.01.2011 și are ca unic asociat Consiliul Local al comunei Florești. Mai arată că, potrivit art. 24 din actul constitutiv, S.C. SERVICII COMUNITARE FLOREȘTENE S.R.L. se subrogă S.P.G.L. în drepturile și obligațiile acestuia.

La data de 05.07.2011 reclamanta a depus la dosar precizarea cererii de chemare în judecată, prin care arată că acțiunea este îndreptată împotriva S.C. SERVICII COMUNITARE FLOREȘTENE S.R.L..

La data de 26.09.2011 reclamanta, ca urmare a faptului că de la data promovării cererii de chemare în judecată și până la această dată pârâtul a efectuat unele plați în baza facturilor indicate în cererea de chemare în judecata, a precizat cuantumul sumei solicitate: 898.930,65 RON reprezentând contravaloarea facturilor, x.877,080 RON penalități, calculate conform clauzelor contractuale, 13.420,58 RON penalități calculate în baza facturilor nr. x/28.12.2007 și y/29.08.2008, achitate cu întârziere. A mai menționat că penalitățile solicitate inițial prin cererea de chemare în judecată includ și penalități calculate în baza acestor facturi.

Având în vedere cele două sume solicitate anterior, a precizat că suma totală datorată de pârât în baza facturilor este de 1.288.228,31 RON, creanță certă, lichidă și exigibila.

În cauză instanța de fond a apreciat că părțile au parcurs procedura prealabilă, iar la termenul de judecată din data de 26 septembrie 2011 a admis excepția lipsei capacității procesuale a pârâtului SERVICIUL PUBLIC DE GOSPODĂRIE LOCALĂ FLOREȘTI.

Pe baza probatoriilor administrate, prin sentința 399 din data de 22.11.2012 Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de S.C. EXPLOATARE SISTEM ZONAL PRAHOVA S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C. SERVICII COMUNITARE FLOREȘTENE S.R.L. ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că între reclamanta S.C. EXPLOATARE SISTEM ZONAL PRAHOVA S.A., în calitate de furnizor și pârâtul inițial SERVICIUL PUBLIC DE GOSPODARIE LOCALA FLORESTI, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă nr. 5685/2008.

Drepturile și obligațiile contractuale ale pârâtului inițial au fost preluate, ca efect al externalizării serviciului și înființării S.C. SERVICII COMUNITARE FLOREȘTENE S.R.L., de către această din urmă societate, care a dobândit și calitate procesuală pasivă în cauză.

În baza contractului încheiat reclamanta a furnizat pârâtei diferite cantități de apă evaluate de contorul montat de către furnizor, pentru care a emis facturi neachitate de către pârât.

Refuzul pârâtei privind plata facturilor este întemeiat pe contestarea cantităților de apă înregistrate ca fiind furnizate de către contor, peste cantitatea maximă stabilită prin actul adițional nr. x/2009 la contract.

Potrivit art. 11 din contract, stabilirea cantității de apă furnizată se face pe baza înregistrărilor contorului de apă montat în căminul de branșament sau în baza criteriilor tehnice privind stabilirea cantităților de apă în sistem paușal, astfel cum sunt stabilite conform normativelor în vigoare, dacă aparatul de măsură nu există sau nu funcționează.

Raportul de expertiză metrologie, inițial și completare, întocmit de expertul A., a concluzionat expertul că nerespectarea instrucțiunilor de montaj poate duce la indicarea eronată a consumului de apă din cauza perturbațiilor de curgere a apei, expertul recomandând plata consumului de apă în sistem paușal.

Tribunalul a reținut că aceste constatări personale ale expertului au caracter obligatoriu pentru judecător la pronunțarea hotărârii.

Or, din probele administrate în cauză instanța de fond a apreciat că, atâta timp cât apometrele au înregistrat eronat cantitățile de apă, sumele înscrise în facturile emise de reclamantă nu reflectă echivalentul real al volumului de apă livrată și, în consecință, creanța nu este certă.

În acest context, fără a dezvolta celelalte argumente invocate de reclamantă, în sensul că după înlocuirea contoarelor s-a constatat un consum de apă apropiat de cel înregistrat de contorul inițial, s-a reținut că acestea nu pot contrazice o probă științifică, așa cum este expertiza metrologie dispusă în cauză.

În final, deși părțile s-ar situa în cea de-a doua ipoteză prevăzută de art. 11 din contract, instanța a constatat că reclamanta nu a învestit instanța de fond cu un capăt de cerere în sensul obligării pârâtei la plata consumului de apă în sistem paușal.

Față de considerentele arătate anterior, instanța de fond, în temeiul art. 969 C. civ., a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. Exploatare Sistem Zonal Prahova S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 282 și următoarele C. proc. civ.

Prin decizia nr. 77/27.09.2013 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul ca nefondat.

Prin decizia nr. 3218 din 23 octombrie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamanta S.C. Exploatare Sistem Zonal Prahova S.A. împotriva deciziei nr. 77 din 27 septembrie 2013, pronunțata de Curtea de Apel Ploiești, sentință pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de recurs a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea societății pârâte la plata contravalorii facturilor emise pentru consumul de apă al acesteia, precum și a penalităților aferente acestor facturi, volumul acestui consum fiind contestat de pârâtă, fără a se specifica de către reclamantă faptul că solicită plata consumului astfel cum a fost contorizat sau în sistem paușal.

Contractul nr. x/2008, care este legea părților, stabilește în mod concret cum se stabilește cantitatea de apă furnizată în situația în care aparatele de măsură nu există sau nu funcționează, precum și modul în care pârâta are posibilitatea să conteste facturile.

În mod concret, instanța, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, avea obligația de a stabili care este, în realitate, consumul de apă furnizată de reclamanta-recurentă și, dacă este cazul, să oblige pârâta la plata acestui consum, reținând că intimata-pârâtă a achitat o parte din facturile emise.

Procedând în sensul de a respinge acțiunea pe considerentul că nu a fost învestită cu o cerere în care stabilirea consumului de apă se face în sistem paușal, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei. Pe de altă parte, instanța nu a lămurit situația de fapt, în sensul că în cauză nu s-a stabilit care este consumul de apă furnizat de către recurenta-reclamantă și nu s-a stabilit dacă pârâta-intimată a achitat în întregime sau nu contravaloarea acestui consum de apă.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și, pe cale de consecință, se impune casarea deciziei și a trimis cauza spre rejudecare, urmând ca instanța de apel să stabilească, pe baza probelor administrate, cantitatea de apă consumată de beneficiar și să oblige, dacă este cazul, pe pârâtă la plata diferenței de apă de care a beneficiat și pe care nu a achitat-o pentru perioada dedusă judecății.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția II civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 12.12.2014 sub nr. x/2010*.

În rejudecare instanța de apel a administrat probele cu înscrisuri și expertize - completarea raportului de expertiză de specialitate metrologie și expertiză de specialitate contabilitate, completată în urma admiterii obiecțiunilor formulate de părți.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în apelul declarat, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, de probele administrate, Curtea a constatat că apelul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:

În cauză, după cum reiese din raportul de expertiză metrologică efectuată de expertul A., astfel cum a fost completat ca urmare a admiterii obiecțiunilor reclamantei și după cum în mod corect a reținut instanța de fond, mijloacele de măsurare pentru consumul de apă - contoarele de apă B., deținute de către apelanta-reclamantă, nu au fost montate corect, în conformitate cu instrucțiunile de montaj, exploatare și întreținere.

Având în vedere constatările expertului metrolog desemnat, Curtea a constatat că, nefiind posibilă determinarea exactă a consumului de apă prin măsurarea lui de către apometrele verificate, indicațiile acestora fiind eronate din cauza montajului incorect si a folosirii dispozitivului artizanal, ceea ce implică, în mod evident, furnizarea unor înregistrări nereale, consumul de apă furnizată intimatei-parate putând fi determinat decât în sistem paușal, conform art. 11 lit. b) din contractul încheiat de părți, întrucât aparatele de măsură nu funcționează corect.

Sub acest aspect Curtea a mai reținut, totodată, că și dacă s-ar fi putut stabili o marjă de eroare pentru consumul indicat de apometre, obligația de plată a consumului de apă furnizată intimatei-beneficiar nu ar putea subzista pentru consumul astfel înregistrat - care ar fi, în realitate, estimat; or, după verificarea metrologica a aparatelor pentru măsurare si încadrarea erorilor de măsurare în limitele admise conform normelor de metrologie, aparatul de măsurare funcționează corect și se constată doar valoarea înregistrată, fără a mai fi admisă altă ajustare și depășirea tolerantelor metrologice prevăzute de normele legale.

În cauză, la solicitarea intimatei, a fost efectuată expertiza contabilă pentru determinarea consumului de apă lunar pentru toți consumatorii din localitatea Florești, în sistem paușal, pentru perioada 1 iunie 2009 - 30 martie 2010 pentru care apelanta solicită plata serviciilor furnizate, precum și pentru verificarea plăților efectuate de intimată și stabilirea eventualului debit rămas în sarcina acesteia.

Astfel, Curtea a reținut că, potrivit anexei nr. 1 la contract, părțile au stabilit cantitățile de livrare lunara de 60.000 m.c. apă potabilă pentru Florești și 10.000 m.c. apă potabilă pentru Călinești, în total 70.000 m.c./lună.

Prin Ordinul nr. 29/N din 23 decembrie 1993 al Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului - Departamentul pentru Administrație Publică Locală - a fost aprobat Normativul-cadru privind contorizarea apei și a energiei termice la populație, instituții publice și agenți economici.

Conform art. 3.3.1. - Determinarea consumurilor de apă - (1) stabilirea consumurilor de apă pe consumatori se face în regim paușal, diferențiat, ținând seama de baremurile orientative cuprinse în anexa nr. 1 și de mărimea coeficienților de corecție.

În funcție de aceste baremuri orientative, pe categorii de consumatori, expertul contabil desemnat C. a stabilit inițial un consum lunar de apă pentru toți consumatorii din localitatea Florești, în sistem paușal, pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, conform datelor rezultate din contractele de furnizare a apei încheiate de pârâtă, de 683.425,66 m

3

/lună.

Ulterior formulării de obiecțiuni, expertul a completat raportul, precizând că potrivit dispozițiilor generale din Normativul-cadru privind contorizarea apei și a energiei termice la populație, instituții publice și agenți economici, până la o generalizare a contorizării, calculul în sistem paușal al consumului de apă se face tuturor persoanelor fizice și juridice care sunt racordate la sistemele centralizate de distribuție, indiferent dacă au sau nu contract de distribuție a apei, concluzii care vor fi reținute și de instanța de apel, fiind în concordanță cu dispozițiile art. 1.1 și 1.3 din anexa 1 a ordinului mai înainte indicat.

Astfel, expertul a stabilit un consum de 735.385,66 m

3

/lună, consum determinat prin maximizarea consumului de apă rece, respectiv 73.538,57 m

3

/lună, iar ca urmare a intrării în posesia adresei nr. x/23.09.2016, emisă de către Primăria comunei Florești, expertul a actualizat calculele, considerând că, potrivit adresei, se modifică încadrarea persoanelor cu care pârâta are încheiate contracte de furnizare a apei.

În raport de consumul calculat de expertul desemnat de instanță, Curtea a constatat că intimata-pârâtă a plătit lunar sumele datorate pentru consumul de apă în sistem paușal, executându-și obligația contractuală asumată față de apelantă.

Astfel, Curtea a reținut constatările experților contabili în sensul că intimata-pârâtă a înregistrat în contabilitate cele 11 facturi aferente perioadei iunie 2009 - martie 2010 pentru cantitatea totală de 2.229.107 m

3

de apă, achitând suma de 529.203,41 RON, respectiv la fiecare factură emisă de apelanta-furnizor a fost achitată doar contravaloarea celor 70.000 m

3

de apă, conform actului adițional la contractul încheiat de părți. În consecință, instanța de apel a înlăturat ca neîntemeiate susținerile apelantei referitoare la lipsa plății, chiar parțiale, a facturilor, cât timp experții contabili au constatat plata sumei totale mai înainte menționate, ordinele de plată fiind depuse la dosarul instanței de fond.

Susținerile apelantei în sensul că intimata îi datorează plata restului valorii facturate în această perioadă, întrucât a înregistrat în contabilitate toate facturile emise de furnizor, pe care nu le-a refuzat la plată în conformitate cu clauzele contractuale, vor fi înlăturate de Curte ca neîntemeiate, deoarece intimata a sesizat apelanta, pe parcursul relațiilor contractuale, cu privire la cantitățile de apă pentru care au fost emise facturile, comunicându-i că nu sunt reale cantitățile de apă potabilă facturate, cu mențiunea că urmează să plătească numai parțial sumele din aceste facturi, pentru cantitatea de 70.000 m

3

, conform contractului; intimata a solicitat, de asemenea, apelantei, verificarea aparatelor de măsurat, astfel după cum reiese din adresele trimise acesteia. Totodată reprezentanții intimatei au înștiințat despre neregulile sesizate în facturarea consumului de apă și alte instituții cu atribuții de reglementare în serviciile de utilități publice.

Or, Curtea a reținut că, potrivit art. 21 din contract, intimata avea posibilitatea și dreptul de a formula reclamații și ulterior plății facturilor, părțile neconvenind o sancțiune în situația nerespectării termenului de 10 zile de la data primirii facturii de către beneficiar pentru exprimarea refuzului plății, adresele comunicate apelantei constituind refuzul parțial de plată a facturilor, în termenii contractuali; totodată instanța de apel reține că plata unor cantități de apă nefurnizate este lipsită de temei legal sau contractual, neputând atrage obligația intimatei de plată a volumului de apă nelivrat.

În ceea ce privește extrasul de cont din data de 9.04.2013, precum și înregistrarea tuturor facturilor în contabilitatea intimatei, Curtea a reținut că nu constituie dovada recunoașterii, de către intimată, a debitului pretins.

Astfel, recunoașterea datoriei trebuie să fie expresă, inechivocă, neafectată de nicio condiție sau rezervă din partea autorului ei; or, în speță, refuzul parțial de plată al intimatei pentru cantitatea de apă care depășește 70.000 m

3

/lună este evident și explicit.

Comunicarea extrasului de cont constituie o obligație fiscală, conform dispozițiilor pct. 28 din Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, aprobate prin Ordinul nr. 2861/2009 al Ministerului Finanțelor Publice, iar, potrivit constatărilor experților contabili, la data de 31.01.2013 valoarea neplătită pentru fiecare factură a fost stornată de intimată din contul de cheltuieli 610 și a fost trecută la cheltuieli cu provizioane pentru litigiu.

Împrejurarea că intimata a înregistrat în contabilitate cheltuieli deductibile cu valoarea totală a facturilor primite de la apelantă nu este, de asemenea, de natură a atrage obligația de plată integrală a sumelor facturate din perspectiva contractuală, ci poate avea doar consecințe fiscale pentru intimată.

Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 125 din 02.02.2017 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. EXPLOATARE SISTEM ZONAL PRAHOVA S.A., împotriva sentinței nr. 399 din 22.11.2012, pronunțată de Tribunalul Prahova, a obligat apelanta la plata sumei de 750 RON cheltuieli de judecată către intimată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. EXPLOATARE SISTEM ZONAL PRAHOVA S.A., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a soluției recurată, cu consecința admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În raport de dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă arată că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 8.4 din Contractul încheiat între părți, beneficiarul având dreptul să conteste facturile când constată diferențe între consumul facturat și cel realizat.

Conform art. 15 din contract, beneficiarul este obligat să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului prestat în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor.

Recurenta-reclamantă apreciază că înscrierea în contabilitate a facturilor cu întreaga sumă, precum și plata parțială a acestora echivalează cu o recunoaștere tacită a debitului.

Se reproșează instanței de apel că instanța de apel a schimbat înțelesul și natura actului juridic dedus judecății, în condițiile în care a trecut peste înțelegerea părților care a stabilit procedura și termenul de contestare a facturilor.

În condițiile în care pârâta nu a refuzat expres facturile emise de reclamantă, nu le-a contestat și le-a înscris în contabilitate, soluția adoptată de instanță în rejudecarea apelului nu este corectă.

În rejudecare, arată recurenta au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri din care rezultă că marja de eroare la măsurarea dispozitivului montat de o manieră care a determinat expertul metrolog să nu recomande luarea în considerare a înregistrărilor aparatului de măsură este de plus/minus 5%, ceea ce confirmă pretenția reclamantei.

O altă critică adusă instanței de apel se referă la considerentele contradictorii ori străine de natura pricinii.

Instanța de apel, în rejudecare, a înlăturat fără temei legal recunoașterea expresă a sumei facturate făcută de pârâtă prin extrasul de cont, deși reține că societatea în 31.01.2013 a stornat în parte fiecare din facturile emise în perioada 2009-2010 când au luat naștere pretențiile deduse judecății.

Se reproșează instanței de apel, de asemenea, că a aplicat trunchiat dispozițiile privind efectele recunoașterii datoriei, limitând aplicarea acestora numai din perspectiva consecințelor de ordin fiscal.

Analizând sentința recurată sub aspectul criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte, recurgând la dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., urmează să procedeze la analizarea acestor critici în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Criticile recurenților se încadrează în prima ipoteză a textului de lege evocat, considerând că hotărârea atacată nu respectă dispozițiile contractuale care reprezintă legea părților, respectiv contractul de furnizare a serviciului de alimentare cu apă nr. 5685/2008.

Înalta Curte constată că decizia pronunțată de către instanța de apel este pronunțată cu luarea în considerare a dispozițiilor contractuale, respectiv art. 11 capitolul V din contract, precum și a normelor legale incidente, respectiv Ordinul nr. 29/N din 23 decembrie 1993 al Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului Departamentul pentru Administrație Publică Locală.

Astfel, cu ocazia rejudecării, conform dispozițiilor cu caracter obligatoriu ale instanței de casare, au fost completate probele administrate în cauză, pe baza cărora instanța de apel a constatat că pârâta a plătit lunar sumele datorate pentru consumul de apă în sistem paușal, executându-și obligația contractuală asumată față de reclamantă.

Susținerile reclamantei în ceea ce privește plata restului valorii facturate au fost înlăturate, având în vedere faptul că ulterior plății facturilor pârâta a formulat reclamații în ceea ce privește cantitățile de apă pentru care au fost emise facturile, solicitând și verificarea aparatelor de măsurat, drept prevăzut de art. 21 din contract.

În ceea ce privește criticile formulate de către recurentă în raport de greșita interpretare a actului juridic dedus judecății, Înalta Curte constată că acestea se referă la probele administrate în cauză și la situația de fapt stabilită de către instanțele devolutive, aspecte care nu pot face obiect de analiză în această etapă procesuală.

Critica privind existența considerentelor străine de natura pricinii este nefondată.

Astfel cum s-a arătat anterior, Înalta Curte a valorificat dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. și a reținut că aspectele legate de recunoașterea datoriei pot fi examinate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a susținut că extrasul de cont din 09.04.2013, precum și înregistrarea tuturor facturilor în contabilitatea pârâtei, constituie dovada recunoașterii debitului pretins.

Este de observat că pe parcursul relațiilor contractuale, pârâta a sesizat reclamanta cu privire la faptul că nu sunt reale cantitățile de apă potabilă facturate, cu mențiunea că urmează să se plătească numai parțial sumele din aceste facturi, pentru cantitatea de 70.000 m

3

.

În aceste condiții, se constată că nu se poate reține recunoașterea expresă a datoriei, refuzul de plată al pârâtei fiind evident.

Considerentele instanței de apel sunt legale și temeinice, în sensul că, comunicarea extrasului de cont și înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor deductibile cu valoarea totală a facturilor primite, constituie obligații fiscale și nu atrag obligația de plată integrală a sumelor facturate.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. EXPLOATARE SISTEM ZONAL PRAHOVA S.A. împotriva deciziei nr. 125 din 02 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2017.